Inaltarea Domnului este praznuita anul acesta pe 29 mai. Inaltarea Mantuitorului este mentionata in calendarul ortodox in joia din saptamana a 6-a de dupa Pasti. Sarbatoarea Inaltarii Domnului mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas, de la termenul slavon Supasu, care inseamna Mantuitorul. Deci, acest termen arata rolul mantuitor al Inaltarii Domnului.
Inaltarea Domnului s-a petrecut in Betania, pe Muntele Maslinilor, in fata ucenicilor Sai. Si de fata fiind acolo si Maica Sa, a trimis inaintea lor ingeri, ca sa le arate inaltarea la cer. Si, pe cand ei priveau, un nor L-a ridicat din mijlocul lor, purtandu-L in sus. Si astfel, S-a inaltat si a sezut de-a dreapta Tatalui.
Iar niste ingeri, in chip de barbati, au stat inaintea Apostolilor, zicand: Barbati galileeni, de ce stati in mirare, uitandu-va spre cer? Acest Iisus Dumnezeu, pe Care Il vedeti cu trup, asa va vei iarasi, cu trup adica, dar nu ca mai inainte, in saracie si tacere, cin inconjurat de ingeri, cu slava mare, precum Il vedeti acum.
Evanghelia ne marturiseste ca ucenicii s-au intors la Ierusalim, cu bucurie mare, si stateau tot timpul in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu, asteptand implinirea fagaduintei Domnului (cf. Faptele Apostolilor 1, 8).
La inceput, praznicul Inaltarii Domnului a fost sarbatorit impreuna cu Rusaliile. Incepand cu secolul al 5 lea, Inaltarea Mantuitorului a devenit o sarbatoare distincta. Prin Inaltarea Sa, Mantuitorul a ridicat la cer si firea omeneasca pe care a asumat-o si a indumnezeit-o. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca, prin Inaltarea lui Hristos, firea noastra umana "a trecut mai presus de ingeri, s-a inaltat peste arhangheli, peste heruvimi si serafimi, si nu s-a oprit pana ce a sezut pe tronul lui Dumnezeu". Sfantul Grigorie Palama spune in acest sens: "Noi praznuim trecerea insasi firii noastre omenesti, nu de la cele mai dedesubt ale pamantului la cele pamantesti, ci de la cele pamantesti la cerul cerului si pana la tronul de dincolo de acestea al Celui ce peste toate stapaneste".
Inainte de Inaltare, Hristos a fagaduit ucenicilor ca le va trimite un alt Mangaietor, pe Duhul Sfant. Mantuitorul Se inalta ca impreuna cu Dumnezeu Tatal sa pregateasca Pogorarea Sfantului Duh pe pamant si intemeierea Bisericii lui Hristos ca adunare a popoarelor in iubirea Preasfintei Treimi.
Inaltarea Domnului nu inseamna despartirea lui Hristos de noi. Prin Pogorarea Sfantului Duh si prin lucrarea Sa in Biserica, El este prezent si Se impartaseste noua, dupa masura credintei fiecaruia dintre noi.
Inaltarea Domnului este si o zi dedicata si cinstirii eroilor neamului. Aceasta sarbatoare a fost stabilita la propunerea Patriarhului Miron Cristea in 1920, insa ea a fost suspendata in timpul dictaturii comuniste si reluata dupa Revolutia din 1989. In anul 2003, a fost votata Legea 379 prin care ziua Inaltarii Domnului devine si ziua de pomenire a eroilor si este declarata sarbatoare nationala.
Mentionam ca la fiecare Sfanta Liturghie savarsita in bisericile ortodoxe sunt pomeniti eroii, ostasii si luptatorii romani din toate timpurile si din toate locurile, care s-au jertfit pe campurile de lupta, in lagare si in inchisori, pentru apararea patriei si a credintei ortodoxe stramosesti, pentru intregirea neamului, libertatea, unitatea si demnitatea poporului roman.
Iulian Predescu
-
Inaltarea Domnului - Sfantul Ioan Gura de Aur
Publicat in : Inaltarea Domnului -
Inaltarea - o mistagogie divina
Publicat in : Inaltarea Domnului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.