O, Doamne bun, de ce ma lasi pierzarii
Si nu-mi asculti a trupului jelire
Ce vei avea de imi ucizi suflarea,
De ma pogori in lutul care-nghite
Sa se fereasca cei ce-mi vor pieirea,
Ca pleava dusa-n vant, goniti intruna.
Veghez sfiala orei dimineata,
Ravnind sa-nalt, umil, o rugaciune
Raspunde-mi, Doamne, tihna mea ne-nvinsa !
Scoate-ma-n larg, cu tarmul bland departe
In trup bicisnic frica se ascunde
Si multi potrivnici nu ma dau scaparii
"Cand e vorba de lucruri trecatoare si pamantesti, suntem sarguitori si ravnitori, dar cand putem agonisi atat de usor pe cele netrecatoare si vesnice, noi intarziem si trandavim." Sfantul Ioan Gura de Aur
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro