In Biserica Ortodoxa credinciosii primesc Trupul si Sangele Domnului din mana episcopului sau a preotului. Diaconul poate impartasi o persoana care este in primejdie sa moara, numai daca in apropierea muribundului nu se afla preotul sau episcopul.
Sfantul Simeon al Tesalonicului spune ca daca intr-un asemenea caz lipseste si diaconul, iar Sfintele Taine sunt la indemana, se ingaduie prin pogoramant ca si un cantaret sau un credincios mai curat si mai cucernic sa poata impartasi pe cel ce e pe moarte (Catehismul ortodox). In vechime era ingaduit mirenilor sa poarte Sfanta Euharistie in situatii de urgenta. Astazi, nu se mai ingaduie acest lucru.
Preotul are datoria sa alerge spre muribund ca sa-l impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului. Insa, el nu are voie sa intrerupa Sfanta Liturghie dupa Vohodul cel Mare, pentru astfel de cazuri. In scrierile lui Daniel Ghiorghiopulos se mentioneaza: "Daca preotul pleaca de la Sfanta Liturghie si ramane alaturi de muribund mai mult timp, lasa Liturghia, slujind a doua zi de la inceput si dupa impartasire, consuma si Darurile din ziua de dinainte. Daca este dupa imnul Heruvimic, nu lasa Liturghia, il pomeneste in minte pe bolnav si lasa sa se faca voia Domnului". In cazul in care preotul nu petrece mult pentru impartasirea celui aflat pe patul de moarte, el poate continua Sfanta Liturghie.
Daca luam in discutie canoanele Bisericii, in care se precizeaza ca un crestin, daca nu merge la biserica timp de trei duminici consecutive (Can. 80 al sinodului Trulan si Can. 11 al sinodului din Sardica), nu trebuie impartasit, ne intrebam: muribundul care nu a mers la biserica va fi impartasit?
Biserica, desi ii indeamna pe credinciosi sa participe la Sfanta Liturghie, nu aplica acrivia, ci din iconomie ii impartaseste si pe cei ce lipsesc trei duminici consecutive. Prin aceasta lucrare, Biserica nu-l incurajeaza pe om sa lipseasca mai mult de la Liturghie, ci doreste sa nu-l rupa pe credincios de viata din ea. Tot din iconomie, Biserica nu a refuzat impartasirea celor ce sunt pe patul de moarte (Ancira 6,22; Neocez. 2).
Credinciosii se impartasesc in fata usilor imparatesti, dupa ce preotul rosteste cuvintele: "Cu frica, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati". Bolnavii pot fi impartasiti de preot si in afara bisericii, cu particele din Sfantul Trup, sfintite in Joia Patimilor si pastrate in Sfantul Altar, in chivotul de pe Sfanta Masa. In aceste cazuri, impartasirea se face dupa o randuiala deosebita, inscrisa in Molitfelnic. Nu se poate da insa Sfanta Impartasanie bolnavilor cazuti in stare de inconstienta sau celor nebuni.
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.