In fiecare an, la 10 mai, romanii au fericitul prilej de a sarbatori Ziua Regalitatii, dar nu numai. De altfel, in perioada anilor 1866-1947, data de 10 mai nu a fost doar sarbatoarea regalitatii, ci Ziua Nationala a Romaniei. Aceasta pentru ca la 10 mai 1866, principele Carol I ajungea la Bucuresti, fiind proclamat domn al celor doua Principate Romane.

Un popor traieste si ramane in istorie prin modul de gestionare, pastrare si valorificare a patrimoniului national si a dimensiunii sale de unitate, natiune, constiinta patriotica, tot ceea ce inseamna demnitate, onoare si glorie pentru neam si tara. Nevoia de a apropia timpurile, fie ele mai indepartate, fie mai apropiate, in special pe acestea din urma, o resimtim, astazi, tot mai acut, cand trecem prin momente de incercari datorate prefacerilor interne si internationale atat de complexe, Cand conflictul a ajuns la granitele tarii, cand stradaniile individuale si colective se cer sustinute de argumente care sa dea forta si curaj, perseverenta si intelepciune pasilor nostri spre mai bine.

Institutia Regala constituie o emblema de onoare si de reprezentativitate pentru Romania. Monarhia se bucura inca de respectul si aprecierea romanilor, multi dintre acestia purtandu-o in adancul sufletului lor, tocmai pentru ca este pastratoarea valorilor de inalta tinuta etica, spirituala, militara si civica: adevarul, dreptatea, demnitatea, onoarea, gloria.

De altfel, deviza Casei Regale a fost si este aceasta: Nihil Sine Deo! Regele Carol a fost acela care a dat stralucire Armatei Romaniei, punand un accent deosebit pe calitatea resurselor umane ce aveau sa devina ofiteri ai structurilor militare, dar si pe criteriile drastice dupa care erau promovati in functii de conducere. De aceea, Armata poarta un respect deosebit Institutiei Regale.

Niciodata nu se va intampla ca un rege sa fie insotit de persoane dubioase, corupte, asa cum se intampla in zilele noastre, cu politicienii care ocupa functii de inalta demnitate in stat, in majoritatea institutiilor publice ale statului roman. Valoarea, intotdeauna va impune respect, apreciere, bunacuviinta si standarde de inalta tinuta morala, spirituala si civica.

Institutia Regala, intodeauna a manifestat un respect deosebit, in diferite ocazii, pentru ostasii care si-au sacrificat viata pentru apararea pamantului si neamului romanesc. In acest sens, se inscrie si initiativa Reginei Maria de infiintare a Societatii “Mormintele eroilor cazuti in razboi”, cu sediul central la Bucuresti. In anul 1930, odata cu modificarea statutului, respectiva Societate s-a numit “Cultul Eroilor”, denumire care se pastreaza si astazi si care poarta de grija patrimoniului cimitirelor in care se odihnesc eroii neamului.

Intamplator sau nu trei dintre regii Romaniei (Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I) si trei dintre generalii Armatei Romane (Constantin Prezan, Alexandru Averescu, Ion Antonescu) au primit inaltul titlu de maresal in armata romana. Recent a si fost publicata o carte cu maresalii Romaniei de catre Universitatea Nationala de Aparare “Carol I” din Bucuresti.

"Demnitatea, rangul si gradul militar de maresal sunt o realitate a istoriei universale si nationale, cu o vechime de aproape un mileniu, cu aspecte comune si specifice, aparute din necesitatea de a diferentia oamenii aflati in functii de raspundere, de a-i aduce in atentia opiniei publice si de a-i evidentia prin insemnele atribuite", afirma generalul-locotenent prof. univ. Teodor Frunzeti, rectorul Universitatii Nationale de Aparare “Carol I” din Bucuresti.

"Juramantul meu, ca si juramantul ostasilor nostri, ne leaga pe viata. In tot cursul istoriei noastre, Coroana si Armata au stat alaturi pentru a castiga Romaniei lucrurile care nu i se pot lua: independenta, suveranitatea si demnitatea. Istoria Maresalilor Romaniei, dintre care doi sunt inaintasii mei, este istoria celor care au pus fiinta natiunii mai presus de sine", mentiona Regele Mihai I al Romaniei.

Asadar, orice am spune si orice am face, fie ca ne convine sau nu, regele ramane rege, iar armata trebuie sa fie armata si sa-si indeplineasca cu daruire si devotament misiunea ei istorica, dupa indemnul marelui istoric Nicolae Balcescu: „Nu ziceti suntem slabi! Cand Dumnezeu da o misie da si puterea de-a o implini. Nu ziceti suntem putini! Ei erau numai doisprezece, acei apostoli care reformara lumea. Dar ei au izbutit caci aveau in inimile lor dragostea umanitatii si jertfirea. Fie acestea si simtamintele dumneavoastra si veti regenera armata. Dara, doamnelor si domnilor, o veti regenera!” Regele, Armata, Biserica, iata triada care ar putea salva natiunea romana de la pieire! Si, ar mai fi ceva, spune regele: Nihil Sine Deo!

Stefan Popa

.