Judecata
Atunci cand o sa fiu mosneag,
Uitat de vremi si ani sirag,
Cand o sa vreau sa trec al vietii prag,
La Tine gandul mi-l inchin cu drag.
Zadarnicie o sa vad in tot ce-am realizat,
De dragoste nu am avut sau am uitat
Sa fac cu dragoste tot ce mi-ai poruncit,
Necunoscut si cunoscut impatimit.
Spalat nu o sa fiu de vreun pacat
De n-am uitat si niciodata n-am iertat,
Balanta ce se inclina-n acel ceas,
Cu greu ne trece-un gand sau orice pas.
Si de n-am ajutat pe-acel strain
O vorba buna intr-un ceas de chin,
De n-am stiut sa-i sar in ajutor la greu
Tovarasului sau prietenului meu,
Degeaba o sa-mi para atunci rau.
Sau poate pe-astea toate le-am facut
Dar fara dragoste, strain si increzut,
Atunci arama sunatoare sunt,
Un lut urat si fara de-nceput.
Dar chiar si-atunci s-ar mai putea sa fie-o sansa
Si intelepciunea-n ultim ceas de transa
Sa-mi dea puterea sa-nteleg ce vrea...
Ca viata sa mi-o dea, nu sa mi-o ia.
Pareri de rau, nascute din pacate,
Recunoscute, mai pot fi iertate...
Judecator cu dragoste in toate,
Din plinatatea ei ne da pe saturate.
Florentina Laic
Florentina Laic
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.