Bolile sugarului

Bolile sugarului Mareste imaginea.

CÂND TREBUIE SĂ INTERVINĂ DOCTORUL?

Bolile sugarilor diferă de cele ale copiilor de vârste mai mari, iar unele simptome, pe care părinţii le consideră inofensive, pot fi semne ale unor boli serioase ale bebeluşilor. Prin urmare, părinţii vor evita autodiagnosticarea şi metodele individuale de tratare a copilului.

Se va consulta întotdeauna un medic când se constată următoarele simptome sau semne patologice:

1. Somnolenţă, pasivitate sporită sau, dimpotrivă, o agitaţie extremă; paliditate.

Aceste semne denotă prezenţa unei boli serioase la copil, iar părinţii vor lua atitudine.

2. Nou-născutul îşi fiexează mâinile şi picioarele cu dificultate.

In general, nou-născutul desfăşat îşi fiexează imediat mâinile şi picioarele, ca şi cum le-ar strânge intr-un ghem. Dacă mâinile bebeluşului se strâng cu greu, iar picioarele întinse se suprapun, aceasta reprezintă un simptom al deficienţei funcţiei sistemului nervos central, putând semnifica o paralizie parţială.

3. Secreţiile purulente din bontul ombilical, înroşirea sau supuraţia ombilicului, care solicită intervenţia doctorului în scopul prevenirii septicemiei.

4. Tuşea şi nasul înfundat pot fi simptome ale pneumoniei, care este foarte periculoasă pentru bebeluş.

5. Respiraţia îngreunată.

6. Vărsăturile - vomitarea deasă a mâncării. Voma precede multe boli precum otita, meningita, apendicita etc.

7. Indigestia.

8. Constipaţia.

9. Refuzul repetat al suptului la sân.

10. Iritaţia ochilor.

11. Durerile de urechi.

12. Impetigo-ul.

13. Diateza alergică (alergia).

14. Plânsul îndelungat şi des.

PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE BOALĂ

Febra
Febra nu este o boală, ci starea organismului în alertă, care îşi activează mecanismele de apărare faţă de atacul unei boli sau al unor stimuli exteriori agresivi. Astfel, la sugar se declanşează febra, ca o replică la excesul oricăror stimuli.

Temperatura bebeluşului va fi verificată prin introducerea termometrului în rect. Copilul va fi aşezat pe spate, ţinându-i-se picioruşele uşor ridicate. Termometrul va fi uns în prealabil cu vaselină. Să ţinem cont de faptul că temperatura în rect este cu un grad mai mare decât la subraţ.

De vreme ce febra reprezintă o formă de autoapărare a organismului, să nu încercăm să o scădem Ia temperatura de 38°C, în organism se produce interferonul - o proteină care distruge germenii declanşatori/cauzarori ai unor boli.

Adeseori însă copilul nu suportă febra. Aceasta îi poate provoca convulsii. Prin urmare, până la sosirea medicului, adultul va încerca o scădere a temperaturii de 39°C sau mai mare fără să apeleze la medicamente. Analgezicele sau aspirina dăunează mucoasei gastrice; aspirina poate provoca sângerări sau chiar leşinul. Se va evita, de asemenea, introducerea medicamentelor în corpul copilului prin intermediul clismei.

Adultul va încerca scăderea febrei prin frecţionări umede. Copilul dezbrăcat va fi acoperit cu un cearşaf sau o plapumă uşoară şi i se vor şterge întâi mâinile, apoi picioarele, pieptul şi spatele. Ulterior, după frecţionarea umedă a corpului, va fi învelit, dar nu înfăşat. După jumătate de oră, dacă procedura nu a dat rezultate, poate fi repetată. Frecţionările se pot face şi prin adaosul unei linguri de oţet de mere la un litru de apă şi pot fi repetate după două ore, în caz de necesitate. Nici în acest caz copilul nu trebuie înfăşat sau înfăşurat, ci doar învelit. Nu se vor aplica frecţionări cu alcool sau spirt.

Frecţionările se fac numai în cazul în care pielea copilului s-a înroşit. Dacă este palid, atunci se a evita efectuarea lor.

