Cuvioasa Parascheva

Cuvioasa Parascheva Mareste imaginea.

Primul contact cu Cuvioasa Parascheva a fost anul trecut prin vara cand am mers la catedrala, eram tare curioasa sa o cunosc. M-am asezat la randul care se formase pentru a ne putea inchina si saruta Sfintele sale Moaste. Dupa 5 minute am simtit o caldura de nedescris si am inceput sa plang. M-am simtit ultimul om, foarte murdara si nevrednica de a o atinge. Ma gandeam ca, eu pacatoasa cum sa ating o Sfanta, nu se poate, nu pot. Cand am ajuns in fata, langa sicriul ei, am inceput sa o privesc de la picioare catre cap. M-am cutremurat dar in acelasi timp am simtit si o bucurie si mai ales acea liniste care apare dupa „furtuna” . M-am rugat ei desi cu greu am gasit cuvintele potrivite pentru a lega o rugaciune. Cand am atins-o am simtit ca lesin. Ori ca puneam mana pe cineva viu sau pe ea era totuna. Avea mainile calde. Cand m-am departat si mergeam sa ma inchin si la alte icoane parca eram beata!!! Eram intr-o stare de dulceata si liniste totala. Nici nu stiam unde sunt. Ma indreptam spre icoana Maicii Domnului dar pana am ajuns in fata icoanei eram beata de-a dreptul, nu stiam ce e cu mine. Am stat la Sfanta Liturghie dupa care ne-am luat „la revedere” de la ea... deja la a doua atingere am simtit-o ca pe o prietena. Incredibil. M-a socat.

Apoi.... a doua oara cand am ajuns la Iasi, la Cuvioasa, a fost de Hram, sau mai bine zis in apropierea praznicului ei.

Am plecat cu un amic, cu trenul si am coborat in padure la Barnova, cu o statie mai devreme de unde trebuia. Era noapte, ora 23.30 cam asa. Nu am vazut initial, dar dupa ce am vazut si am constientizat ca de fapt suntem in mijlocul padurii, eu una m-am ingrozit teribil deoarce din senin a mai aparut si o mare haita de caini. Nici macar gara nu era acolo ci o simpla halta si restul padure. Am zis sa mergem sa vedem daca o fi cineva pe acolo. Era doar un cfr-ist care sincer ni s-a parut foarte ocupat si ne-a tratat destul de distant. A zis ca tot ce poate face pentru noi este sa ne aprinda lumina in sala de asteptare care era o camaruta sinistra fara clanta la usa si o banca de lemn cu zabrele. Dupa un timp a deschis gemuletul care dadea in sala de asteptare ca sa ne spuna, daca ne incalzeste cu ceva, ca nu suntem singurii care au coborat asa aiurea din tren acolo, in padurea aceea. Urmatorul tren era la 5 dimineata a doua zi si ne-a zis ca daca vom chema taxiul in primul rand nu crede ca va veni cineva pentru ca este drumul foarte rau prin padure si al doilea daca ar veni totusi, ne-ar costa foarte foarte scump. Nici bani nu prea aveam la noi atunci decat 60-70 lei. Atat, asta era tot. Io cand am auzit asa m-am pus pe rugaciune catre Sfanta, promitandu-i ca daca ne va scoate de acolo, indiferent cat de tarziu va fi vom merge sa ne inchinam ei.

Eu mergeam cu baiatul acesta la un prieten de-al lui din Iasi. Am zis ce o fi o fi, eu il sun ca sa faca el comanda la taxi. Cum o vrea Dumnezeu. A facut comanda si a zis initial ca va veni in 40 min sa ne ia de acolo cineva si ca ne costa 20-25 lei taxi. Am zis, slava lui Dumnezeu, e bine si asa, de fapt era foarte bine. Intr-un final ne suna taximetristul care pornise deja spre noi ca sa ne intrebe unde suntem exact ca locatie. Ne-a asigurat ca vine si am asteptat. A ajuns dupa vreo ora. Am dat slava lui Dumnezeu si ne-am urcat in masina. Acum ne spune taximetristul ca toti colegii au zis ca este nebun daca vine in mijlocul padurii ca sa ia niste necunoscuti care s-ar putea sa fi facut o gluma cu toata povestea, plus ca–au spus ca drumul este plin de gropi, fiind drum forestier si ca daca va ramane pe acolo nu se va duce nimeni sa il scoata, iar dispecera i-a spus ca nu trebuie sa onoreze comada avand in vedere conditiile date. A stat el un pic pe ganduri, ca ei aveau dreptate si asa si era dar ceva l-a facut sa vina dupa noi.

Am ajuns cu bine la locul de destinatie, acasa la prietenul nostru doar ca taxiul ne-a costat 50 lei, nu 20-25 lei cum vorbisem initial cand am facut comanda.

Toate bune si frumoase, am ajuns la prieten acasa in Iasi, am lasat bagajele si am pornit spre Cuvioasa Parascheva. Era ceasul vreo 2.30 noaptea.

Nu era nimeni la rand decat foarte putina lume, mai erau trei zile pana la hram. Prietenul meu era foarte mahnit ca nu avea bani si tocmai il sunase cineva sa ii aduca ceva de acolo sa nu vina cu mana goala de la Cuvioasa Parascheva mai ales ca se apropia praznicul ei.
Am mers am sarutat sfintele ei moaste, langa care am simtit o bucurie EXTRAODRINAR DE MARE! Cu adevarat am simtit-o pe Sfanta ca pe o prietena a mea! Nu ma saturam sa ii sarut sfintele maini care emanau un miros foarte puternic de mir scump si foarte aparte. Cred ca am stat vreo 3 minute langa ea, mai ales ca nu era lume si ma bucura asa de mult sa fiu acolo si sa o tin de manute. O senzatie pe care sincer imi este destul de greu sa o descriu in cuvinte.

Amicul meu dupa ce am trecut si am coborat treptele ne-am oprit un pic sa ne „adunam”, iar el tinea niste iconite cu Cuvioasa Parascheva in mana si pe care le trecuse peste Sfintele Moaste. Cum fac eu de obicei, am luat iconitele (ciudat ca le-am apucat pe toate in mana, nu am luat doar una singura) si le-am sarutat. Am constatat ca miros foarte tare la fel cum miroasea Sfanta, acelasi parfum de mir scump. Am zis ca mi se pare si ca am ramas eu setata pe acel miros de care eram profund impresionata.

Am ajuns acasa si mai miroseam din cand in cand iconitele sa vad daca m-am inselat sau nu. NU, nu ma inselasem, miroaseau foarte puternic si era acelasi miros pe care il avea Sfanta. La cateva zile, am plecat impreuna cu amicul meu spre Bucuresti dar ne-am oprit si la el acasa, la Roman. Acolo am poposit cateva zile. Incredibil dar foarte adevarat si asta o spun in frica lui Dumnezeu, iconitele miroseau la fel de puternic cu aceeasi intensitate. Si mi-am zis atunci ca intradevar, pentru ca el se mahnise atat de tare pentru ca nu avea bani ca sa cumpere ceva pentru acea persoana care il sunase, a primit in schimb o mangaiere din partea Sfintei Parascheva... acel miros, parfum sfant rupt din rai si cazut pe pamant acum o mie de ani. O floare a ortodoxiei si un stalp de neclintit al credintei, dovada vie a puterii dumnezeiesti, o mangaiere a sperantei si nadejde tare catre Dumnezeu, Mult milostiva si Cuvioasa Maica noastra PARASCHEVA, cu ale carei rugaciuni sa ne mantuiasca si sa ne miluiasca Bunul Dumnezeu. Amin!

Anda Ioana Güttinger

Pe aceeaşi temă

01 August 2012

Vizualizari: 2532

Voteaza:

Cuvioasa Parascheva 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE