Corpul este un acvariu

Corpul este un acvariu Mareste imaginea.

Se poate considera că 80% din organismul nostru este făcut din lichide diverse (5 litri de sânge, 10 I de limfă circulantă, 20 I de serum extra-celular imobil sau aproape imobil, şi 20 I de serum intra- celular complet imobil).

Aceste cantităţi sunt cele ale unui subiect de 75 de kg, de exemplu. Agitaţia acestora se face cu o viteză descrescătoare de la suprafaţă spre adâncimi.

Sângele se mişcă cu 5 litri pe minut; limfa circulantă nu avansează decât cu 1 litru/ 24 h; mlaştina extra-celulară nu face decât mişcări foarte rare.

Exerciţile, băile, masajele, posturile, toate activează aceste lichide şi reînnoiesc mediul celular.

Solidele (sau organele) corpului sunt, în raport cu aceste lichide umorale, de o importanţă secundară.

1. Viaţa se manifestă, în primul rând, şi cu cea mai mică ocazie, la nivelul acestor lichide, de unde numele de UMORISM dat Ştiinţei Naturopatiei.

Orice boală este mai întâi generală, şi se naşte sub forma unei tulburări funcţionale foarte discrete, care rezultă din alterarea acestor lichide, ca urmare a saturării lor cu deşeuri şi reziduuri ale metabolismelor.

Tulburarea creşte şi, puţin câte puţin, se manifestă răul local, care se localizează într-un organ. Leziunea organică apare puţin mai târziu.

Tulburarea funcţională este cea care „sapă", într-un anume fel, leziunea.

Organul cel mai puţin rezistent suportă efectele necrozante ale îmbâcsirii umorale. Pentru Naturo- pat, localizarea răului este o agravare patologică şi semnul unei tulburări funcţionale mai vechi, rău tratată sau trecută cu vederea.

Alopatia raţionează diferit. Cercetările sale se îndreaptă de la bun început asupra organului, de unde numele de Solidism care i s-a dat formei sale ştiinţifice de cunoaştere.

Dacă un subiect se plânge, alopatul va examina rând pe rând organele sale cu ajutorul mijloacelor de investigaţie de care dispune (auscultaţie, raze X, diverse analize etc.). Fără vreo leziune, tulburarea este considerată... imaginară (sau psihică); şi subiectul este pus sub observaţie (adică se va aştepta ca răul local să devină mai precis). Invers, atunci când o leziune, benignă sau inocentă, este descoperită, ea este învinuită ca fiind responsabilă pentru tulburarea funcţională (de unde eroarea diagnosticului).

In alopatie, leziunea precede şi explică tulburarea. La început răul este localizat şi tinde să se generalizeze dacă nu se intervine prin îngrijiri specifice la nivelul său.

Pentru Naturopat răul este mai întâi general, apoi tinde să se localizeze dacă erorile de comportament se accentuează. Adevărata intervenţie este de a face să înceteze aceste „erori".

2. Ce se întâmplă în sânul lichidelor?

Deşeurile şi reziduurile care saturează puţin câte puţin lichidele sau umorile provin din diverse metabolisme (schimburi) digestive şi celulare.

Noi invităm cititorul să-şi procure cartea „Ce este Naturopatia?" deja apărută în această colecţie. Va găsi acolo precizări utile în ceea ce priveşte umorismul.

Aceste deşeuri şi reziduuri se prezintă sub tripla formă de Cleiuri, Cristale şi Substanţe Mixte.

Substanţele coloidale sau cleiuri (mucozităţi, puroi, pelicule etc.) rezultând din degradarea zaharurilor de proastă calitate şi din amidonul cerealelor. La acestea se adaugă celulele moarte şi cadavrele microbiene.

Substanţele cristaloide sau cristale (nisip) provin din alimentele azotate (aminoacizi tamponaţi cu baze minerale organice, alcaline) şi acizi liberi mai mult sau mai puţini neutralizaţi în acelaşi mod şi apăruţi în urma degradărilor sau a combustiilor (acizi carbonic, lactic, citric, butiric, benzoic, acetic, malic, tartric etc.).

Responsabilitatea „falselor alimente" (antispecifice, pe de o parte, şi denaturate, pe de altă parte) este, deci, foarte mare în producerea acestor deşeuri şi reziduuri care saturează lichidele umorale şi dau naştere bolii şi bolilor.

„Cleiurile", insolubile, stagnează de preferinţă în limfă şi în seruri. „Cristalele", mai solubile, rămân în suspensie în sânge. Totuşi, substanţele mixte pot să satureze toate lichidele.

„Mixajul" acestora apare, de regulă, la subiecţii în curs de îmbătrânire.

3. Porţile de evacuare ale deşeurilor şi ale reziduurilor sunt marile emonctorii

Cristalele urmează calea sanguină şi trec prin rinichi şi prin glandele sudoripare (urină şi sudoare). Cleiurile se elimină spre exterior, trecând prin ficat, vezica biliară şi intestin (calea legală). Uneori, în caz de insuficienţă hepatică, mucoasele respiratorii sunt solicitate (plămâni şi faţă: nas, urechi, ochi, gât, vagin la femei), sau glandele sebacee (acnee etc.).

La subiecţii în vârstă, emonctoriile tind să-şi piardă rolul specific. Un bătrân reumatic scuipă deşeuri cristaloidale prin plămânii (scuipat alb şi nisipos).

Insuficienţa emonctorială, mai mult sau mai puţin generalizată, este al doilea factor de saturare şi de boală, după alimentaţia falsă.

4. Enervarea (grijile, emoţiile etc.), contribuind la închiderea emonctoriilor este, de asemenea, o sursă de supra-încărcare umorală.

Aceasta este explicaţia fenomenelor nervoase generatoare de tulburări. Enervarea este, deci, al treilea factor de boală.

P.V. MARCHESSEAU

Fragment din cartea "Sănătatea fără medicamente", Editura SENS

Cumpara cartea "Sănătatea fără medicamente"

 

Pe aceeaşi temă

07 Martie 2019

Vizualizari: 122

Voteaza:

Corpul este un acvariu 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

sanatatea boala

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE