Sa ne impartasim des sau rar?

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

ai preferat duioşia telenovelistică pietistă .

Nu-i nicio duioşie telenovelistică pietistă. Pentru conformitate vezi in originalul grecesc si eventual in parallel, alte versiuni, ce ecou interesant are exprimarea aleasa de evanghelist. Incearca o exegeza pe textul din Luca, cu accent pe Lc. 1,44
"idou gar hōs egeneto hē phōnē tou aspasmou sou eis ta ōta mou eskirtēsen en agalliasei".. ( in traducere neoficiala: “caci, de indata ce glasul tau m-a strabatut/ a ajuns/ a sunat/ a rasunat in urechile mele, pruncul a tresarit/ tresaltat/ sarit/ saltat / vibrat”).
Asadar, "de indata", "simultan", Cuvantul cel Viu a avut ecou launtric si in mama si in prunc.
Continua exegeza si vedem dupa aceea cine incearca sa ajusteze prin mutilare "picioruşul" realităţii ca să încapă în "papucul cenuşăresei".

În prealabil postat de Mihailc

Din logica desfăşurării faptelor aşa cum sunt ele prezentate în primul capitol al Evangheliei după Luca, reiese cu destulă claritate cine este releul prezenţei Duhului Sfânt în momentul "umplerii" Elisabetei . Faptul că tu preferi să ajustezi prin mutilare "picioruşul" realităţii ca să încapă în "papucul cenuşăresei" vorbeşte mai degrabă despre altceva decât străduinţa de a înţelege onest semnificaţia textului evanghelic.

E mai mult decat limpede ca in glasul si cuvintele Mariei adresate insarcinatei Elisabeta, era Insusi Cuvantul cel Viu care face sa tresalte orice faptura. El ii invaluie simultan si pe Elisabeta si pe prunc cu harul Duhului. Aici, cred ca ai avut obiectii doar ca sa-ti etalezi noua figura de stil, ca altfel nu vad de ce ai contrazice ceva de necontestat.

Dar, in stilul asta, cineva care poate chiar e interesat de subiectul topicului, si-ar putea pierde rabdarea. Ideea nu e sa adaugam pagini topicului, ci daca tot reflectam primprejurul temei, eventual, sa contribuim la lamurirea chestiunii.

Deci, inapoi la topic. Era vorba de dilema lui Fallen, care, insarcinata fiind, crede ca impartasindu-se, se impartaseste de fapt doar bebelusul ei, nicidecum ea.
Daca ai ceva sa-i transmiti ei pe tema asta, daca nu, imi dai voie, sper, sa ma retrag din jocul asta inutil de ping-pong.
Oricum ziceai ieri-alaltaieri, ca nu intentionezi sa mai contribui cu nepretuitele tale detalii la postarile mele mitologizante, bigote si de prost gust. So, you may skip ‘em!

În prealabil postat de Mihailc

vorbeşte mai degrabă despre altceva decât străduinţa de a înţelege onest semnificaţia textului evanghelic.

Buna autodescriere!

[Yasmina]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu, nu s-a impartasit. "Comuniune prin har cu Duhul Sfant" nu inseamna a te impartasi. A te impartasi este legat de substanta lui Cristos. Abraham si patriarhii au avut, in mod evident, o "comuniune prin har cu Duhul Sfant". Dar ei nu s-au impartasit.

De ce nu s-a impartasit?Pt ca nu a existat materia propriu-zisa? Painea si vinul?
La ce mai foloseau aceste transportoare de Duh Sfant daca acolo cu ei,era insasi Dumnezeu,prezent in 3D in lumea materiala?

Noi ne impartasim cu materia purtatoare de Duh Sfant pt ca Dumnezeu nu mai este fizic printre noi,iar aceasta cale este singura care prefigureaza Comuniunea cu Dumnezeu din viata vesnica ,comuniune care se se va face prin simpla Lui prezenta,fara mijlocirea materiei.

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Nu cred ca exista in ortodoxie dogma Sf Impartasanii prin transportul vaselor de sange.
Mai ales ca tot mergand pe caile digestiei s-ar putea sa ajungem si in locuri mai putin placute.

Nu exista dar nici nu se contrazice undeva.
Altfel nu mai indemna biserica gravidele sa aiba de grija si sa ia Sfintele Taine,care stim ca sunt atat pt mama cat si pt copil.

