Greu este sa mergi prin pustiul lumii. Ca sa poti inainta precum beduinii prin desert trebuie sa fii acoperit permanent de virtutiile crestinesti. Astfel risti sa fii ars sub soarele dogoritor al relelor acestui veac, sau biciuit fara mila de nisipul necazurilor adus de furtunile care se ivesc fara veste.
Vrei , nu vrei, trebuie sa strabati acest drum, purtand crucea vietii pe care Domnul a randuit-o fiecaruia, dupa putere, din Pronia sa divina pentru mantuirea noastra.
Si pentru ca sufletul, acea scanteie divina sa nu cada rapus de sete, Creatorul ne-a daruit mici oaze de liniste, sfintele biserici, unde capatam har peste har, hranind sufletul cu sfantul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos.
Greu este sa mergi prin pustiul lumii, fara Dumnezeu, dar cu El, strabati calea intortochiata a vietii cu usurinta. Cand cazi te ridica, cand obosesti te intareste, cand flamanzesti te hraneste. El este totul intru toate,Lumina din Lumina,care ne lumineaza calea. Sa nu ocolim niciodata acele oaze de liniste si putere , sfintele biserici,pentru ca acolo pe altarul jertfei se afla Domnul, care se aduce tainic, jertfa vie, fara sange, pentru noi si a noastra mantuire. Si vom vedea ca El este mare si puternic sa ne daruiasca tot ce avem nevoie, spre binele si mantuirea noastra si ai celor dragi ai nostri chiar atunci cand nu vedem nici o solutie, nici o scapare. Sa il primim in viata noastra, sa vorbim cu El in rugaciune, sa il iubim si mai presus de toate sa ne unim tainic cu El prin sfanta Impartasanie, medicament divin care ne aduce sanatate sufletesca si trupesca, bucurie, pace, lumina, intelepciune, mantuire.
Silvia Moian
Moian Silvia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.