In Memoriam: Inalt Prea Sfintia Sa Dr. Nestor Vornicescu - Mitropolitul Olteniei
Incursiuni biografice si franturi de ganduri la implinirea a zece ani de la marea sa trecere…
1927 - 1 Octombrie: S-a nascut in comuna Lozova-Vornicesti, judetul Lapusna din Basarabia, din parintii Vera (nascuta Rosu) si Vasile Vornicescu, neam de plugari-razesi basarabeni, cu credinta in Dumnezeu. Este cel mai mare din cei cinci copii ai familiei Vornicescu. „Niciodata n-am uitat, si nu voi uita cate zile voi avea, Codrii Lapusnei, Vornicenii, Capriana”. A fost botezat crestineste, in biserica din sat, primind numele marelui ierarh Nicolae.
1934 – 1941: Urmeaza scoala primara din satul natal, unde se remarca prin stradania de a cunoaste istoria neamului sau (mai ales despre voievozi si haiduci), folclorul si obiceiurile folclorice si crestine. Se afla printre premiantii clasei, desi isi ajuta parintii la muncile campului. Amintiri duioase pastreaza mamei sale, Vera, pe care o considera primul sau profesor, trecuta la cele vesnice la 2 iulie 1936, cand feciorul sau, Nicolae, nu implinise inca noua ani.
1943 – 1946: Dand urmare tainicei chemari a Mantuitorului, inca din pruncie, cultivata in familie, tanarul Nicolae intra, ca novice, la Schitul Nechita din Muntii Neamtului, unde creste drept si viguros „ca un maslin frumos in camp si inaltat ca un paltin” (Intelepciunea lui Iisus Sirah, XXIV, 16), inflorind “intru harul si constiinta adevarului “ (II, Petru, III, 18).
1946 – 1948: Este primit frate rasofor la Sfanta Manastire Neamt. Aici urmeaza Seminarul calugaresc de muzica bisericeasca.
1948 – 1951: La Sfanta Manastire Neamt urmeaza Seminarul monahal superior, pe care-l absolva ca premiant. Paralel cu studiul, se va indeletnici si cu mestesugul tiparului.
1949: Debuteaza in revista Biserica Ortodoxa Romana iar editorial cu romanul In afara legii (Iasi, Editura Junimea, 1976).
1951 - 10 Martie: Spre sfarsitul ultimului an de studiu seminarial, se bucura de momentul sacru al pecetluirii votului monahal, primind numele de Nestor.
1951 – 21: Octombrie Urca prima treapta a noii sale deveniri, fiind hirotonit ierodiacon de catre arhiereul Pavel Serpe, staretul schitului Vovidenia, apartinand Manastirii Neamt.
1951 – 1955: Urmeaza cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucuresti. Teza sa de licenta cu tema Conceptia crestina despre viata, de peste 300 pagini, a primit calificativul exceptional. Printre profesorii sai, personalitati ilustre: Dumitru Staniloae, Theodor M. Popescu, Ioan G. Coman. Rector al Institutului era P. S. Teoctist Arapasu, vicar patriarhal (viitor patriarh), iar patriarh era P.F. Iustinian Marina.
In perioada studiilor universitare teologice este luat in vizorul securitatii: „Numitul Cobzaru Grigore primeste vizite din partea lui Nestor Vornicescu, student al Institutului Teologic Bucuresti, element suspect pentru securitate” (Cristina Paiusan, Radu Ciuceanu, Biserica Ortodoxa Romana sub regimul comunist, vol.I, Bucuresti, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, 2001, p. 300).
1955 – 1958: Se inscrie la cursurile de doctorat (magistru) in teologie, sectia istorica, specialitatea principala Patrologie, avandu-l ca profesor indrumator pe P.C. Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, finalizate cu teza Primele scrieri patristice in literatura noastra (secolele IV-XVI, pe care o sustine in anul1983.
1956, 18 Iulie: Din dispozitia chiriarhala a Mitropolitului Moldovei, Sebastian Rusan, a fost hirotonit ieromonah in Catedrala Episcopala de la Roman, de catre P.S. Teofil Herineanu.
1958 – Toamna: A fost numit preot slujitor la Catedrala Mitropolitana din Iasi si bibliotecar al Mitropoliei Moldovei si Sucevei.
1960 – Duminica Ortodoxiei: A fost hirotonit duhovnic in Catedrala Mitropolitana din Iasi de catre I.P.S Dr. Iustin Moisescu.
1962 - Primavara: Este numit staret al Sfintei Manastiri „Sfantul Ioan cel Nou” de la Suceava.
1962 - 24 Iunie: Este hirotonit protosinghel al aceleiasi manastiri.
1966 - 2 Februarie: Este hirotonit arhimandrit in Catedrala Mitropolitana din Iasi de catre mitropolitul locului, I.P.S Dr. Iustin Moisescu – Mitropolitul Moldovei si Sucevei.
1966 - 25 Martie: A fost randuit staret la manastirea de metanie, Neamt.
1969, 18 Iulie - 1970, 20 august: Este bursier al Institutului Ecumenic de la Bossey din Elvetia si a efectuat un stagiu practic de ecumenism la Geneva. In acelasi timp, a urmat si cursuri de doctorat la Facultatea Autonoma Protestanta din Geneva, audiind si prelegerile de istorie bisericeasca medievala ale prof. dr. Heinz Leibing.
1970 - 20 August: Revine la staretia Manastirii Neamt.
1970 - 15 Decembrie: Este ales de Sf. Sinod al B.O.R. Episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, la propunerea Mitropolitului Olteniei, Dr. Firmilian, fiind al 77-lea arhiereu al Bisericii stramosesti de la dobandirea autocefaliei, in anul 1885. Primeste titlul simbolic Severineanul, in amintirea vechiului scaun mitropolitan infiintat la Drobeta Turnu Severin, in urma cu 600 ani.
1978 - 20 Aprilie: Colegiul Electoral Bisericesc il alege ca Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei, in locul I.P.S Teoctist, ales Arhiepiscop al Iasului si Mitropolit al Moldovei si Sucevei.
1978 - 23 Aprilie: Are loc intronizarea sa in Catedrala Mitropolitana „Sfantul Dumitru” din Craiova.
1978 – 2000: Conduce revista „Mitropolia Olteniei”.
1979: Este ales presedintele Comisiei Nationale Romane de Istorie Ecleziastica Comparata.
1983: Sustine, la Institutul Teologic din Bucuresti, teza de doctorat cu tema „Primele scrieri patristice in literatura noastra, secolele IV-XVI”, sub conducerea stiintifica a eminentului parinte profesor Ioan G. Coman.
1992: Este ales presedinte al Comisiei Sinodale pentru canonizarea Sfintilor Romani. Au fost canonizati, in perioada anilor 1992-2000, in Sfanta noastra Biserica: Sfantul Cuvios Gherman din Dacia Pontica (Dobrogea), Sfantul Ierarh Ghelasie de la Rameti (Transilvania), Sfantul Daniil Sinaitul, Sfantul Ierarh Leontie de la Radauti, Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop, Sfintii martiri Constantin Voda Brancoveanu cu cei patru fii ai sai (Constantin, Stefan, Radu, Matei) si sfetnicul Ianache, Sfantul Ierarh martir Antim Ivireanu, Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures, Sfantul preot marturisitor Ioan din Gales, sfantul preot marturisitor Moise Macinic din Sibiel, Sfantul Cuvios Antonie de la Iezerul (Valcea), Sfantul ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei, Sfantul cuvios Ioan Iacob de la Neamtu (Hozevitul), Sfantul Voievod Stefan cel Mare, Sfantul Petru Movila, precum si proclamarea Duminicii Sfintilor Romani in Duminica a II-a dupa Rusalii.
In ultima perioada a vietii sale, la solicitarea Societatii Nationale de Stiinte Istorice, a studiat posibilitatea canonizarii lui Mihai Viteazul, fara, insa, a se pronunta, asteptand si raspunsul unor prestigiosi istorici romani.
1992 - 12 Martie: Este ales membru de onoare al Academiei Romane, ulterior membru si al Academiei de Stiinte din Chisinau.
1996 - 15 Decembrie: Participa la ceremonia religioasa de la Kiev consacrata canonizarii mitropolitului Petru Movila. Participa la intrunirile stiintifice, religioase sau ecumenice de la Madrid, Helsinki, Moscova, Sofia, Ierusalim, Budapesta, Praga, Varsovia, Atena, Kiev, New York, Sydney, New Delhi, Geneva, Wellington, Londra, Roma, Berlin, Istanbul, Petrograd, Chisinau, Viena, Cernauti, Milano, Padova, Venetia etc.
A fost distins cu inalte ordine si medalii: Crucea Petru si Pavel, Crucea Bisericii din Klada, Ordinul „Sfantul Andrei” al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, Ordinul „Sfantul Sofronie Vraceanschi” al Patriarhiei Bulgare, ordinul „Sfantul Vladimir” si ordinul “Sfantul Serghie de Radonej” ale Patriarhiei Ortodoxe din Polonia, Ordinul „Sfantul Constantin cel Mare” al Primariei Romei, Medalia „Sfantul Marcu” a Patriarhiei Alexandriei, Diploma si Premiul Fundatiei „Scrisul Romanesc” din Craiova.
2000 - 17 Mai: Trece la cele vesnice. Ceremonia de inmormantare a fost oficiata de P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, impreuna cu un impresionant sobor de preoti-ierarhi: I.P.S Daniel Ciobotea, I.P.S Petru al Basarabiei, P.S Vicentiu Ploiesteanu, P.S Ioan al Covasnei si Harghitei etc. Trupul sau a fost depus intr-o cripta placata cu marmura, in naosul Catedralei Mitropolitane „Sfantul Dumitru” din Craiova.
„Cand a plecat de la noi si s-a nascut in Cer, vesmantul ii era acoperit cu lalele insangerate de ranile vrasmasilor si sangele din inima lui, prelins incet, caci palose mari acolo erau rasucite. Cu durere si-a purtat crucea. A lasat in urma salbe de manastiri si biserici ctitorite sau reinviate, carti bisericesti aduse din scrinuri vechi si retiparite si pagini de adevarata istorie romaneasca, rafturi intregi de biblioteca. Iar celor care l-au iubit cu adevarat, dansul le-a mai lasat ceva. O inima mare si larga, pentru toti incapatoare, in care, cu bratele facute roata, dansul pe toti i-a strans. Si pe cei care atat de mult l-au urat si cumplit de mult rau – pe nedrept – i-au facut”.
Iata ca de doua milenii incoace, adica de la intemeierea credintei crestine, suntem capabili sa ne cinstim si sa ne omagiem eroii istoriei sau martirii credintei precum si personalitatile marcante, universale si nationale, care au amprentat istoria, veacurile si locurile cu activitatea, cu viata si cu invataturile ori scrierile lor mult folositoare!... Anul acesta, in insorita luna Mai, in ziua a saptesprezecea, praznuim implinirea a zece ani de la nasterea in viata cea vesnica a Imparatiei Cerurilor a unui alt mare cunoscator si marturisitor al istoriei bimilenare romanesti, totodata si apologet al dreptei credinte crestine – Mitropolitul Nestor Vornicesu al Olteniei, dupa ce si-a purtat cu toata demnitatea si increderea in Dumnezeu crucea vietii si a suferintei, vreme de mai multi ani!… De aceea, pentru noi, din anul 2000, aceasta zi va comemora totdeauna, acest eveniment inchinat logofatului spiritual al Olteniei sfarsitului de secol XX – Carturarul basarabean Nestor din Bania Craiovei!...
Drept urmare, in iuresul zilei si in vartejul timpului mi-am adus aminte, pentru cateva momente, de Inaltpreasfintitul Parintele nostru Mitropolit Nestor a carui plecare, zicem noi prematura, o regretam foarte mult si astazi!... De ce acest lucru, pentru ca ii regretam calitatile sale, personalitatea sa remarcabila, abilitatile sale foarte competente in disciplina teologica si in cea istorica, pe care ni le-a cultivat si noua in orice prilej cu atata daruire si abnegatie!... El este si va ramane in continuare, in constiinta discipolilor, profilul teologolui si a omului de cultura cu deschidere spre universal, spre consistenta si acrivie stiintifica, transmisa noua cu foarte multa acuitate si exactitate!... Cu vaste si avizate cunostinte in cele mai diverse discipline istorice si teologice, Parintele Mitropolit Nestor ne inspira tuturor foarte multa seriozitate, sinceritate, mult discernamant si foarte multa noblete si bonomie sufleteasca!...
Tocmai din aceasta cauza era foarte apreciat, foarte admirat si probabil, si invidiat!... El, Mitropolitul, a fost intotdeauna, consecvent probitatii sale morale si stiintifice!... Pentru acest fapt a fost foarte solicitat, fiind implicat in foarte multe actiuni si activitati, in diferite comisii academice si culturale ale universitatii si ale orasului. A fost mult iubit de studenti si preoti, ajutandu-i pe foarte multi dintre ei prin recomandarile si sfaturile pe care le-a dat fiecaruia in parte, ori de cate ori a fost solicitat!... Metodele si normele sale de lucru si de cercetare erau cu adevarat stiintifice, actuale si foarte eficiente!...
Colaborator apropiat si sfetnic luminat al multor profesori si ierarhi, indrumator a multor studenti si doctoranzi, pastor duhovnicesc a atator generatii de preoti si calugari, membru a foarte multe organisme de specialitate din tara si de peste hotare, am observat cum, la inmormantarea sa l-au plans si regretat cu totii, fiind constienti de marea pierdere ce li s-a pricinuit!... Mi-aduc aminte ca a fost a patra prohodire a unui distins ierarh si slujitor al Bisericii la care am participat, si care m-a impresionat profund datorita atmosferei de reculegere, decentei si sobrietatii in care s-a desfasurat!...
Cu alte cuvinte, noi crestinii ortodocsi romani si nu numai, am petrecut sambata – 20 Mai 2000, in Catedrala Mitropolitana din Municipiul Craiova – acolo (de) unde si-a desfasurat activitatea pastoral – misionara si culturala, si unde vor astepta osemintele sale pamantesti pana la obsteasca inviere, pe unul dintre cei mai mari carturari, teologi, ierarhi si ctitori de cuget, spiritualitate si simtire romaneasca ai veacului al XX – lea, cu o larga deschidere si recunoastere internationala!…
Spicuind doar fragmente din activitatea sa la inceputul acestor randuri omagiale si comemorative, m-am dus cu gandul la slujba inmormantarii acestui mare ierarh, teolog si carturar al Bisericii noastre romanesti, promotor si aparator al valorilor culturii si spiritualitatii noastre, atat in tara cat si dincolo de granitele ei… si ma uitam cum destul de multi din membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in frunte cu Presedintele acestui inalt for bisericesc in persoana Prea Fericitului Parinte Teoctist – Patriarhul Bisericii noastre stramosesti, au venit sa-l prohodeasca, alaturi de marea multime de credinciosi, oameni de cultura, reprezentanti ai celorlalte culte si nu in ultimul rand, ai autoritatilor civile si militare, centrale si locale; unii dintre ierarhi fiindu-i colegi si colaboratori in diferitele comisii si structuri ale Bisericii, cum ar fi chiar Parintele Patriarh Teoctist – caruia i-a fost (si) Episcop Vicar, pana la plecarea acestuia la carma Mitropoliei Moldovei si Sucevei, dupa care i-a devenit succesor la scaunul mitropolitan al Olteniei, apoi Mitropolitii de atunci: Daniel al Moldovei si Bucovinei, Teofan al Olteniei - urmasul sau la scaunul bisericesc al Olteniei din toamna anului 2000 pana in anul 2008 cand a plecat la Iasi ca Mitropolit al Moldovei si Bucovinei in locul P.F.P. Daniel al Romaniei, Mitropolitul plaiurilor sale natale – Petru al Basarabiei, mitropolie la a carei reinfiintare in anul 1992, a contribuit si el in mod substantial si decisiv, alaturi de un alt basarabean, mare carturar si teolog invatat – Mitropolitul Antonie al Ardealului, trecut si el la cele vesnice in 29 August anul 2005, la Sibiu.
Apoi Episcopii Epifanie al Buzaului si Vrancei – colegul si urmasul sau in scaunul staretesc de la Manastirea Neamt, Casian al Dunarii de Jos, Calinic al Argesului si Muscelului, Gherasim al Ramnicului, Damaschin al Sloboziei si Calarasilor – colaboratorul sau apropiat in calitatea de Episcop Vicar si de Profesor Universitar la Craiova, trecut si el la Domnul in anul 2009, Ioan al Covasnei si Harghitei – ucenicul si colaboratorul sau pe santierele manastirilor oltene si totodata staret al Manastirii Lainici, pe care l-a sustinut inca de la inceputul activitatii sale pastorale si misionare la Episcopia nou infiintata din centrul tarii romanesti; apoi Episcopii Vicari mai tineri cum ar fi: Vincentiu Ploiesteanul, actualul Episcop al Sloboziei si Calarasilor, din anul trecut 2009 – ucenicul sau iubit si apropiat, de asemenea Arhiereul Irineu Slatineanu – Episcopul Vicar de atunci al Tinutului Ramnicului, Profesor si Decan la Facultatea de Teologie din Craiova si actual Mitropolit al Olteniei, si multi altii, numerosi profesori de teologie precum si decanii Facultatilor de Teologie de la Bucuresti, Sibiu, Craiova si Oradea, precum si foarte multi preoti, monahi si monahii, stareti si starete de manastiri si lista ar putea continua dar… ajunge!...
Am constatat ca poporul nostru dreptcredincios, dimpreuna cu slujitorii sfintelor altare au stiut sa-si conduca si sa-si cinsteasca Pastorul lor spiritual, care le-a purtat grija celor sufletesti, in aceste tinuturi oltene, vreme de peste 22 de ani, in vremuri si in conditii nu intotdeauna usoare!... Am mai observat faptul, pe parcursul acelor zile, ca acest eveniment nu a fost atat de mediatizat ca altele, desi ar fi meritat cu prisosinta dar, ma rog, trecem si peste acestea cum am trecut noi (si vom fi nevoiti sa mai trecem) si peste altele!... Am vazut multa lume, si clericala si laica, plangandu-l pe parintele lor, simtindu-se de acum incolo vaduviti, dar convinsi ca Arhiereul Nestor a plecat sa se intalneasca cu Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – Arhiereul Cel Vesnic – pe Care l-a slujit cu atata dragoste si devotament intreaga sa viata!... Mai spun odata ca am fost foarte impresionat de linistea si starea de reculegere in care s-a desfasurat intreaga slujba si indeosebi, momentul procesiunii si al punerii sale in mormantul anume pregatit, unde va fi de acum incolo alaturi de Mitropoliul Firmilian Marin si alti mari inaintasi ai sai pe Scaunul istoric si duhovnicesc al Olteniei!...
Am mai remarcat ca lumea constientizeaza faptul ca nu poate fi elaborata istoria contemporana a Bisericii Ortodoxe Romane fara Mitropolitul Nestor Vornicescu, aducandu-mi ca argument la cele afirmate, ecourile pozitive ulterioare, care se datoreaza (si) urmasilor sai - Mitropolitii Teofan Savu si Irineu Popa – o persoane atente, delicate si receptive la cinstirea, pretuirea si cultivarea memoriei predecesorilor sai, indeosebi acesta din urma, in persoana Inaltpreasfintitului Nestor; din motivul ca scriitorul, carturarul, monahul, teologul si arhiereul Nestor este o adevarata piatra de hotar pentru cultura si spiritualitatea Bisericii si a poporului nostru!... De aceea, spre fundamentarea celor mai sus pomenite, voi enunta cateva din aceste ecouri concrete si rodnice:
2004 - 26 octombrie: In semn de aleasa pretuire, a primit, postmortem, titlul de Cetatean de onoare al municipiului Craiova.
2004 - 14 decembrie: Primaria municipiului Craiova si Fundatia „Scrisul Romanesc” au hotarat crearea Aleii marilor personalitati din Craiova, in care figureaza, intre cei 24, si bustul mitropolitului-carturar Nestor Vornicescu, in Parcul Teatrului National „Marin Sorescu” din Craiova.
2005 - 1 septembrie: Liceul din comuna sa natala, Lozova-Vorniceni, poarta numele mitropolitului Nestor Vornicescu.
2007 - februarie: I.P.S. Dr. Teofan Savu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul de atunci al Olteniei, a propus, si Consiliul Eparhial a aprobat, ca biblioteca regretatului mitropolit (circa 30.000 volume) sa poarte numele „Mitropolit Nestor Vornicescu” si sa fie pusa la dispozitia elevilor seminaristi si studentilor teologi, precum si tuturor celor interesati.
In incheiere vin sa intreb, ce ar zice si cum ar analiza Inaltpreasfintitul Arhiepiscop si Mitropolit Nestor mersul si evolutia Bisericii astazi, cand iata, se confrunta cu o multime de probleme si de crize, tot mai acute, pe zi ce trece, multe dintre ele generate din interiorul si in interiorul acesteia!... Luciditatea si dreapta lui socoteala ar fi fost de mare folos acum dar, am convingerea ca felul sau de a fi si, mai ales, de a vedea lucrurile a fost mostenit de catre multi dintre ucenicii si colaboratorii sai, avandu-l astfel, intre noi si mai cu seama intru noi, pentru care fapt ma rog ca Dumnezeu sa-i rasplateasca toata osteneala si daruirea de care a fost in stare, fiind convins ca nu va fi repede uitat, desi de multe ori suferim de aceasta maladie – a nerecunostintei, fiindca aportul sau a fost foarte consistent, facandu-se adeseori referire la el asa incat, dupa cum am aminitit si mai sus, Ierarhul Nestor Vornicescu al Bisericii noastre stramosesti si al neamului nostru romanesc este ca un far care inca mai lumineaza si va lumina foarte mult timp (si) de acum incolo desi probabil, sunt si dintr-aceia care ar dori sa se stinga!...
Prin urmare, nadajduiesc ca vom sti, pe mai departe, sa ne cinstim inaintasii asa cum se cuvine desi in aceste vremuri, pretuim mai mult pe altii de oriunde si de aiurea, caci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculosi, mai senzationali!... Si totusi, suntem convinsi de faptul ca ce este nobil ramane iar ce este ieftin, apune!...
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin!
Cu aleasa pretuire si multa recunostinta,
Drd. Stelian Gombos – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei.
Stelian Gombos
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.