Nu sustin ca pruncul nu mai trebuie botezat dar cred ca acces la duhul sfant poate avea inca din viata intrauterina.
Vi se pare bizar?

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

Nu-i nicio duioşie telenovelistică pietistă. Pentru conformitate vezi in originalul grecesc si eventual in parallel, alte versiuni, ce ecou interesant are exprimarea aleasa de evanghelist. Incearca o exegeza pe textul din Luca, cu accent pe Lc. 1,44
"idou gar hōs egeneto hē phōnē tou aspasmou sou eis ta ōta mou eskirtēsen en agalliasei".. ( in traducere neoficiala: “caci, de indata ce glasul tau m-a strabatut/ a ajuns/ a sunat/ a rasunat in urechile mele, pruncul a tresarit/ tresaltat/ sarit/ saltat / vibrat”).
Asadar, "de indata", "simultan", Cuvantul cel Viu a avut ecou launtric si in mama si in prunc.
Continua exegeza si vedem dupa aceea cine incearca sa ajusteze prin mutilare "picioruşul" realităţii ca să încapă în "papucul cenuşăresei".




E mai mult decat limpede ca in glasul si cuvintele Mariei adresate insarcinatei Elisabeta, era Insusi Cuvantul cel Viu care face sa tresalte orice faptura. El ii invaluie simultan si pe Elisabeta si pe prunc cu harul Duhului. Aici, cred ca ai avut obiectii doar ca sa-ti etalezi noua figura de stil, ca altfel nu vad de ce ai contrazice ceva de necontestat.

Dar, in stilul asta, cineva care poate chiar e interesat de subiectul topicului, si-ar putea pierde rabdarea. Ideea nu e sa adaugam pagini topicului, ci daca tot reflectam primprejurul temei, eventual, sa contribuim la lamurirea chestiunii.

Deci, inapoi la topic. Era vorba de dilema lui Fallen, care, insarcinata fiind, crede ca impartasindu-se, se impartaseste de fapt doar bebelusul ei, nicidecum ea.
Daca ai ceva sa-i transmiti ei pe tema asta, daca nu, imi dai voie, sper, sa ma retrag din jocul asta inutil de ping-pong.
Oricum ziceai ieri-alaltaieri, ca nu intentionezi sa mai contribui cu nepretuitele tale detalii la postarile mele mitologizante, bigote si de prost gust. So, you may skip ‘em!

Buna autodescriere!

Te-ai retras de la bun început, în sensul că ai fost tot timpul pe lângă subiect. N-am prea văzut altceva decât ambiţ de orgoliu muieresc inflamat şi imaginaţie făcătoare de ficţiuni telenovelistice pietiste ("glasul bland al Maicii Domnului strabatut de harul "Embrionului" Sfant", "cuvintele Mariei adresate insarcinatei Elisabeta, era Insusi Cuvantul cel Viu care face sa tresalte orice faptura. El ii invaluie simultan si pe Elisabeta si pe prunc cu harul Duhului. ")
Şi, desigur, nelipsita paradă cabotină de competenţe în limba greacă, cireaşa de pe tortul promovării bovarice de sine.

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Te-ai retras de la bun început, în sensul că ai fost tot timpul pe lângă subiect. N-am prea văzut altceva decât ambiţ de orgoliu muieresc inflamat şi imaginaţie făcătoare de ficţiuni telenovelistice pietiste ("glasul bland al Maicii Domnului strabatut de harul "Embrionului" Sfant", "cuvintele Mariei adresate insarcinatei Elisabeta, era Insusi Cuvantul cel Viu care face sa tresalte orice faptura. El ii invaluie simultan si pe Elisabeta si pe prunc cu harul Duhului. ")
Şi, desigur, nelipsita paradă cabotină de competenţe în limba greacă, cireaşa de pe tortul promovării bovarice de sine.

Stii ce nu inteleg eu? Daca tot dispretuiesti atat de mult fictiunile mele pietiste, telenoveliste, bovariste etc., nu inteleg de ce nu le ignori, pur si simplu. Cine te pune sa-ti faci singur atata rau?

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

Stii ce nu inteleg eu? Daca tot dispretuiesti atat de mult fictiunile mele pietiste, telenoveliste, bovariste etc., nu inteleg de ce nu le ignori, pur si simplu. Cine te pune sa-ti faci singur atata rau?

