Cuviosul marturisitor Sofronie Ieromonahul de la Cioara

Intre cei mai insufletiti aparatori ai credintei ortodoxe din Tran­silvania romaneasca, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, se nu­mara si cuviosul ieromonah Sofronie din satul Cioara (azi Salistea, jud. Alba). Ca si despre alti aparatori ai Ortodoxiei, se cunosc putine lucruri din viata sa. Se nascuse intr-o familie preoteasca din sat, pri­mind din botez numele Stan. Probabil a invatat carte in familie ori la vreun schit romanesc, dupa care a fost hirotonit preot de mir in satul sau. Ramas vaduv, s-a calugarit, probabil la Cozia, stralucita ctitorie a lui Mircea cel Batran. Reintors la Cioara, si-a facut "o tar de schit in mijlocul codrului, mai ca la un mii departare de sat, locuind acolo si rugandu-se lui Dumnezeu pentru sufletul lui si unde tinea vo tri sau patru copilasi la invatatura de pomana", cum se preciza intr-o plan­gere a credinciosilor catre autoritati.

In primavara anului 1757, primarul ungur din Vintul de Jos, insotit de alti 12 unguri, i-au distrus schitul si chiliile din jur, facandu-le una cu pamantul. Sofronie a scapat cu fuga, pribegind apoi prin diferite sate. Era tocmai   in   vremea cand actiunile represive impotriva preotilor si credinciosilor ortodocsi atinsesera punctul culminant. Intr-un impresionant memoriu din anul 1757, credinciosii ortodocsi declarau: "A venit vremea ca ne-am dus la mormintele mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, sa intram noi de vii, ca nu mai putem rabda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la domnii tarii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei sasesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. Ca toate temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasca (ortodoxa, n.n.) si atata ne-au pradat, venind cu catane (soldati, n.n.) pe capul nostru, cat nu stim cu ce o sa platim portia imparatului".

Treptat, aceasta stare de nemultumire generala ia forma unei adevarate rascoale religioase, urmarind inlaturarea uniatiei. In toam­na anului 1759, in fruntea acestei miscari populare antiuniate se gasea cuviosul Sofronie de la Cioara, cutreierand numeroase sate din judetul Hunedoara, cerand credinciosilor sa alunge preotii uniti si sa ramana statornici in credinta ortodoxa. Datorita acestei actiuni, in jurul praznicului Craciunului din anul 1759, a fost arestat si inchis in satul Bobalna, langa Orastie. Vestea arestarii lui s-a raspandit curand, incat la 13 februarie 1760, Sofronie a fost eliberat de vreo 600 de credinciosi-tarani, condusi de preotul Ioan din Saliste, unul din colaboratorii sai apropiati. De acum Sofronie se indreapta spre Muntii Apuseni, unde apararea era mai usor de organizat. Ca si Visarion Sarai, cu 15 ani in urma, era intampinat si el de preotii si credinciosii din satele din jurul Abrudului si Campenilor, tinandu-le predici prin care ii indemna sa tina "legea Ierusalimului", decla-randu-se ortodocsi. Au fost alarmate pana si autoritatile centrale, incat, la 3 iunie 1760, in "Conferinta ministeriala" de la Viena, se cere arestarea si intemnitarea lui Sofronie, urmand ca apoi sa fie omorat. Intr-adevar, a fost arestat de un locotenent maghiar in biserica din Abrud, dar cand trebuia sa intre cu el in Zlatna, a fost atacat de vreo sapte mii de romani, incat a fost nevoit sa-l elibereze.

Aceasta stralucita biruinta a determinat pe Sofronie sa convoace, la 10-11 august 1760, o adunare ("sinod") de preoti si credinciosi, in cadrul careia s-au redactat memorii catre imparateasa Maria Tereza si catre Guvernul transilvan, prin care cereau episcop ortodox, restituirea bisericilor si a sesiilor parohiale luate de preotii uniti, eliberarea celor inchisi pentru credinta ortodoxa si respectarea liber­tatii religioase. Miscarea antiuniata s-a intins cu repeziciune in toa­ta Transilvania, ajungand pana in Satmar si Maramures, unde circu­lau proclamatii si scrisori de la Sofronie. Aveau loc si acolo adunari populare, in care preotii si credinciosii hotarau intoarcerea la Orto­doxie (Santau, Dorolti, Corni, Gherdani, Budesti etc), incat in anul 1761 episcopul rutean Manuil Olszavski din Muncaci a fost nevoit sa cerceteze satele satmarene, ajutat de reprezentantii organelor locale de stat, si sa impuna din nou uniatia. Datorita acestei miscari generale romanesti, imparateasa Maria Tereza si autoritatile din Transilvania au fost constranse sa dea o noua orientare politicii lor religioase. La 20 octombrie 1760, imparateasa instiinta, pentru prima oara, ca va numi o comisie care sa cerceteze plangerile romanilor transilvaneni, iar cei arestati pentru credinta vor fi eliberati.

