Pe drumul dinspre Calarasi spre Fetesti, nu departe de malul bratului Borcea se afla manastirea Sfanta Treime - Libertatea unde am poposit pentru cateva ore. Manastirea se afla la patru kilometri de drumul principal si este inconjurata zidurile care o despart de lanurile de porumb ce se intind cat vezi cu ochii. Este o manastire destul de tanara la fel ca si pomii plantati in incinta nu departe de biserica si de modernul corp de chilii. Obstea manastirii in frunte cu maica stareta Daria ne-a intampinat cu multa caldura sufleteasca.
- Buna ziua maica stareta!
- Bine ati venit. Sunt foarte emotionata si ma bucur ca oameni ca dvs., care duc cuvantul lui Dumnezeu prin toate casele, trec pragul manastirii noastre. Multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului si Sfintei Treimi (manastirea noastra are chiar hramul “Sfanta Treime”) ca ati venit sa vedeti si cum traim noi si ce se mai face in zilele noastre. Aici la noi a fost o biserica de mir a satului Libertatea, sat demolat cu ani in urma. In sat au trait multi deportati. Daramat cu ani in urma oamenii au fost imprastiati iar biserica a ramas pustie si a fost devastata.
- A ramas aici in mijlocul campului.
- Da, in mijlocul campului si erau adapostite aici animale, oi si vaci, in biserica. S-au scos cife de balegar si au fost introduse cife de beton. In 2000 a fost sfintita ca manastire de maici de catre P.S. Episcop Coravu Damaschin, Episcopul Sloboziei si Calarasilor si urma sa se faca o obste, erau doua, trei surioare pe atunci. Am reusit sa facem o obste si au inceput reparatiile in aprilie 2001. Eu am venit din manastirea Miclauseni, judetul Iasi unde m-am format in viata monahala dar, ca suflet intors cu fata la Dumnezeu din drumuri ratacite, am fost hranita opt ani de zile de catre Cuviosul parinte arhimandrit Ilie Cleopa de la manastirea Sihastria. Ei bine, n-am venit la intamplare din Moldova in Baragan, am venit pentru ca sunt de tarana din Baragan. Si-am venit cu gandul si ideea buna catre Dumnezeu sa las neamului meu, in Baragan, un lacas de inchinaciune cum sunt si in alte locuri din tara. La noi in Baragan e mai restrans numarul de manastiri si schituri. Asadar in 2001 a inceput reparatia si in 2003 biserica a fost pictata. In 2003 s-a sfintit sfanta biserica iar in 2004 a fost sfintit corpul de chilii care a fost construit integral de catre domnul inginer Petre Marian Milut. Cand mi-a dat procesul verbal de predare - primire, la sfintire, in data de 15 august, cand era si ziua dumnealui, am vazut asa... cu un fel de frica, suma de opt miliarde reprezentand costul pentru construirea acestui corp de chilii. Va dati seama ce cadou ne-a facut de ziua dumnealui. Cladirea are un etaj, chiliile sunt foarte mari, destul de primitoare si fiecare chilie are debara si baie cu toate cele necesare. Dupa aceea s-au facut beciul si grajdul, un porumbar si toate constructiile din curtea manastirii foarte necesare. Iar noi ne nevoim asa fiecare cu ascultarile lui: parintele cu rugaciunile, eu cu problemele manastirii, obstea cu ascultarile in curtea manastirii, la bucatarie, la biserica, la cresterea animalelor. Nimeni nu sta, nimeni nu asteapta sa i se spuna ce sa faca. Fiecare stie ce are de facut. In fiecare sambata se hotarasc ascultarile, ca in toate manastirile, se afiseaza, si fiecare maica, sora, rasofora stie ce are de facut saptamana urmatoare. Asa ca, incet, incet, am adus din Moldova in Baragan un model de viata de obste. Multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului si la toti care au intins mana sa ne ofere ceva si nu sunt putini acestia. Sunt si din zonele Brasov, Constanta, Bucuresti de unde am carat multe pentru ca puterea financiara in zona Calarasi este cam scazuta. Aceste trei mari orase au contribuit la repararea acestei bisericute care este ca o perla. Asa a spus Principele Radu cand a fost in vizita: ”Perla a Baraganului”. Asa a vazut-o el.
- Cate maici sunt aici la manastire?
- Sunt saptesprezece.
- Manastirea se afla la patru kilometri de soseaua care leaga orasul Calarasi de orasul Fetesti.Vine lume multa aici?
- Nu prea vine. Mai mult umblu eu si rezolv problemele manastirii. Vin insa grupuri organizate de pelerini care ne cunosc, de la Brasov, de la Constanta, de la Bucuresti, dar Dumnezeu nu ne lasa pentru ca de aceea ne-a adus aici ca sa fim ocrotite si sa putem rezista si, mai important, sa tinem rugaciunile si candela aprinsa a acestei manastiri.
- Sunt grele verile sau iernile aici in Baragan?
