Biserica Sfantul Elefterie Nou

Biserica Sfantul Elefterie Nou este una dintre marile biserici ale Bucuresti-ului. Aceasta monumentala biserica a fost construita, in Piata Sfantul Elefterie, atunci cand vechea Biserica Sfantul Elefterie, din vecinatate, nu mai facea fata nevoilor spirituale ale populatiei, mult sporite, ale acestui cartier al orasului, dezvoltat mai ales dupa primul Razboi Mondial.

Biserica este asezata cu absida Sfantului Altar spre Strada Dr. Lister, cu intrarea dinspre Strada Sfantul Elefterie, si prezinta o fatada bine compusa spre squar-ul dintre aceste doua strazi ce converg in Piata Operei. Date cu privire la construirea bisericii ne ofera pisania aflata in interiororul bisericii, deasupra usii de intrare:

"Aceasta Sfanta si Dumnezeiasca Biserica, intru care se cinsteste si se praznuieste hramul Sfantului Mucenic Elefterie - episcopul Iliricului - si al Marelui Mucenic Gheorghe, s-a zidit din temelie cu dania binevoitoare a enoriasilor, cu ajutoarele harazite de alti binecredinciosi crestini si institutii bisericesti si de stat si cu purtarea de grija si sarguinta unui comitet de constructie condus de preotul- profesor universitar Mihai Bulacu, parohul bisericii."

Lucrarile, incepute la 29 iunie 1935 cu binecuvantarea Patriarhului Miron, cand s-a pus piatra de temelie, au fost intrerupte in anul 1940 din pricina celui de Al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), cand se inaltasera zidurile si i se facusera turlele si acoperisul. Continuarea lucrarilor s-a facut dupa razboi, astfel ca "la implinirea a 36 ani de la inceperea lor, adica la 29 iunie 1971, de praznicul Sfintilor Apostoli Petru sl Pavel, s-a tarnosit de catre insusi Prea Fericitul Parinte Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

La ridicarea biserici au contribuit, in anul 1935, Generalu Ion Georgescu (1884-1956) impreuna cu sotia sa Smaranda si Primaria Municipiului Bucuresti. Planurile de arhitectura au fost intocmite de profesorul arhitect Constantin Iotzu (1884-1962), iar cele de structura de catre inginerul Dumitru Marcu. Biserica a fost ridicata de Societatea Nationala de Constructii "Sonaco". Catapeteasma este sculptata in lemn, de Grigore Dumitrescu si Aurel Obreja, iar pictura este executata de pictorii Iosif Keber si Vasile Rudeanu.

In urma cutremurului din 4 Martie 1977, turla Pantocrator a fost pusa in pericol. Ulterior a fost consolidata (1977-1983), prin grija Consiliului Parohial si cu ajutorul Arhiepiscopiei Bucurestilor. Biserica are dimensiuni monumentale (36 x 25 metri), fiind asemanatoare cu bisericile: "Parcul Domeniilor", "C.A.M. Belvedere" si Mitropolia veche din Targoviste.

Biserica este de tip cruce greaca inscrisa, avand o turla decagonala pe naos, rezemata pe patru mari arce dublouri, cele de vest si est, continuate cu arce in retrageri multiple. In colturile patratului circumscris bazei turlei mari, se ridica alte patru turle mai mici si mai zvelte.

Cornisele turlelor urmaresc conturul arcelor de pe fetele tamburilor. Pridvorul are trei arcade in plin cintru cu arhivolte marcate din caramizi alternate cu zone tencuite, sprijinite pe coloane din piatra cu capiteluri neobizantine. Un pridvor similar exista si pe fatada laterala nordica, spre Piata Sfantul Elefterie.

Din pridvor intram in vestibul, care are de o parte si de alta, diferite incaperi destinate lumanarielor (in dreapta), caselor scarilor (catre subsol si etaje: spre cafas si clopotnita), depozitelor si altor cerinte ale bisericii. In naos, cate un sir de arce pe laturile nordica si sudica, cat si unul catre vestibul, sustin cele doua tribune laterale, precum si cafasul.

Intreaga biserica este imbracata in exterior cu asize de caramida aparenta, alternand cu panouri tencuite cu praf de piatra. O friza alcatuita din arce mult alungite decoreaza partea superioara a fatadelor. Coronamentul fatadelor dinspre sud, nord si vest rezulta din exprimarea in exterior a semicilindrilor ce alcatuiesc bratele crucii; timpanele lor sunt decorate cu o succesiune de arce in retragere, realizate din caramida aparenta, de formate speciale, inspirate dupa acelea folosite la bisericile bizantine si la bisericile romanesti din secolele XIV-XVI.

Fiecare timpan este strapuns de cate trei ferestre alaturate; parapetul acestora este format din trei panouri adancite, doua traforate in chipul crucii, iar cel median, inchis in acolada, adapostind o icoana in mozaic. Ferestrele mari, terminate in arc de cerc, sunt inchise cu grilaje si vitralii cu desen geometric. Subasmentul este imbracat in piatra de talie.

Fatadele exprima in exterior, atat impartirea, cat si structura interioara a bisericii. Cea sudica este in mare parte asemanatoare cu cele de nord si vest, exceptand pridvorul, aici inlocuit de trei arce decupate in zidarie.