Sunt adevarate relatarile biblice despre Nasterea lui Iisus?

Inevitabil, perioada premergatoare Craciunului ii conduce pe oamenii din mass-media sa speculeze, in ce masura, sunt sau nu adevarate, din perspectiva istorica, relatarile din Sfanta Scriptura despre zamislirea si nasterea lui Iisus. Intrebarea pe care ei o ridica in mintea publicului este daca aceste povestiri indragite sunt “reale”.

Un exemplu bun si echilibrat al acestui tip de reflectie a aparut in editia de pe 13 decembrie 2004 a publicatiei Newsweek.

Articolul enumera un sir familiar de paralele ce s-au dovedit a exista intre relatarile privind nasterea lui Iisus si cele legate de nasterea eroilor pagani sau zeilor. Articolul arata, de asemenea, cum cele doua marturii evanghelice de la Matei si Luca (in mod evident diferite) sunt structurate potrivit modelului “Fagaduinta si Indeplinire”. In mare parte, elemente din ambele relatari sunt reluate din Vechiul Testament. Nasterea lui Iisus, de exemplu, urmeaza modelul nasterii lui Samuel; fuga in Egipt si intoarcerea in Nazaret recapituleaza traditia exodului evreilor; magii si darurile aduse de acestia implinesc profetiile din psalmi si din Prorocul Isaia, care afirma ca imparatii pamantului vor arata supunere lui Mesia, aducand daruri de aur si tamaie; si uciderea copiilor din Betleem reflecta Pastile initial, cand intaii nascuti ai egiptenilor au fost ucisi de ingerul mortii, in timp ce copiii evreilor au fost crutati de sangele jertfei (aici copiii evreilor sunt ucisi, in timp ce Iisus, care reprezinta poporul Noului Legamant, El Insusi fiind adevarata jertfa, este salvat).

Niciunul dintre cele mai caracteristice evenimente cu privire la nasterea lui Iisus - recensamantul din timpul lui Quirinius, aparitia stelei, nasterea dintr-o Fecioara intr-o iesle din Betleem, vizita magilor, masacrul pruncilor, sau fuga si intoarcerea din Egipt - nu se gaseste nicaieri in izvoarele isrorice. Nici nu se face alta referire la acestea in alte parti ale Noului Testament. Acest fapt ii conduce pe multi cercetatori sa presupuna ca intamplarile legate de Nasterea Domnului sunt construite pentru a crea o simetrie teologica intre inceputul si sfarsitul existentei pamantesti a lui Iisus: El care este intr-un final inviat din morti isi incepe viata intr-un mod miraculos asemanator, nascandu-se dintr-o “mama fecioara”.

Mesajul teologic al acestor relatari este clar. Iisus este noul si adevaratul Israel, Fiul lui Dumnezeu, care este totodata “Emanuel”, “Dumnezeu cu noi”. Nu este nici proroc, nici un simplu facator de minuni sau un revolutionar, asa cum unii au incercat sa-L descrie. Mai mult, El reprezinta implinirea tuturor prorociilor si izvorul vindecarii. Intrebarea care ne preocupa cel mai mult, este aceasta: sunt aceste relatari “adevarate”, s-au intamplat “cu adevarat”?

Aceasta este un exemplu clasic de “intrebare falsa”. Pentru a explica de ce, este nevoie sa lamurim unele conceptii gresite des intalnite.

In primul rand, in zilele noastre si in epoca noastra tindem sa identificam adevarul cu “evenimentele”. Daca un eveniment poate fi ipotetic inregistrat pe caseta sau film, daca poate fi observat si supus analizei stiintifice obiective, atunci il consideram ca fiind “adevarat”. O asemenea realitate trebuie sa fie intr-adevar factuala. Adevarul, insa, este situat pe un alt nivel, deopotriva mai inalt si mai profund, dacat nivelul faptei.

Jon Meacham, autorul articolului din Newsweek, il expima foarte bine: “Daca disecam povestirile [legate de Nastere] cu grija, putem vedea ca istoria Nasterii nu este nici in intregime fantezista, nici in intregime factuala, ci o povestire in straturi a traditiei timpurii si a teologiei fundamentale, al carui inteles este afirmat in cuvintele Crezului Niceean: “ pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut Om.”

“O povestire in straturi a traditiei timpurii si a teologiei fundamentale”. Nu exista opozitie intre cele doua, deoarece Sfanta Traditie este intotdeauna randuita pentru a transmite adevarul teologic: importanta pe care o are pentru noi, ceea ce a savarsit Dumnezeu in timp si spatiu, pentru a lucra la mantuirea noastra. De aceea, afirmam insistent ca “Evangheliile nu sunt carti de istorie, ci carti de teologie.”

Apoi, iarasi, trebuie sa ne amintim ca ceea ce privim ca “evenimente istorice” nu este niciodata lipsit de posibilitatea interpretarii. Cunoastem astfel de evenimente precum inceputul universului, sau Revolutia Franceza sau primul razboi din Golf, numai ca aceste evenimente ne-au fost prezentate de catre oameni de stiinta, istorici si reporteri. Noi consideram ca marturiile lor sunt adevarate, adica factuale. “Faptele” pe care credem ca le cunoastem, sunt in cea mai mare parte interpretari pe care le primim sub forma “traditiei” seculare prin media, din jurnalele de stiri, televiziune si carti. Insa asemenea barfei, aceste interpretari sunt intotdeauna colorate de punctul de vedere subiectiv, experienta si “agenda” celor care le transmit. Primim si transmitem chiar experientele noastre personale sub influenta interpretarii noastre subiective a intelesului lor. Daca le spun altor oameni despre unele intamplari tragice sau fericite pe care le cunoasc, marturia mea este intotdeauna influentata de impactul pe care experienta l-a avut asuprea mea. A relata un eveniment sau a transmite o realitate presupune intotdeauna interpretarea sa, trecerea sa prin filtrul propriei experiente si al propriei intelegeri. Prin urmare, chiar si notiunea de “fapt/eveniment”, pe care o indragim atat de mult in era noastra a stiintei si tehnologiei, poate fi putin mai mult decat o iluzie .

Asadar, Adevarul va dainui vesnic. Oricum vom judeca “istoricitatea” diferitelor evenimente, de la referatul creatiei din Facere pana la relatarile legate de Nasterea lui Hristos, adevarul acestor evenimente, si al interpretarilor lor, rezida in prezenta si lucrarea lui Dumnezeu in si prin ele. Ingineria genetica a produs deja partenogeneza, “nasterile feciorelnice”, intr-un vas Petri (folosit pentru cultivarea organismelor). Insa aceasta nu dovedeste traditia nasterii Lui Iisus dintr-o Fecioara asa cum nici Giulgiu din Torino nu dovedeste Inviere Sa.

Naratiunile biblice, precum Giulgiul, sunt primite si interpretate ca articole ale credintei. “Dovada”, adica verificarea stiintifica obiectiva, nu se aplica in aceste cazuri.

Sunt naratiunile despre Nasterea lui Iisus, asa cum sunt relatate de evanghelistii Matei si Luca, adevarate?

Da - se afirma de credinta, dar si de experienta, de nenumarati oameni care Il cunoc pe Iisus din Nazaret ca fiind Domnul si Mantuitorul, care se roaga Lui ca Dumnezeu si stiu ca rugaciunea lor este ascultata.

Da - deoarece parintii duhovnicesti ai Bisericii au recunoscut intotdeauna ca adevarul este mai mult decat un lucru complet, si ca Scriptura vorbeste mai mult in limbajul figurativ al poeziei decat in limbajul analitic al stiintei. Se intampla astfel deoarece adevarul este in definitiv inefabil. Daca Scriptura recurge la figuri de stil si analogii, daca Parintii Bisericii se incred atat de mult in alegorii, si daca Iisus exprima unele dintre cele mai profunde invataturi sub forma paraboloelor, se intampla deoarece cuvintele sunt simbolice (au rol simbolic). Ele tintesc inainte catre realitatea ultima si ele chiar participa intr-o oarecare masura la acea realitate. Insa ca expresii omenesti, cuvintele sunt incapabile sa cuprinda deplin acea realitate. De aceea, cea mai profunda rugaciune trebuie sa se transforme intr-un final in liniste.

Da, relatarile privind nasterea lui Iisus sunt adevarate. Sunt astfel, deoarece scopul lor si lucrarea lor este de a transmite mai mult inteles decat fapte. Intr-o analiza finala, niciun element particular al traditiei biblice nu poate fi in definitiv dovedit sau nedovedit. Insa acest fapt nu conteaza. Ceea ce conteaza este marturia pe care traditita ne-o ofera, atat prin intermediul evenimentelor istorice, cat si al imaginilor poetice, despre importanta Persoanei lui Iisus in intregul lucrarii lui Dumnezeu de a aduce lumii mantuire si viata vesnica.

In aceasta lumina, cu intreaga Traditie Crestina, putem - si trebuie - sa afirmam ca in Persoana lui Iisus, Fiul cel vesnic al lui Dumnezeu a luat trup si a devenit om. S-a petrecut astfel prin puterea Duhului Sfant in pantecul Fecioarei Maria. Ca Dumnezeu-Om a suferit, a fost rastignit pe cruce si a fost inmormantat. Apoi, a treia zi, a inviat din morti intru slava, pentru a desavarsi lucrarea inceputa in primul ajun al Craciunului, intr-o smerita iesle din orasul Betleem.

Cu aceasta afirmatie, evenimentele istorice se intrepatrund cu sens transcendent. Ochilor sceptici, niciunul dintre ele nu poate fi dovedit dincolo de intrebare.

In ochii credintei, totusi, nu exista o realitate mai mareata decat aceasta, si niciun alt adevar convingator.

Parintele John Breck

Traducere de Radu Alexandru

.