Omul, in aceasta viata, este supus multor suferinte fizice. De cand Adam a fost scos din Rai pentru pacatul sau, sau mai bine zis pentru incapacitatea de a-si recunoaste pacatul si a cere iertare pentru el, de atunci oamenii sufere anumite boli.

Putem face o separare clara intre boala de trup si cea de suflet, exista vreo legatura intre cele doua?!  Boala trupeasca este foarte usor de sesizat si diagnosticat, o simtim, avem o perceptie destul de clara asupra ei. Dar boala sufletului este la fel de simplu de descoperit? Bolile sufletului sunt mult mai frecvente decat cele trupesti. Suntem sanatosi, dar bolnavi sufleteste. Boala sufletului este pacatul si patima, care se raspandeste ca o gangrena, care distruge sufletul si alunga tot harul lui Dumnezeu. Cel care este Viata nu poate salaslui unde este boala si moarte sufletului. Toate aceste pacate si boli ale sufletului sunt determinante si pentru starea sanatatii fizice. Nu de putine ori,suntem partas pacatului, iar dupa aceeaia la o scurta perioada de timp, simtim si apasarea fizica. Chiar daca de multe ori, nu resimtim o durere fizica dupa ce pacatuim, de foarte multe ori, suntem extrem de tulburati, agitati, nu ne gasim linistea, nu dormim bine, nu mai avem pofta de mancare, intr-un cuvant nu avem chef de nimic.

Boala fizica poate fi o pedeapsa pentru gresalele noastre ?

Boala fizica poate fi o pedeapsa sau o rasplata! Nu exista mantuire fara suferinta. Calea mantuirii este stramta si grea. Cel care ne-a mantuit pe noi din pacatele noastre, a suferit in deplina ascultare pe cruce si a acceptat suferinta si moartea fizica pentru noi. Atunci de ce amcrede ca noi, pacatosii, am obtine mantuirea asa de usor.

Daca la boala fizica alergam la medic, in cazul bolii spirituale trebuie sa ne adresam din prima, preotului si Bisericii. Multa lume, la cea mai mica durere fizica depune eforturi uriase pentru a scapa de ea, cheltuie sume de bani imense, alearga in toate partile, in tara si in strainatate, la medic si mai grav la vraci, dar pentru boala sufletului se adreseaza preotului foarte tarziu. Multi dintre noi vad Biserica ca pe ultima speranta, auzim de multe ori: "Cand nu mai poate medicul atunci am ajuns la Biserica." Sigur nimeni nu neaga rolul covarsitor si extrem de important al medicului, dar Biserica nutrebuie sa fie asul din maneca, trebuie sa avem de la inceput in fata iubirea de oameni a lui Dumnezeu si capacitatea Sa de a ne ierta si vindeca de suferinte.

Suntem obisnuiti ca dupa ce facem o fapta buna sa fim rasplatiti, iar de aici, credem ca daca am facut un pacat vom fi pedepsiti. Adevarul nu este neaparat asa. Nu inseamna ca toti oamenii sanatosi sunt fara de pacat! Suferinta fizica nu este o pedeapsa, uneori asa o simtim noi, pentru ca stim ca am pacatuit. Nu trebuie sa intelegem motivul suferintei, deoarece "diferite sunt caile Mele de caile voastre". De multe ori suferinta ne este data spre indreptare, spre mantuirea noastra. Dumnezeu doreste mantuirea noastra si foloseste orice mijloc. Important este ca noi sa fim complianti si intelegatori. Nu trebuie sa disperam pentru ca El este bland si smerit cu inima.

Bolile sufletului nu dor in aceasta viata, dar vor produce rani nevindecabile in viata viitoare, ele se vor descoperi la infricoasatoare Judecata, cand Dumnezeu va fi mai intai doctor, si va pune diagnosticul sufletului nostru apoi Va judeca in slava Lui.

Pentru bolile noastre, trebuie sa nu negam niciodata puterea medicului, in primul rand pentru ca si acesta este tot o plasmuire a lui Dumnezeu, este luminat si condus de El. Domnul ii poate trimite gandul cel bun, doctorului si acesta va va vindeca. Deci trebuie sa ne rugam pentru cel ce ne tamaduieste in spital. Toate parghiile pe care le are doctorul sunt randuite si daruite de pronia divina. Nimic nu putem face fara Dumnezeu. Nu-l lasati pe Dumnezeu la urma, bateti la usa Lui de prima oare, sau chiar inainte de a fi in suferinta. Dar daca sunteti in suferinta cereti iertare de pacate si rugati-va pentru vindecare. Cere si ti se va da, ne spune Domnul. Dar inainte de a cere trebuie sa ne facem un examen al constiintei noastre, sa fim siguri ca am vazut si ne-am cait de pacatele noastre, apoi sa ii cerem lui Dumnezeu ajutorul. Ajutorul nostru este la Dumnezeu cel ce a facut cerul si pamantul. Numai gandindu-ne la aceasta opera pe care Dumnezeu a facut-o, ne dam seama cat de usor El ne poate vindeca si tamadui, pentru ca este doctorul sufletelor si trupurilor noastre.

dr. Radu Tincu