Era o adevarata capitulare, de care Sofronie a stiut sa profite, incepand o actiune energica de organizare a Bisericii Ortodoxe (se intitula chiar "vicar" al Sfantului Sinod din Carlovit), ajutat de cativa preoti de mir si calugari. Pretutindeni convoca sinoade, adica adunari de preoti si credinciosi, indemnandu-i sa ramana statornici in credinta ortodoxa. Cel mai important dintre ele a fost "sinodul" de la Alba lulia din 14-18 februarie 1761. Hotararile sinodului au fost fixate in 19 puncte si inaintate Guvernului. Intre doleantele romanilor ortodocsi figurau: eliberarea celor intemnitati (credinciosul Oprea Miclaus, preotii Moise Macinic din Sibiel, Ioan din Gales, Ioan din Aciliu, loan din Sadu), incetarea persecutiilor impotriva ortodocsilor si libertate religioasa deplina. "Sinodul" de la Alba Iulia este consi­derat punctul culminant al rascoalei lui Sofronie si unul din marile fapte istorice bisericesti din veacul al XVIII-lea. De altfel, intreaga miscare condusa de Sofronie poate fi considerata ca o biruinta de­plina a Ortodoxiei in Transilvania, intrucat zeci de sate au parasit uniatia. Tot ce se lucrase timp de 60 de ani era acum zdruncinat.

In astfel de imprejurari, imparateasa Maria Tereza a trimis in Transilvania pe generalul Nicolae Adolf von Bucow, in calitate de comandant al fortelor militare de aici; odata cu el au fost trimise si noi unitati de cavalerie si infanterie. Tot atunci a venit si episcopul ortodox sarb de la Buda, Dionisie Novacovici, primul ierarh pentru romanii ortodocsi din Transilvania, din 1701, de cand li se desfiintase stravechea Mitropolie din Alba lulia. In astfel de imprejurari defavorabile, Sofronie a fost silit sa ajunga la o intelegere cu Bukow, semnand chiar si o proclamatie catre cre­dinciosii ortodocsi. Cu aceasta, misiunea lui poate fi socotita ca in­cheiata. Nu se stie cand anume a trecut muntii in Tara Romaneasca. Se crede ca a ajuns egumen al schitului Robaia, aflat sub ascultarea manastirii Arges. De acolo, urmarea viata bisericeasca a fratilor sai din Transilvania si ajuta pe bejenarii nevoiti sa-si paraseasca locu­rile natale si sa se stabileasca in zonele sudice ale Carpatilor. Nu stim unde si cand si-a sfarsit zilele.

In Transilvania, din dispozitia generalului Bukow, s-a intocmit o statistica a clerului si a credinciosilor romani, fie ortodocsi, fie uniati, precum si a bisericilor lor. Cu acest prilej, peste 500 de biserici au fost atribuite in mod abuziv unitilor; zeci de sate au fost declarate, in acelasi mod, ca uniate. Tot din dispozitia sa au fost distruse cu tunurile sau arse majoritatea din cele aproximativ 200 de manastiri si schituri care existau pe atunci in Transilvania. In urma comiterii acestei barbarii, practic, n-a mai ramas urma de viata monahala ortodoxa in Transilvania. Prin infiintarea a doua "regimente de gra­nita", din ordinul aceluiasi Bukow, in care erau primiti numai uniati, mii de credinciosi ortodocsi din satele din sudul Transilvaniei au fost nevoiti sa-si paraseasca locurile natale si sa se refugieze in alte parti, in felul acesta, generalul Bukow poate fi socotit ca adevaratul inte­meietor al Bisericii unite din Transilvania.

Revenind la ieromonahul Sofronie, mentionam ca in sedinta sinodala din 28 februarie 1950 a fost trecut si el in randul cuviosilor marturisitori, alaturi de Visarion Sarai si Oprea Miclaus, canoniza­rea solemna avand loc la Alba Iulia la 21 octombrie 1955. Cinstirea lor cu lauda se face de atunci in fiecare an, in aceasta zi, cand ne rugam:

"De aceea, voi care ati odraslit din Biserica ortodoxa transilvana si acum va bucurati de cinstirea mucenicilor si a marturisitorilor lui Hristos, primit, rugaciunile noastre si mijlociti pentru noi inaintea Bunului si Milostivului Dumnezeu Celui in Treime preamarit! Ocrotiti cu rugaciunile voastre turma cea dreptmaritoare, care va cins­teste cape niste stalpi neclintiti ai dreptei credinte. Rugati-va Domnu­lui ca sa intareasca dragostea si unitatea de credinta dintre frati!" (din rugaciunile de la Acatistul celor trei marturisitori).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: