Recenzie - Cristinel Ioja, O istorie a dogmaticii in Teologia Ortodoxa Romana, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2013, 622 pagini…

Inca de la bun inceput voi afirma si sustine, cu multa convingere, ca toata activitatea didactica, publicistica si academica a Domnului Conf. Univ. Dr. Cristinel Ioja – Presedintele Senatului Universitatii “Aurel Vlaicu” si Cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxa “Ilarion Felea” din municipiul Arad, este una prodigioasa, exceptionala…

Intre alte multe articole, studii si carti publicate, se inscrie (si) volumul al doilea din lucrarea: “O istorie a dogmaticii in Teologia Ortodoxa Romana” , cu un continut bogat si amplu de 622 pagini, carte aparuta, in cursul anului 2013, la Editura Pro Universitaria din Bucuresti, primul volum aparand in cursul anului 2008…

Cu alte cuvinte, aprecierile si referintele din randurile de mai jos se refera la un volum, parte dintr-un amplu proiect de autor despre „Evolutiile si dezvoltarea Dogmaticii in Teologia Romana” de la inceputul invatamantului teologic seminarial in limba romana pana in contemporaneitate. Este un tratat complex, care depaseste caracterul universitar, fiind o abordare pluridisciplinara a aspectelor fundamentale ale dogmaticii, teologiei si apologiei ortodoxe romane.

In acest demers, autorul prezinta (si interpreteaza) modul de constituire si de dezvoltare a identitatii gandirii dogmatice ortodoxe romanesti, in interferenta cu dezvoltarea altor dogmatici din arealul teologiei ortodoxe, dar si catolice ori protestante.

Asadar, volumul de fata se refera la problematica „unei perioade complexe cu mutatii si evolutii in gandirea teologica romaneasca”, intr-„un timp al disputelor, al constructiilor teologice, al delimitarilor si repozitionarii”, dupa cum apreciaza autorul in Cuvant inainte. Iata ce afirma si marturiseste autorul mai departe: “Gindul de a continua cercetarea in directia prezentarii contributiilor dogmatice ale teologilor romani in evolutiile, implicatiile si interpretarile lor, a inceput sa ma mistuie imediat dupa ce, in anul 2008, am editat o lucrare privind Teologia Dogmatica Ortodoxa Romana din a doua jumatate a secolului al XX-lea si inceputul secolului al XXI-lea. Dupa editarea acestei lucrari – care s-a bucurat de o buna primire in randul teologilor din Patriarhia Romana – mi-am dat seama tot mai mult ca este nevoie sa cunoastem cat mai indeaproape contributiile dogmatistilor romani si evolutia gandirii lor in contextul in care ei au teologhisit.

Perspectiva istorica asupra evolutiilor Dogmaticii Ortodoxe este pe cat de necesara a fi prezentata, pe atat de complexa, datorita contextelor dificile pe care teologia ortodoxa romana le-a traversat, mai ales dupa caderea Constantinopolului.

Volumul de fata, al doilea din cele trei gandite pentru a cuprinde evolutiile si dezvoltarea Dogmaticii in Teologia Ortodoxa Romana, cuprinde parcursul istoric al acestei discipline cu implicatiile ei complexe in secolul al XIX-lea si in prima jumatate a secolului al XX-lea. Viziunea asupra evolutiei istorice a Dogmaticii Ortodoxe in Romania va cuprinde, in final, trei volume.

Primul volum cuprinde perioada de pana la inceputul invatamantului teologic seminarial in limba romana, adica pana la inceputul secolului al XIX-lea, al doilea volum cuprinde perioada care marcheaza inceputul invatamantului teologic seminarial in limba romana pana la instaurarea comunismului in Romania, adica secolul al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea, iar al treilea volum va cuprinde evolutia gandirii dogmatice ortodoxe romane in perioada regimului comunist-ateu pana in prezent, adica a doua jumatate a secolului al XX-lea si inceputul secolului al XXI-lea.