- Noua nu ni se pare nimic greu. Din moment ce calugarul a depus juramant in fata sfantului altar pentru el nimic nu e greu chiar moartea de e s-o invinga tot o invinge stiind ca se muta la Dumnezeu. Ne hranim din munca la camp. Avem in parti zece hectare langa manastire. Cultivam porumb, furaje pentru animale. Cultivam floarea soarelui pe care o vindem pentru a putea sa mai rezolvam problemele manastirii. Nu ne vaitam niciodata. Ba, daca este cazul, mai ajutam si noi pe unde mai putem.
- Ce planuri aveti in continuare?
- In continuare cu sprijinul domnului Milut dar si al unei doamne din America, Maria Adam, speram sa mai construim un corp de chilii cu trapeze pentru muncitori, pentru obste si pentru oficialitati si in capatul corpului de chilii un mic paraclis pentru care mila lui Dumnezeu a adus deja 20 de tone de caramida, in curtea manastirii, de la Fabrica de tigla si caramida Tandarei, din localitatea unde m-am nascut.
- Va rog sa ne dati cateva sfaturi, sa ne spuneti cateva cuvinte de folos pentru sufletele noastre.
- Sfatul cel mai bun la ora actuala este sa ne intoarcem toti cu fata la Dumnezeu. Asta-i cel mai bun sfat: sa-L iubim pe Dumnezeu, sa mergem la biserica, sa ne spovedim, sa fim mai buni, mai iertatori si ajutatori intre noi, sa calcam rautatea in picioare, sa-i ajutam pe cei napastuiti. Asta-i sfatuiesc pe oameni si asta imi doresc pentru toti crestinii ortodocsi. Mergand la biserica, spovedindu-se, stand de vorba cu pastorul bisericii, cu preotul, chemand preotul acasa, oamenii pot duce o viata curata si se realizeaza o fratie pentru toata lumea. Asta-mi doresc eu din toata inima.
Parintele Irineu este preot slujitor si duhovnic la manastirea “Sfanta Treime” Libertatea. Se afla aici de un an si cateva luni.
- Parinte, de unde ati venit tocmai aici in Baragan?
- De la manastirea Frasinei. Primii ani de viata monahala au fost la manastirea Rohia, in judetul Maramures. P.S. Episcop Iustin Sigheteanul, arhiereu vicar al Eparhiei Maramuresului si Satmarului mi-a calauzit primii pasi in manastire inca de cand aveam 15-16 ani.
- Cum vi se pare viata in aceste locuri?
- Sunt mari dificultati din toate punctele de vedere dar mai ales spiritual. Fiind o zona lipsita de manastiri viata duhovniceasca e mai putin cunoscuta si suntem intr-un fel la inceput de drum.
- Langa biserica am vazut un mormant...
- Da, aici in acest loc a fost inmormantat preotul Macarie care a fost preot slujitor la manastirea Radu Negru si care a avut marea dorinta in suflet de a deschide o manastire de maici in mijlocul Baraganului, in jurul bisericii parasite. La putin timp, insa, de la deschiderea manastirii, preacuviosia sa s-a mutat la cele vesnice, fiind inmormantat aici, langa biserica.
- Parinte Irineu. Ce atitudine ar trebui sa avem in fata incercarilor, a greutatilor, a suferintelor din viata noastra?
- As vrea sa invoc un moment din patima Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel care a fost osandit la moarte prin crucificare, a fost obligat sa-si duca singur Crucea de la locul unde se pronuntase sentinta pana la locul executiei. Iisus a fost obligat sa-si duca Crucea. Era atunci ostenit, impovarat, fusese biciuit. Biciuirea facea parte din ritualul rastignirii, crucea era grea. El era firav si plapand si, urcand spre Golgota, pe la mijlocul drumului, s-a poticnit si a cazut sub greutatea propriei Sale Cruci. Atunci ostasii care-L insoteau, grabindu-se spre locul executiei, au gasit in multime un om care venea de la camp. Se numea Simon Cirineul pentru ca era din Cirene. Si l-au pus sa duca Crucea lui Iisus pana la varful Golgotei. Este un fapt semnificativ. Omul Iisus cade sub greutatea poverii jertfei Sale si vine un om si-L ajuta ca sa-i duca Crucea. Fiecare dintre noi are o cruce de dus, o suferinta oarecare, si uneori, crucea aceasta este atat de grea incat te incovoaie si simti ca n-o mai poti duce. Atunci adu-ti aminte de aceasta clipa din viata lui Iisus si cheama-L pe El si El va veni si va spune: ”Si Eu, odata, Dumnezeu si Om, M-am poticnit sub povara Crucii Mele. Acum a venit randul tau sa te poticnesti. Atunci, tu omule, ai venit si M-ai ajutat. Acum lasa-Ma pe Mine sa Te ajut si sa-Ti iau Eu crucea si s-o port pana la capat fiindca Dumnezeu nu ramane niciodata dator. Amin.”
Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati
Foto: Cornel Ciumandru
Alte articole de acelasi autor:
Manastirea Sfantul Prooroc Ilie din Toplita
Manastirea Horaita
Manastirea Bistrita
Emotionantele marturisiri ale preotului Antonie Kumpata
Manastirea Fagetel
Manastirea Namaiesti - o manastire din timpul cand crestinismul se propovaduia in taina
Manastirea Aninoasa - o mica cetate fortificata
Manastirea Sfanta Treime (Podul Bulgarului)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.