Crucea isi are originea in cultul babilonienilor care foloseau acest semn ca simbol al zeului Tamuz. Semnificatiile crucii au variat de-a lungul timpului, de la o religie la alta, in crestinism fiind considerata un obiect sfant si datator de viata.
Crucea este preinchipuita in repetate randuri in Vechiul Testament. Aceste locuri ne descopera atat puterea divina a crucii, cat si importanta actului de insemnare a credinciosilor crestini cu acest semn sfant.
Noul Testament ne prezinta, mai explicit decat Vechiul Testament, invatatura cu privire la importanta Sfintei Cruci. Crucea este altarul divin real si istoric al crestinismului.
In prezent, sunt cunoscute aproximativ 400 de tipuri de cruci. Crucea latina, cu brate inegale (latura verticala mai lunga), este forma cea mai raspandita. Potrivit traditiei este crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul.