Recenzie: Ieromonah Petroniu Tanase "Chemarea Sfintei Ortodoxii" si "Bine esti cuvantat, Doamne - meditatii", ambele aparute la Editura "Bizantina", Bucuresti, 2006, 215 si 102 pagini.

Unul dintre parintii nostri duhovnicesti de mare anvergura este Protosinghelul Petroniu Tanase care s-a nascut in anul 1916, in comuna Farcasa – Judetul Neamt. A fost tuns in monahism si format in duhul calugariei la Manastirea Neamt – ctitoria Domnitorului Stefan Cel Mare si Sfant din anul 1497, unde a avut marea sansa de a fi coleg cu Sfantul Ioan Iacob Romanul!.

Trasatura de caracter esentiala a parintelui Petroniu este calitatea de a fi un iubitor si un implinitor al ordinii, tacerii si smereniei. Parintele este licentiat in teologie dar a urmat si studii de matematica si filozofie. A fost membru al gruparii „Rugul Aprins” de la Manastirea Antim din Bucuresti – care a fost ultimul bastion de rezistenta al intelectualitatii crestine romanesti interbelice si care a fost distrus de catre regimul comunist in 1958!.

Dorul de desavarsire l-a determinat si i-a indrumat pasii spre Sfantul Munte Athos unde se nevoieste din anul 1976, facand parte din a doua generatie de monahi trimisa de catre Patriarhia Romana cu scopul de a revigora viata monahala din Schitul Romanesc Prodromu!. Apreciat si iubit, deopotriva, atat in Grecia cat si in Romania Parintele Petroniu conduce si astazi schitul nostru romanesc si athonit cu o luciditate, dragoste si abnegatie, deosebite!.

Si daca vei ajunge prin acele locuri, asa cum o fac in fiecare an foarte multi romani, si te va intampina un batran inalt, putin adus acum, slabit de asceza dar foarte binevoitor, sa stii ca acela este Parintele nostru Petroniu!.

Dar pana sa ajungi acolo spre a-l cunoaste fata catre fata si a purta cu sfintia sa un dialog duhovnicesc pornit din prea plinul inimii sale, sau dupa ce te-ai intalnit cu el, il poti cunoaste si te poti folosi, in sensul pozitiv al cuvantului, prin intermediul cartilor pe care le-a scris si care sunt foarte consistente in materie de teologie si spiritualitate ortodoxa autentica, aceste lucrari facand parte din seria scrierilor parintilor nostri duhovnicesti din toate vremurile si locurile cu dulceata lor spirituala, specifica!.

Asa se face ca, iata, la prestigioasa Editura „Bizantina” din Bucuresti – prin grija Parintelui Constantin Coman, au mai aparut doua carti pline de miez, elaborate de catre Parintele Petroniu, ele purtand titluri foarte sugestive si anume: „Chemarea Sfintei Ortodoxii” si „Bine esti cuvantat, Doamne - meditatii”.

Referindu-ne la cea dintai carte – „Chemarea Sfintei Ortodoxii” vom spune ca ea a aparut cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane iar Prefata poarta semnatura Par. Prof. Univ. Dr. Constantin Coman de la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Iustinian Patriarhul” din Bucuresti. In aceasta lucrare Parintele Petroniu nu face o prezentare sistematica sau, mai mult, una scolastica si rationala a credintei si invataturii ortodoxe ci enunta o gama variata de imagini vii, secvente de viata, multe dintre ele avand un caracter profund autobiografic, prin care autorul ne infatiseaza chipul si icoana Sfintei noastre Ortodoxii. Fiind o constiinta vie a Ortodoxiei, a modului specific crestinatatii rasaritene ortodoxe de a trai relatia cu Dumnezeu, Parintele Petroniu ne ofera cu aceasta ocazie o serie de marturii si de indicii prin care ne invita sa recunoastem duhul Ortodoxiei celei autentice, frumusetea, adevarul si continutul ei doctrinar.

„Chemarea Sfintei Ortodoxii” ne este prezentata exact asa cum a fost traita si implinita de catre autor, incepand cu chemarea monahala, anii de ucenicie din manastirile romanesti si terminand cu chemarea Athosului, cu revelatia traita pe Varful Athonului, la praznicul Schimbarii la Fata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar trasaturile fundamentale ale dreptei credinte sunt minunat asezate in pagina de spiritul cat se poate de exigent cu sine si de ochiul patrunzator dar discret al monahului care poarta in spatele sau abia usor indoit nu de povara celor nouazeci de ani, ci mai curand de povara metaniilor si a inchinaciunilor, o viata de om inchinata exclusiv trairii monahale, adica lui Dumnezeu.

Parintele Tanase reuseste, intr-un mod foarte elevat, sa evidentieze cu multa delicatete chipul Ortodoxiei romanesti, nu al unei ortodoxii abstracte sau generale, el ne prezinta chipul unui neam ortodox, cel romanesc, care este in egala masura chipul sau de monah ortodox (si) roman in care se regaseste, si de aceea „Chemarea Sfintei Ortodoxii” pentru Parintele Petroniu poarta chipul chemarii la slujirea si vietuirea calugareasca, in acest sens fiind foarte emotionante relatarile in care acesta descrie primii sai pasi in manastire si in scolile monahale precum si intalnirea sa cu colegii de generatie si de vocatie. Asadar, Parintele Petroniu Tanase apartine unei generatii de monahi romani, cu adevarat binecuvantate de Dumnezeu, chemate sa traverseze una din cele mai dificile perioade ale istoriei neamului si a Bisericii noastre stramosesti, cu ascultari si responsabilitati ecleziastice importante, toti acestia primind darul unei vieti indelungate spre slujirea Bisericii si a poporului nostru romanesc si spre marturisirea credintei ortodoxe pe care au intruchipat-o in viata lor.

Vorbind putin, in cele ce urmeaza, si de a doua carte – „Bine esti cuvantat, Doamne – meditatii”, vom preciza faptul ca este o lucrare de reflectie si introspectie, de cugetare interioara a Parintelui Petroniu asupra diferitelor etape, ipostaze si componente ale vietii si ale mediului inconjurator, carte ce are un profund caracter latreutic – de multumire, de slavire si de binecuvantare aduse lui Dumnezeu pentru toate darurile si binefacerile revarsate asupra noastra, „pentru noi si pentru a noastra mantuire” datorita proniei Sale iubitoare de oameni , daruri pe care autorul le-a receptat si le recunoaste din plin, din adancul inimii si simtirii sale smerite!.

Cu alte cuvinte, aceasta carte se constituie ca un crez, ca o marturisire de credinta adusa lui Dumnezeu din partea slujitorului sau credincios care la aceasta varsta a ajuns la un moment al sintezelor si al concluziilor exitentiale si fundamentale ale vietii sale caci „cand o pace adanca mi se revarsa in suflet si nici un vant potrivnic nu o tulbura, din strafundurile inimii cu un simtamant plin de recunostinta se inalta: „Bine esti cuvantat, Doamne!”. Cand chipul senin al unui frate si cuvantul lui iubitor ma intampina si inima tresalta de duhovniceasca bucurie, un glas tainic dinlauntru murmura: „Bine esti cuvantat, Doamne!”. In fata Sfantului Prestol cand inima se topeste inaintea milostivirii celei negraite a Stapanului, un fior adanc suspina: „Bine esti cuvantat, Doamne!” Uneori insa, nori negri si amenintatori se ivesc pe cerul cel launtric si un vant vrasmas vrea sa ma invaluie. Atunci cu spaima, inima-mi rosteste: „Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!”. Cand piciorul sovaie si este amenintat cu alunecarea in prapastie, un strigat de ajutor izbucneste: „Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!”. Cand vrasmasul imi da tarcoale, sa ma inghita, inima infricosata cauta pe Domnul: „Al Tau sunt eu, mantuieste-ma!” Si asa, adeseori: in chilie, la biserica, la lucru, la masa, pe cale, ma vad ca la spovedania cea de taina din fata Stapanului si in inima rasuna cele doua refrenuri: „Bine esti cuvantat, Doamne! Al Tau sunt eu, mantuieste-ma”.

In incheiere as vre doar sa mai aceentuez (inca) odata, darul lui Dumnezeu ce l-a oferit acestui popor binecuvantat de El cu acesti parinti duhovnicesti ai Patericului Romanesc printre care se numara si Parintele Petroniu Tanase – care si-a inmultit si cultivat toti talantii spre slujirea Lui si a semenilor sai, ce sunt obligati acum, din punct de vedere moral, sa-i aduca un prinos de cinstire si de recunostinta materializate intr-o rugaciune pentru sanatatea sa trupeasca si sufleteasca, daca pentru cea din urma mai este cumva nevoie!.

Drd. Stelian Gombos

.