Primul lucru pe care nu-l înţelegi este faptul că nu mie îmi fac rău ficţiunile tale pietiste, telenoveliste, bovariste etc. În rest nu înţelegi multe altele, dar te comporţi ca şi cum le-ai înţelege.

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Primul lucru pe care nu-l înţelegi este faptul că nu mie îmi fac rău ficţiunile tale pietiste, telenoveliste, bovariste etc. În rest nu înţelegi multe altele, dar te comporţi ca şi cum le-ai înţelege.

Ai putea scrie o lucrare: Arta de a vorbi despre tine insuti prin ricoseu
Ar avea muulte pagini. Cititori? Probabil nu la fel de multi. Iti ies bine multe autodescrieri pe care le proiectezi asupra celorlalti. La motto, daca n-ai ceva mai proaspat, poti sa pui celebra vorba de duh a lui Cioran: “am toate defectele celorlalti, dar numai cand le vad la ei, mi se par inadmisibile”.

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

Ai putea scrie o lucrare: Arta de a vorbi despre tine insuti prin ricoseu
Ar avea muulte pagini. Cititori? Probabil nu la fel de multi. Iti ies bine multe autodescrieri pe care le proiectezi asupra celorlalti. La motto, daca n-ai ceva mai proaspat, poti sa pui celebra vorba de duh a lui Cioran: am toate defectele celorlalti, dar numai cand le vad la ei, mi se par inadmisibile.

Era uşor de anticipat că nu te poţi retrage din discuţie, fără să-ţi potoleşti vanitatea cu o cină pe măsura lăcomiei sale.
Normal că întotdeauna alţii se "proiectează" pe ei înşişi în perfecţiunea şi inocenţa ta.

O să-ţi urmez sfatul, după ce-ţi lansezi magnum opus-ul autobiografic în două volume: "Arta de a nu spune nimic în o mie de cuvinte " şi "Arta de a împacheta nulitatea propriei persoane în ambalaje convenabile". În materia ambelor lucrări eşti specialistă neîntrecută!
Asta ca să am ce pune la bibliografia de referinţă!

[Mosh-Neagu]

Nu vreau sa pun paie pe foc, dar singura metoda prin care putem taia definitiv legaturile si puterea pe care o are vrajmasul asupra noastra este aceea de a accepta cu toata fiinta noastra critica celuilalt atunci cand ne priveste pe noi si doar pe noi. Da, putem lua apararea fratelui sau surorii, dar cand lovitura vine direct spre noi, nu exista alta cale decat sa strigam cu toata sinceritatea: "Da, Doamne, asa sunt eu! Iata-ma in ochii aproapelui in toata goliciunea mea!" Acesta ar fi primul si cel mai important semn de smerenie la care diavolul se dizolva instantaneu. Urmatorul risc, cu mult mai mare este cel al caderii in slava desarta, cand altui demon ii este ingaduit sa ne incerce. "Vai, cat de mult ai evoluat duhovniceste!... Vai, cum mai stii tu sa te smeresti de bine! Pe toti i-ai uimit!... De aceea sa stii ca parerile tale conteaza mereu mult mai mult decat ale celorlalti!..."
Nu mi-o luati in nume de rau... Cred ca fiecare a trecut cel putin o data prin astfel de faze. Iar daca faza se repeta mereu si mereu e semn ca Dumnezeu are mare rabdare, iar noi nu ne mai inteleptim ci ramanem tot indaradnici! Iertati-mi, va rog indrazneala. Mi-am permis s-o spun ca intre useri mai vechi de care sunt totusi legat sufleteste!

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Nu exista dar nici nu se contrazice undeva.
Altfel nu mai indemna biserica gravidele sa aiba de grija si sa ia Sfintele Taine,care stim ca sunt atat pt mama cat si pt copil.

"altfel nu mai indeamna Biserica" nu tine loc de o trimitere concreta spre o invatatura consacrata cu suport in Sf. Traditie.

Nu sustin ca pruncul nu mai trebuie botezat dar cred ca acces la duhul sfant poate avea inca din viata intrauterina.
Vi se pare bizar?

este "Duhul Sfant", "poate" da, dar in acest fel destul de indoielnic.

Din cate stiu, canoanele interzic de ex. impartasirea unui bolnav, chiar pe patul de moarte, daca acesta nu este CONSTIENT.

http://www.crestinortodox.ro/editori...lui-91008.html

Si poti fi sigura ca asta nu din motive "tehnice".