Compresele calde, plasturii cu muştar etc . nu se aplică persoanelor care au febră. Acest lucru este valabil pentru orice categorie de vârstă.

Dacă temperatura este foarte ridicata se va apela laajutorul doctorului.

Tuşea
In cazul tusei sunt de un real ajutor „împachetările” calde ale pieptului. Se poate aplica o compresă cu ulei cald. Pentru aceasta se ia o bucată de pânză, se îmbibă în ulei încălzit până la 40-45°C şi se înfăşoară rapid pieptul copilului. Pânza îmbibată se mai acoperă cu o pânză uscată, iar peste toate se pune un şal sau un fular de lână, care poate menţine căldura aproximativ două ore. La sfârşitul procedurii, copilul trebuie spălat.

Se poate aplica pe pieptul copilului şi o compresă cu brânză degresată încălzită şi înfăşurată cu tifon. Această compresă se tine aproximativ jumătate de oră. In cazul oricărui tip de tuse se apelează la ajutorul medicului.

Guturaiul
Guturaiul este o afecţiune marcantă, pentru că mucozităţile înfundă nasul sugarului, îngreuindu-i respiraţia. Din acest motiv, copilul va fi alăptat cu dificultate sau chiar va refuza sânul maniei. Inaintea oricărei alăptări, mama va curăţa cavitatea nazală a sugarului cu beţişoare de vată. Se poate prepara o soluţie dintr-o linguriţă de sare diluată in 500 ml de apă, care se va fierbe şi se va folosi pentru spălaturi uşoare în cavitatea nazală, în acest sens este bună şi soluţia din bicarbonat de sodiu (o linguriţă de bicarbonat se diluează intr-un pahar de apă). Picăturile pe bază de uleiuri sau unguentele vor fi evitate. Când copilul are nasul înfundat, el va fi alăptat cu atenţie, fără grabă.

Eructaţia
Uneori, după ce a fost hrănit, copilul va vomita puţin din laptele pe care l-a supt. Eructaţia nu este vomă; ea este caracteristică sugarilor care au un tub digestiv nedezvoltat.

Pentru că laptele nu este asimilat bine de stomacul bebeluşilor, el se elimină prin eructaţie, in jur de una-două înghiţituri împreună cu aerul care a ajuns acolo prin supt.

Pentru evitarea acestui lucru, la fiecare alăptare, copilul trebuie aşezat într-o poziţie uşor ridicată; se va ţine cont ca bebeluşul să apuce nu doar mamelonul, ci întreaga areolă a sânului. Dacă a înghiţit aer, trebuie ajutat: după alăptare, mama îl va ţine în braţe în poziţie verticală (astfel încât creştetul copilului să stea pe umărul său) şi îl va mângâia uşor pe spate.

Stările de vomă la copil
Spre deosebire de eructaţie, în timpul vomei, copilul elimină din stomac aproximativ un sfert din hrana consumată.

Dacă momentul vomei este anticipat de adult, atunci copilul va fi ridicat sau luat în braţe şi ţinut în poziţie verticală timp de 15-20 de minute, apoi va fi culcat pe lateral într-o poziţie uşor ridicată. După ce a vomat, copilul nu trebuie hrănit; i se va da să bea aproximativ 15-20 de ml de apă fiartă, puţin sărată (în nici un caz nu î se vor oferi ceai sau compot, care pot declanşa in mod repetat voma). E chiar mai indicat să i se administreze copilului praf de Rehydron dizolvat în apă. Daca voma nu se repetă, după 15 minute i se va da puţina apă.

Diareea
Se manifestă la nou-născuţi prin scaune numeroase, lichide, conţinând mucus şi uneori urme de lapte nedigerat. Scaunele au culoare verzuie, miros specific, rareori sunt aerate.

Se vor evita cu orice preţ tratamentele empirice. Pana la venirea doctorului, părinţii vor încerca să prevină deshidratarea copilului, oferindu-i mai des, în cantităţi mici, apă fiartă cu puţină sare. I se pot da ceai slab de mărar sau de muşeţel, fiertură de orez, suc de morcov diluat (suc şi apă în proporţii egale), ceai de fructe uscate. Dacă diareea este însoţită de stări de vomă, de temperatură mare, atunci copilului nu i se va oferi decât apă fiartă cu puţină sare. Dacă copilul va da semne de durere de burtică, atunci aceasta i se va acoperi cu o batistă sau cu un şerveţel umed.

