- Mai citiţi-ne şi altă întâmplare, vă rugăm, spuse Iustina.

- Bine. Un bătrân era în Schit, ostenitor cu trupul, dar nu lua aminte cu cugetul. Deci s-a dus la avva Ioan ca să-l întrebe despre uitare. Şi, auzind de la dânsul cuvânt, s-a întors la chilia sa şi a uitat ce i-a zis avva Ioan. Şi s-a dus iarăşi să-l întrebe. Şi, auzind de la dânsul acelaşi cuvânt, s-a întors. Iar după ce a ajuns la chilia sa, iarăşi a uitat. Şi aşa de multe ori mergând, când se întorcea era stăpânit de uitare. Iar după acestea, întâlnindu-se cu bătrânul, i-a zis: „Ştii, avvo, că am uitat iarăşi ceea ce mi-ai zis? Dar, ca să nu te supăr, nu am mai venit". I-a zis avva Ioan lui: „Du-te de aprinde lihnarul!".

- Ce e lihnarul? - întrebă Andrei.

- E o candelă, spuse părintele. Şi bătrânul l-a aprins. Şi i-a zis lui iarăşi: „Mai adu alte lihnare şi le aprinde dintr-însul". Şi a făcut asemenea. Şi a zis avva Ioan bătrânului: „Nu cumva s-a vătămat lihnarul pentru că ai aprins dintr-însul celelalte lihnare?". Zis-a celălalt: „Nu". Şi a zis bătrânul: „Aşa nici Ioan; dacă Schitul va veni către mine tot, nu mă va opri de la darul lui Hristos. Drept aceea, când voieşti, vino la mine, de nimic îndoindu-te!". Şi aşa, prin răbdarea amândurora, a ridicat Dumnezeu uitarea de la bătrânul. Că aceasta era lucrarea celor care vieţuiau în Schit, ca să dea osârdie celor ce erau luptaţi şi să se silească pe sine, ca să se câştige unii pe alţii spre bine" (18-100). Ce înţelegeţi de aici?

- Că, dacă îl întrebăm ceva pe duhovnicul nostru şi apoi uităm, nu trebuie să ne fie ruşine să îl mai întrebăm o dată, că părintele nu se supără să repete un sfat, spune Iustina.

- Uneori, mintea ne zboară exact când ar trebui să fim cel mai atenţi, continuă părintele.

- Cum se întâmplă şi la şcoală, la unele lecţii mai importante, zise Cosmin.

- Exact. Dar trebuie ca atunci când am uitat ce ne-a spus duhovnicul, sau când nu am înţeles, să îl întrebăm încă o dată. Că el nu se supără, ci se bucură, văzând râvna voastră. Mai e o întâmplare asemănătoare, o găsesc imediat. Gata, am găsit-o. S-a dus odată avva Pimen, când era mai tânăr, la oarecare bătrân, să-l întrebe de trei gânduri. Deci, când a plecat de la bătrân, a uitat unul din acele trei gânduri şi s-a întors la chilia sa. Şi, cum a pus mâna să deschidă încuietoarea de la uşa chiliei sale, şi-a adus aminte de cuvântul pe care l-a uitat şi a lăsat încuietoarea şi s-a întors la bătrânul, care i-a zis: „Degrabă ai venit înapoi, frate". Şi acesta i-a povestit lui: „Când am pus mâna mea să deschid încuietoarea, mi-am adus aminte de cuvântul pe care îl căutam şi n-am deschis, pentru aceasta m-am întors". Şi era depărtarea căii foarte multă. Şi i-a zis lui bătrânul: „Al îngerilor Pimen (adică numele Pimen înseamnă păstor) şi se va vesti numele tău în tot pământul Egiptului" (1-164).

- Părintele Pimen a făcut drum lung înapoi, ca să mai audă o dată cuvântul pe care îl uitase. E ca întâmplarea de dinainte, numai că părintele Ioan s-a întors de mai multe ori, iar părintele Pimen a făcut un drum lung pentru a cere sfatul respectiv, a spus Nectaria.

- Şi, văzând bătrânul răbdarea părintelui Pimen, i-a spus că va ajunge cunoscut în tot Egiptul, continuă Cosmin.

- Aşa e, încuviinţă părintele. E foarte important şi cum îi cereţi sfatul duhovnicului vostru. Iată o altă întâmplare: Doi fraţi mergeau unul către altul. Şi a zis unul dintr-înşii celuilalt: „Voiesc să mă duc la avva Zinon şi să-i spun lui un gând".

- Cum adică să îi zică un gând?

- Adică sa îi ceară un sfat despre o problemă pe care o avea. A zis şi celălalt: „Şi eu aceasta vo-iesc". Deci s-au dus amândoi împreună. Şi, luân-du-i pe fiecare deosebi, şi-au spus gândurile lor. Unul, spunându-le, a căzut înaintea bătrânului, rugându-l cu multe lacrimi ca să se roage lui Dumnezeu pentru dânsul. Şi bătrânul i-a zis: „Mergi, nu te slăbi pe tine şi nu grăi de rău pe cineva şi nu te lenevi de rugăciunea ta!". Şi, ducându-se fratele, s-a vindecat. Iar celălalt, spunând gândul său către bătrân, a adaus moale şi cu nebăgare de seamă: „Roagă-te pentru mine!". Dar n-a cerut cu dinadinsul.

Iar după o vreme s-a întâmplat de s-au întâlnit unul cu altul. Şi a zis unul dintr-înşii: „Când am mers către bătrânul, i-ai spus lui gândul pe care ziceai că voieşti să i-l spui?". Iar acela i-a zis: „Da, i-am spus!". A întrebat acela: „Oare te-ai folosit după ce i-ai spus?". Răspuns-a fratele: „Da, m-am folosit, că pentru rugăciunile bătrânului m-a vindecat Dumnezeu!"

- Dar ce, erau bolnavi? - întrebă Andrei

- Trupeşte erau sănătoşi, era vorba de o vindecare sufletească, de vindecarea de o patimă, îi răs-punse părintele. Iar celălalt a zis: „Eu, măcar de i-am mărturisit gândurile mele, nu am simţit vreo uşurare". Zis-a lui cel ce s-a folosit: „Şi cum te-ai rugat bătrânului?". Răspuns-a acela: „I-am zis lui: roagă-te pentru, mine, că am acest gând!". Iar el a zis: „Eu, mârturisindu-mă lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugându-l să se roage lui Dumnezeu pentru mine. Şi prin rugăciunea lui m-a vindecat Dumnezeu". Iar aceasta ne-a povestit nouă bătrânul, învăţându-ne că se cade celui ce roagă pe vreunul din părinţi pentru gânduri cu osteneală şi din toată inima să se roage, ca lui Dumnezeu, şi atunci va dobândi cele cerute. Iar cel ce se mărturiseşte cu nebăgare de seamă, sau e iscoditor, nu se foloseşte, ci se şi osândeşte" (9-74).

- Eu cred că am înţeles, spuse Cosmin. Dacă eu şi un coleg de-al meu avem un examen greu, şi mergem amândoi la acelaşi preot să îi spunem să se roage pentru noi, dacă el îi cere părintelui aşa, într-o doară, gândindu-se că oricum cel mai mult contează cât învaţă el, nu rugăciunile altora, iar eu am încredere în puterea rugăciunilor preotului, atunci eu o să iau o notă mare, iar el nu.

- Atunci e foarte simplu, spuse Andrei. In loc să ne mai chinuim să învăţăm, mergem doar pe la biserici şi mănăstiri, dăm multe pomelnice, şi luăm numai note bune. Am scăpat de învăţat.

- Nu, nu e cum spui tu, îl contrazise părintele. Faptul că preotul se roagă pentru elevi şi studenţi nu înseamnă că aceştia nu trebuie să mai înveţe. E ca şi cum ai spune că, dacă se roagă preotul pentru înmulţirea roadelor pământului, ţăranii nu mai trebuie să meargă să muncească la câmp, că muncile se fac singure. Nu, ţăranii trebuie să îşi facă treaba lor, iar elevii trebuie să înveţe. Dar rugăciunea preotului îi ajută şi pe unii, şi pe alţii, îi lămuri părintele. Diferenţa dintre cei doi fraţi care s-au dus la awa Zinon e că unul s-a dus cerându-i din tot sufletul să îl ajute prin rugăciunile sale, iar celălalt s-a dus cu indiferenţă. Şi primul a primit ajutorul aşteptat, al doilea, nu.

- Părinte, ploaia s-a oprit, dar mai citiţi-ne în continuare, până se întorc părinţii noştri, spuse Iusitina.

- Bine, vă mai citesc. Un frate a venit la awa Teodor şi a început a grăi şi a cerca lucruri pe care încă nu le făcuse, şi i-a zis lui bătrânul: „încă nu ai aflat corabia cu care să mergi undeva, nici vasele tale nu le-ai pus în ea şi, mai înainte de a călători, ai ajuns acum la cetatea aceea? Deci, după ce vei face întâi lucrul, vei veni la acelea despre care grăieşti acum " (9-88).

- Adică?, întrebă Cosmin. - Adică e bine să facem lucrurile pe rând, nu să ne gândim deja la faptele vitejeşti pe care le vom face peste nu ştiu câtă vreme. Un elev abia intrat la liceu a venit aici să se spovedească. Nu se mai spovedise niciodată în viaţa lui. După spovedanie, mi-a spus: „Pă-rinte, m-am hotărât: eu anul acesta o să fac în fiecare dimineaţă treizeci şi trei de închinăciuni, cum mi-aţi zis. La anul o să fac o sută, anul următor două sute, şi, în ultimul an de liceu o să fac cinci sute de închinăciuni în fiecare zi." „Ascultă, micule călugăr, i-am spus eu, câte închinăciuni ai făcut în total în viaţa ta până acum?" „Până acum, nu am făcut decât câteva, când mă închinam la icoane în biserică." „Ei, atunci nu te mai gândi ce fapte de vitejie o să faci tu la anul şi peste câţiva ani, gândeşte-te doar la canonul pe care ţi l-am dat acum, că nu e greu. Şi, după ce o să faci canonul acesta, o să mai vedem ce va urma. Dar mai important decât să faci nişte închinăciuni este să nu îl superi pe Dumnezeu. Că degeaba faci închinăciuni, dacă eşti obraznic cu părinţii tăi sau faci alte lucruri care nu îi sunt bineplăcute lui Dumnezeu. Adică, nu degeaba, că tot există un folos în rugăciune, chiar dacă facem şi unele greşeli, dar important este să ne străduim ca viaţa noastră să fie în aşa fel încât să nu se bată cap în cap cu rugăciunile noastre. Iar dacă vrei să porneşti pe drumul faptelor bune şi al virtuţii, o să vezi că drumul e greu. Iar tu abia porneşti pe el."

- Da, înţeleg. Dar e greu să nu te gândeşti la ceea ce o să faci până la urmă - şopti Andrei.

- Păi, să te gândeşti, dar să nu ţinteşti prea sus, ca să te descurajezi. Iţi aduci aminte cum ai povestit chiar tu, cu flotările?

- Da, părinte, este cam la fel... Dar, dacă nu îţi pui în minte un ţel mai deosebit, parcă nici nu ai tragere de inimă să te apuci de treabă.

- Ei, dar nimeni nu zice să nu ai un ţel deosebit! Doar că, dacă te gândeşti prea mult la el, nu o să ai răbdare cu paşii mai mici pe care trebuie să-i faci până acolo. Sau nu vei fi atent şi nu o să-i faci cum trebuie.

Copiii tăcură puţin, gândindu-se la aceste cuvinte.

- Altă întâmplare, că ni se par interesante, spuse Nectaria.

- Bine, cum vreţi voi. Odată preotul Schitului a mers la arhiepiscopul Alexandriei pentru o trebuinţă bisericească. După ce s-a întors şi a venit la Schit, îl întrebau fraţii, zicând: „Cum ai umblat, avvo? Ce ai văzut în oraş?" Răspuns-a lor: „Eu, fraţilor, altă faţă de om n-am văzut în cetate, decât pe arhiepiscopul". Iar ei, auzind aceasta, se minunau şi, după acest cuvânt al lui, au început toţi fraţii foarte tare a păzi acel obicei, adică a-şi păzi ochii lor de vederile nefolositoare (16-280).

- Chiar nu a văzut pe nimeni la faţă în afară de episcop? - se miră Nectaria.

- Nu m-am gândit că de fapt chiar poţi să alegi ce vezi şi ce nu vezi cu ochii tăi! - se minună şi Cosmin.

- Treaba asta cu păzitul ochilor e cam grea, spuse Andrei.

- Să vă spun o întâmplare legată de asta, zise părintele.

Danion Vasile
Sursa: Patericul pe intelesul copiilor, Editura Areopag

Cumpara cartea "Patericul pe intelesul copiilor"

• Chipul luminos al bunicii mele mi-a inseninat ziua
  Publicat in : Religie