Astfel, volumul I este neterminat, iar volumul al III-lea va intra in perioada imediat urmatoare intr-un amplu proces de aprofundare a ideilor si concluziilor la care am ajuns, fiind pregatit pentru tipar.

De ce am inceput cu volumul al II-lea? Practic, am considerat ca perioada de la inceputul invatamantului teologic in limba romana pana la instaurarea comunismului, a fost mai putin studiata din perspectiva evolutiilor si implicatiilor teologic dogmatice. Este o perioada complexa cu mutatii si evolutii in gandirea teologica romaneasca, cu influente diverse in spatiul misionar si apologetic-cultural al Bisericii noastre.

In alta ordine de idei, lucrarea “O istorie a dogmaticii in Teologia Ortodoxa Romana” are limitele ei metodologice, interpretative si de continut, pentru ca autorul are limitele lui, fiindu-i dificil sa impleteasca in cadrul abordarilor sale, parcursul liniar al evenimentelor si contributiilor dogmatice, cu diversitatea temelor si adancimea abordarilor si a perspectivelor, pe care a incercat intotdeauna sa le priveasca in context, dar si cu diferitele implicatii culturale, confesionale, bisericesti.” (Cristinel Ioja).

In alta ordine de idei, in cele ce urmeaza, ma voi referi (si) la elementele structurale ale volumului: organizare, stil, utilizarea surselor de documentare, rigoare terminologica. Intregul continut (de 622 pagini) este compartimentat in sapte capitole, incepand cu „Teologia dogmatica in Biserica Ortodoxa (secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea)” si incheind cu „Aparitia filocaliei in contextul instaurarii regimului comunist”. Cuprinsul trateaza despre Teologia Dogmatica Ortodoxa (din Rusia, Grecia, Serbia, Bulgaria), despre Invatamantul teologic romanesc din seminariile teologice si Facultatile de Teologie (Cernauti, Iasi, Bucuresti, Chisinau), despre Academiile Teologice (Sibiu, Arad, Caransebes, Oradea, Cluj). Sunt analizate, deopotriva, paradigmele (si opiniile) unor teologi straini (George Florovsky, Hristou Andrutsos, Serghei Bulgakov, Vladimir Zenkovsky) si ale unor teologi romani (Dumitru Staniloae, Ilarion Felea, Petru Rezus, Vasile Gaina etc.), precum si ale unor filosofi preocupati de fenomenul teologic (Nae Ionescu, Nicolae Berdiaev, Nichifor Crainic, Lucian Blaga). Sursele bibliografice utilizate pentru elaborarea acestui tratat sunt inregistrate pe 48 de pagini, alcatuind si formand circa 900 de referinte din literatura teologica si filosofica universala si nationala, traduceri, texte originale, precum si opinii din presa de specialitate. In fine, privitor la aspectele formale, apreciem interesul pentru clarificarea, chiar la dimensiunea nuantelor, a terminologiei, la determinarea unor relatii comparative intre concepte si notiuni. Remarcam, din acest punct de vedere, ca volumul “O istorie a dogmaticii in Teologia Ortodoxa Romana” are o tinuta grafica reprezentativa, eleganta si semnificativa simbolic. Din punct de vedere al stilului, mentionam elaborarea stiintifica a textului, cu propozitii clare, argumentari justificate, explicatii suplimentare la subsolul paginilor, precum si o corecta utilizare a citarii si marcarii diferentiate a cuvintelor, sintagmelor ori asertiunilor relevante. Autorul dispune de capacitatea elaborarii unor texte stiintifice, cu respectarea rigorilor academice, oferindu-ne o carte valoroasa, ce merita inclusa in categoria textelor fundamentale ale literaturii teologice romanesti.

Din punct de vedere al continutului, am identificat un set de idei care i-au calauzit autorului textualizarea demersului teologic:
- rigoare si tenacitate in argumentarea identitatii literaturii dogmatice in tara noastra (ca reflectare a modului de gandire si explicare a sirului de paradigme teologice);
- congruenta (si deopotriva diversitatea de opinii) dintre teologi si filosofi in apararea dogmelor ortodoxe in opozitie cu „ingenioasele deviatii” apologetice ale catolicismului si protestantismului de la spiritualitatea crestina;
- atasament fata de gandirea dogmatica a parintelui Dumitru Staniloae, considerata paradigma de referinta in teologia europeana ortodoxa.

In interpretarea diverselor aspecte ale Dogmaticii ortodoxe, Domnul Conf. Univ. Dr. Cristinel Ioja utilizeaza textele ierarhilor Bisericii, ale profesorilor academiilor/ seminariilor, facultatilor teologice, precum si ale filosofilor care si-au exprimat interesul fata de problematica atat de controversata a religiei. Un merit exceptional al autorului deriva din intentia de a decela in mod clar „abordarea mai mult filosofica si scolastica a dogmaticii ortodoxe” de adevaruri dogmatice experientiale considerate „evenimente traite in propria lor nemijlocire si realitate istorica”. In plus, autorul pondereaza expresivitatea tendintelor apologetice ale catolicilor si protestantilor care „nu voiau sa recunoasca valorile Orodoxiei” sau „nu reuseau sa le recunoasca”. In literatura de specialitate se resimtea lipsa unui cugetator de anvergura teologica si intelectuala, cu o personalitate puternica in stare sa ofere argumente bazate pe „evlavie ortodoxa” si pe „rationamente justificate de textul biblic”. Acesta este Dumitru Staniloae. Adeseori se invoca oportunitatea redescoperirii operelor patristice – „o bogata vistierie de cunostinte” si un arsenal stiintific de aparare a dreptei credinte. Un autentic si reprezentativ dogmatician „a fost pregatit” de activitatea celor de dinaintea teologului Dumitru Staniloae, mai ales de teologii din jurul institutiilor de formare a clerului, pe care Doctorul in Teologie Cristinel Ioja le descrie cu rigoare, evidentiind rolul avut de profesori in depasirea conditiei lor scolastice. Pentru activitatea lor teologica (si in domeniul dogmaticii), pomenim pe Alexandru Comorosan, Vasile Loichita, Vasile Gaina (Cernauti), pe Constantin Erbiceanu, Constantin Chiricescu, Irineu Mihalcescu, Ion Gheorghe Savin si, evident, Dumitru Staniloae (Sibiu apoi Bucuresti), precum si a preotilor profesori din cadrul Institutelor si Academiilor Teologice din Sibiu, Arad, Caransebes, Oradea si Cluj.

Prin urmare, volumul “O istorie a dogmaticii in Teologia Ortodoxa Romana”, elaborat de Domnul Profesor Cristinel Ioja, se incropeste intr-un tratat de referinta in literatura teologica si istorica, iar oricine ar scrie despre dogmatica si/sau teologie, ori despre istoria institutiilor national-ortodoxe nu poate ignora descriptiile si opiniile autorului. De aceea continutul lucrarii este mult mai convingator decat opiniile recenzorului.

Dincolo de valoarea lui stiintifica si apologetica, tratatul se citeste cu multa placere, gratie capacitatii autorului de a construi un discurs, cu argumente, motivatii, limbaj si sintagme atent utilizate. Explicatiile de la subsolul paginilor justifica afirmatiile argumentative. Prin acest volum, Domnul Cristinel Ioja se asaza si aliniaza, cu multa competenta, probitate intelectuala si morala, respect si onoare, in randul dogmaticienilor romani, continutul cartii fiind expresia unui cuget clar si limpede, a unor convingeri ferme si a afirmarii unor opinii personale dintre cele mai productive, competente si eficiente

Acum, in incheierea acestei umile recenzii, ii dorim, cu totii, distinsului autor, pe care-l (re)cunoastem si admiram in mod deosebit, sa aiba parte, in continuare, de mult spor si multe implinirii, pentru finalizarea, cu real succes, a proiectului propus si inceput!.

Stelian Gombos

.