In caz de digestie îngreuiată, doctorul îi va prescrie copilului o dietă specială. Alăptarea la sân va fi redusă, iar hrană consistentă nu se va consuma deloc. Laptele praf va fi diluat în proporţii egale.

In prima zi, se va ţine cura de apă şi de ceai vreo 6 ore, adică în locul celor două alăptări copilul va consuma o cantitate constantă de apă sau ceai slab, iar timpul celorlalte alăptări la sân se va reduce la cinci minute. Copiilor hrăniţi doar cu lapte praf, acesta le va fi substituit cu fiertură de orez la a treia masă. In ziua a doua, timpul alăptării la sân se va prelungi cu două-trei minute. Se continuă cura de apă fiartă şi ceai slab, însă în cantităţi mai mici, iar frecvenţa alăptării la sân se va mari cu una sau doua; copiilor care consumă exclusiv lapte praf li se oferă, sa de obicei, fiertura de orez. Dacă în a treia sau a patra zi starea copilului se va îmbunătăţi, atunci alăptarea la sân va fi prelungita pană la 10-12 minute, iar cantitatea de lichide va fi redusa. I se va oferi suc de morcov sau piure de morcov, in functie de varstă. Copiilor hrăniţi cu lapte praf li se va oferi un lapte praf mai consistent.

In caz de diaree, respectaţi igiena copilului preveniţi orice fel de iritaţii sau erupţii cutanate în zona temelor prin aplicarea unor uleiuri sau loţiuni de protecţie.

Constipaţia
Când suferă de constipaţie, copiii devin neliniştiţi, iritaţi, trişti. In acest caz, vom apela Ia consultul medical, fără să aplicăm tratamente de capul nostru, cum ar fi clisma sau laxativele. Tot ce trebuie să facem este să excludem din alimentaţia copilului sucul şi piureul de morcovi, „brei"-ul de orez sau fiertura de orez. Ii putem oferi puţin suc sau piure de prune.

Dacă medicul recomandă aplicarea clismei, arunci aceasta se va face cu un amestec de apă şi sare: o linguriţă de sare la un pahar de apă. Temperatura apei trebuie să fie identică temperaturii corpului.

Copilul va fi aşezat pe o parte cu picioruşele strânse, iar vârful irigatorului (para de cauciuc plină cu lichid), uns in prealabil cu vaselină, va fi introdus in rect cam trei-patru centimetri. Procedura se face lent, injectandu-se 50-100 de ml de lichid, in functie de varsta copilului. In fanal, irigatorul va fi exttras cu atentie, fara sa fie introdus aer in cadou.

Colicile
Cand copiii plang dupa masa, apropiindu-si piciorusele de abdomen, cand incearca sa-si schimbe pozitia corpului si au crampe, atunci este semnul unui alux de gaze în burtică. Colicile sunt episoade frecvente in primele luni de viaţă. Pentru a-l linişti pe copil, îl vom aşeza pe burtică după fiecare hrănire, îi vom administra câteva linguri de ceai de mărar sau îi vom pune comprese calde pe burtică pentru calmare.

Candidoza orală
Candidoza orală este o infecţie a cavităţii bucale provocată de o ciupercă numită Candida albicans.

Pe mucoasa înroşită a limbii şi a obrajilor apar leziuni sau pelicule netede rotunde. Când sunt depistate, se va apela neapărat la ajutorul medicului. Copiilor bolnavi de candidoza li vor administra după fiecare hrănire una sau două linguriţe de apă, iar mucoasa bucală le va fi spălată cu o soluţie de bicarbonat de sodiu - o linguriţă de bicarbonat se va amesteca intr-un pahar de apă fiartă, în acest sens poate fi aplicată şi o soluţie de miere.

Leziunile netede nu vor fi raclate, altminteri pielea va sângera.

TIPURI DE HERNII
Hernia ombilicală
Cordonul ombilical trece printr-un orificiu mic prin muşchii abdominali ai copilului. Acest orificiu se închide în mod normal înainte de naştere. Dacă muşchii nu se unesc complet la mijloc, la plânsetele puternice ale copilului, peretele abdominal slăbeşte şi intestinul se lasă pe ombilic. Acest fapt poare determina apariţia herniei ombilicale la naştere sau mai târziu.

In cazul acestui tip de hernie, copilul are nevoie de masaj, de alimentaţie corectă, care exclude alimentele generatoare de gaze intestinale. Ca să evităm constipaţia, bebeluşul trebuie aşezat neapărat pe burtică înainte de alăptare. Copiii nu trebuie lăsaţi să plângă mult, pentru că există risc de presiune intraabdominala.

Hernia inghinală
Hernia inghinală apare arunci când în zona inghinală (pliul dintre coapsă şi abdomen), ţesutul abdominal sau o parte din intestin protruzionează printr-un punct slab al peretelui abdominal determinând apariţia unei tumefacţii la acest nivel sau la nivelul scrotului. Până la intervenţia medicului, părinţii nu trehuie să intervină cu nimic, decât să pună o compresă rece pe hernie şi să aline suferinţa copilului prin asezarea unei perne sub şold.

Obstrucţia intestinală (invaginaţia)
Invaginaţia intestinală la copii se caracterizează prin telescoparea (pătrunderea) unei bucăţi din intestin într-o alta subiacentă lui (imediat de sub ea). Simptomele sunt: scaune cu sânge sau mucus, constipaţie, pierderea poftei de mâncare, vărsături, plâns puternic, dureri abdominale. Copilul trebuie dus imediat la spital, unde i se va face clismă cu aer, iar in cazurile mai grave va fi supus unei intervenţii chirurgicale.

Rahitismul
Rahitismul este o afecţiune a copiilor din primii lor ani de viaţă şi este provocat de carenţa de vitamina D. In lipsa acestei vitamine este afectata absorbtia de calciu şi fosfor in organism, sunt prejudiciate mineralizarea oaselor, funcţiile sistemului nervos si ale organelor interne, în general. La apariţia rahitismului contribuie particularităţile fiziologice ale organismului copilului: creşterea intensivă a sugarului, slăbire progresivă, diformităţi ale ţesutului osos; precum si o mulţime de factori: boli ale mamei în timpul sarcinii, toxicoza, o naştere cu probleme, malnutriţia.

Rahitismul apare la copiii născuţi prematur. Pasivitatea copilului, lipsa de plimbări în aer liber pot declanşa apariţia rahitismului. Riscul dezvoltării rahitismului se amplifică în timpul iernii, în lipsa luminii solare, prin disfuncţii ale tractului gastrointestinal (constipaţia, diareea, disbacterioza intestinală), în cazul unor boli de ficat, rinichi. Când copilul are o sensibilitate sporită, este capricios, doarme prost, transpiră - în special în zona capului ceea ce îi provoacă chelirea cefei, este un semn clar că suferă de rahitism.

Pentru a preveni apariţia rahitismului, copilul va fi plimbat mai des, îi vor fi servite produse cu un conţinut bogat de vitamina D (ulei de peşte, gălbenuş de ou) şi un complex de vitamine şi minerale. Profilaxia rahitismului se va face chiar înainte de naşterea copilului: femeia însărcinată se va alimenta cu vitamina D, va face multe plimbări, se va bronza cu atenţie.

Rahitismul se vindecă prin administrarea de vitamina D, a produselor care o conţin şi prin aplicarea procedurilor speciale cum sunt: masajul, expunerea la raze solare, gimnastica, băile de sare, frecţii. Se aplică dietoterapia şi tratamentul ortopedic. E important ca părinţii să evite tot ce ar putea să cauzeze curbura sau modificarea oaselor copiilor diagnosticaţi cu rahitism. Copiiul nu trebuit înfăşat.

Fragment din cartea "Mama ortodoxa", Editura de suflet

Cumpara cartea "Mama ortodoxa"

 

05 Octombrie 2017

Vizualizari: 492

Voteaza:

Bolile sugarului 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

Bolile sugarului

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE