Duminica 7 iunie 2020, Biserica Ortodoxa praznuieste Pogorarea Duhului Sfant, care are loc la 50 de zile de la Invierea Domnului. De aici si denumirea de Cincizecime. Aceasta zi este cunoscuta si sub numele de Duminica mare sau Rusalii. Despre aceasta sarbatoare fac mentiuni Sf. Apostol Pavel (1 Cor. 16, S) si Sf. Luca (Fapte 20, 16). Pana la inceputul secolului al V lea, Cincizecimea era praznuita impreuna cu Inaltarea Domnului.

In Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferintele evreilor in pustiu, precum si de necazurile prin care au trecut, pana sa ajunga in pamantul fagaduintei, unde s-au indulcit de roade, de grau si de vin. De aceea, la aceasta sarbatoare se multumea lui Dumnezeu si pentru secerisul nou.

In Noul Testament, Cincizecimea aminteste de venirea Duhului Sfant in chip de limbi ca de foc peste Apostoli. Scopul acestei pogorari este sfintirea lor, ca ei sa poata sa inceapa propovaduirea in Ierusalim si apoi in toata lumea. Se pogoara in acest chip, pentru a ne arata legatura cu Cuvantul vesnic. Limbile ca de foc sunt limbi dumnezeiesti si din acest motive le nu transmit o invatatura omeneasca, ci una dumnezeiasca. Cincizecimea sau Rusaliile este sarbatoarea zilei de nastere a Bisericii. In aceasta zi, in urma cuvantarii insufletite a Sfantului Apostol Petru, s-au convertit la crestinism aproximativ 3.000 de suflete, care au alcatuit cea dintai comunitate crestina din Ierusalim (Fapte II, 41), nucleul Bisericii de mai tarziu. Este ziua in care are loc trecerea lucrararii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni, prin Duhul Sfant.

Preafericitul Patriarh Daniel marturisea intr-o predica inchinata praznicului Pogorarii Sfantului Duh: "Indata ce s-au umplut de Duhul Sfant, ucenicii vorbeau despre faptele minunate ale lui Dumnezeu si evreii si prozelitii care se aflau la Ierusalim auzeau fiecare in limba lui ce propovaduiau Apostolii; auzeau in limba in care s-au nascut, spune cartea Faptele apostolilor, in capitolul al doilea. Erau acolo oameni care reprezentau toate semintiile de sub cer - parti, mezi, oameni din Mesopotamia, din Iudea, din Egipt, din Libia, Capadocia, Pamfilia - acestia auzeau fiecare in limba lui vorbindu-se despre faptele minunate ale lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca Biserica lui Hristos nu desfiinteaza identitatea persoanei si nici identitatea popoarelor, ci le aduna in comuniunea de iubire fata de Dumnezeu si fata de semeni. Duhul Sfant nu se coboara peste Apostoli sub forma unei paturi de foc, ca o invelitoare deasupra lor care i-ar fi uniformizat, ci sub forma de limbi ca de foc deasupra capului fiecarui ucenic care va deveni Apostol. Aceasta inseamna ca Duhul Sfant nu colectivizeaza, nu uniformizeaza pe oameni, ci cultiva identitatea fiecarei persoane umane, distincte de celelalte persoane, o lumineaza, o imbogateste si o face sa comunice cu celelalte persoane in iubirea Preasfintei Treimi. Duhul Sfant nu este nivelator de identitati personale sau etnice, ci el face sa creasca fiecare persoana duhovniceste, fiecare popor".

In vechime, bucuria sarbatorii era amplificata de catehumenii care primeau botezul in aceasta zi, intr-un cadru solemn si festiv. Tot de timpuriu se aduceau la biserici flori si ramuri de copaci, amintind de obiceiul similar practicat de catre iudei la Sarbatoarea Cincizecimii in care se aducea multumire lui Dumnezeu pentru strangerea recoltei.
La cincizeci de zile dupa Pasti, ne relateaza cartea Faptele Apostolilor, ucenicii lui Hristos erau adunati "toti in acelasi loc". Este important sa retinem acest lucru, pentru a intelege ca Duhul Sfant vine doar acolo unde este unitate, comuniune si asezare launtrica. Pogorarea Duhului Sfant a fost precedata de un vuiet din cer, care s-a facut auzit ca o ‘suflare de vant ce vine repede’ (Fap. 2, 2). Experienta auditiva a Duhului Sfant de catre Apostoli a fost acompaniata si de una vizuala: ‘Li s-au aratat impartite limbi ca de foc si au vazut pe fiecare dintre ei’ (Faptele Apostolilor 2, 3).

La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorarii Sfantului Duh este oficiata Vecernia Rusaliilor si sunt binecuvantate frunzele de nuc sau tei – simbol al limbilor ca de foc ce au stat deasupra capetelor Sfintilor Apostoli.

Redam in incheiere cuvintele Sfantului Simeon Noul Teolog: "Vino, lumina adevarata. Vino, viata vesnica. Vino, taina ascunsa. Vino, comoara fara nume. Vino, fericire nesfarsita. Vino, lumina neinserata. Vino, alinare a tuturor celor ce asteapta mantuirea. Vino, Tu, pe care l-a dorit si il doreste sufletu-mi intinat. Vino, Tu, Cela ce Insuti ai devenit dorire intru mine, care m-ai facut sa Te doresc pe Tine, Cel cu totul neajuns. Vino, suflarea mea si viata mea. Vino, mangaiere a amaratului meu suflet. Vino, bucuria mea, slava mea, desfatarea mea cea fara de sfarsit".

Iulian Predescu

• Manastirea Blanoiu - Pogorarea Duhului Sfant
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Pogorarea Duhului Sfant, momentul zero al Bisericii
  Publicat in : Pogorarea Sfantului Duh
• Cuvant la Pogorarea Duhului Sfant
  Publicat in : Pogorarea Sfantului Duh