DANIIL
Prorocia lui Daniil deschide ferm calea către literatura apocaliptică. Vedeniile, parabolele, imaginile şi cuvântul se mişcă când înfricoşător, când fermecător, într-un ţesut opac al unei atmosfere grele, care, în contextul conflictelor şi războaielor, arată o cale luminoasă de restabilire irenicâ şi mesianică a tuturor. Totdeauna stăpâni sunt Dumnezeu, slava Sa fulgerătoare, prorociile Sale şi îngerii: împărăţia au dobândit-o sfinţii (Dan. 7, 22).

In anul 605 î.Hr., anul al treilea al domniei lui Ioachim, tânărul Daniil împreună cu trei tovarăşi ai săi, Anania, Misail şi Azaria, este dus în exil în Babilon, unde activează şi ajunge în culmea gloriei sub împăraţii Nabucodonosor, Baltazar, fiul acestuia, şi Darius Medul. Cuceritorii îi schimbă numele în Baltazar60, iar tovarăşilor lui în Sedrah, Misah şi respectiv Abednego61. Daniil, având darul de a interpreta visele prin luminarea dumnezeiască, a dobândit demnităţi înalte la curtea împăratului Babilonului şi, bineînţeles, aceeaşi soartă au avut-o şi tovarăşii lui. Daniil a trecut din această viaţă în anul 536, în primii ani de domnie ai împăratului Cirus al perşilor.

Cartea profetică a lui Daniil este alcătuită din două părţi: a) cap. 1-6, în care este descrisă mai ales activitatea prorocului şi a colaboratorilor lui; şi b) cap. 7-12, în care sunt expuse vedenii apocaliptice, evenimente ale epocii eleniste şi parcursul triumfal către restaurarea unei împărăţii slăvite care are ca domn pe fiul omului (Dan. 7, 9-14). Tradiţia îl consideră pe Daniil drept autor, însă în cazul de faţă este vorba despre o colecţie de prorocii şi despre constituirea unei creaţii literare pe care au făcut-o oameni inspiraţi, probabil din cadrul unei şcoli, după părerea unor cercetători, din vremea răscoalei macabeice din 168 î.Hr. Tradiţia bisericească a dat la o parte traducerea Septuagintei şi a adoptat traducerea lui Teodotion, secolul al II-lea, deoarece aceasta era mai apropiată de originalul ebraic. De altfel, în cartea lui Daniil sunt cuprinse trei bucăţi deuterocanonice, al căror original aramaic sau ebraic s-a pierdut

a) Relatarea despre peripeţia Suzanei, o soţie virtuoasă şi frumoasă, care a fost calomniată ca adulterină şi a scăpat de condamnarea la moarte în ultima clipă datorită intervenţiei lui Daniil; acesta, prin înţelepciunea sa, a reuşit să-i interogheze cu succes pe calomniatori şi să-i trimită la moarte (Dan. vv. 1-64). b) Salvarea minunată a celor trei tovarăşi ai lui Daniil, care au fost aruncaţi în cuptorul de foc deoarece au refuzat să se închine statuii ridicate de Nabucodonosor. în relatare se găseşte mulţumirea şi cântarea celor trei prieteni (Dan. 3, 24-90). O povestire amănunţită în ceea ce priveşte cuptorul de foc se află în textul canonic (Dan. 3, 1-23). c) Povestirea despre distrugerea idolului Bel şi despre uciderea balaurului de către Daniil, precum şi despre izbăvirea minunată a prorocului, pe care îl aruncaseră în groapa leilor la porunca regelui persan Cirus. O povestire asemănătoare despre izbăvirea minunată a lui Daniil există şi în textul canonic, şi trebuie că aceasta este povestirea principală (Dan. vv. 1-42; 6, 17-25).

Puncte interesante care conţin concepte guvernante ar putea fi stabilite următoarele:

1. Universalitatea lui Dumnezeu se arată nu numai în istoria lui Israil prin cuvântul prorocesc, ci şi în istoria celorlalte popoare, mai ales în ceea ce priveşte destinul şi comportamentul conducătorilor lor. în felul acesta Dumnezeu este Cel care reglează zidirea şi istoria în întregul lor. De pildă, după adeverirea visului profetic conform căruia şi-a recăpătat minţile şi tronul după şapte ani, Nabucodonosor L-a slăvit pe Dumnezeul lui Israil. La fel a făcut şi Darius medul după izbăvirea minunată a lui Daniil din groapa leilor (Dan. 4, 34-37; 6, 9-29). Prin semne, prin simboluri, prin vedenii şi prin cuvânt se arată slava lui Dumnezeu, precum şi 'ecumenicitatea' Lui în întreaga zidire şi istorie!

2. In acest ambient, cuvântul prorocului temeluieşte pe învierea morţilor viitoarea restabilire în lumina slavei dumnezeieşti: si mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii la ocară şi ruşine veşnică. Şi cei ce înţeleg vor lumina ca strălucirea tăriei, şi dintre drepţii cei mulţi - ca stelele în veac şi încă (Dan. 12, 2-3).

3. Prorocul Daniil a ajuns să deţină demnităţile din palat prin darul său de a explica visele. In cazul de faţă visele împăratului Nabucodonosor şi extrem de enigmatica scriere mane, thechel, fares, (care a fost însemnată pe zidul sălii de ospăţ - pe care îl organizase împăratul Baltazar - la ceasul în care împăratul, fiitoarele Iui şi cele ce se culcau lângă el beau şi se distrau cu toţi curtenii) privesc întru totul evoluţiile istorice ale tuturor neamurilor. Prin urmare, prorocia, care interpretează toate acestea ca senine, se diferenţiază radical de orice fel de prezicere, care se ocupă în principal cu destinele personale ale oamenilor. Cu alte cuvinte, aici este vorba despre relaţia lui Dumnezeu ca ziditor şi chivernisitor cu făptura şi cu istoria, iar nu despre acte mecanice cu caracter magic.

Astfel, Nabucodonosor vede în visul său o statuie imensă, care are capul de aur, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de fier, iar picioarele parte de fier, parte de lut. Deodată o piatră vine din văzduh şi face bucăţi statuia. Daniil îi dă împăratului explicaţia, care este una istoricul Capul de aur, desigur, este împăratul, celelalte părţi sunt împăraţii de după; în cele din urma, împăraţii sunt zdrobiţi şi rămâne împărăţia lui Dumnezeu în pace, piatra aceea acoperind ca un munte imens întreaga lume. Plin de semnificaţii este şi un alt vis al împăratului. El vede un copac uriaş, foarte răpitor în frumuseţe şi farmec, care ajunge până la cer; la porunca îngerului însă, copacul este tăiat, rămânând doar trunchiul şi rădăcinile. Daniil îi explică împăratului, în conformitate şi cu celelalte amănunte ale visului, că visul se referă la el. Şapte ani va ajunge să trăiască lipsit de minţi, departe de tron. După şapte ani însă, se va înzdrăveni, va urca iarăşi pe tron şi II va lăuda pe Dumnezeul lui Israil. De altfel, Daniil interpretează istoric acea scriere de pe zid, spunând lui Baltazar că împărăţia lui s-a măsurat, s-a cântărit şi s-a împărţit. Evenimente pur istorice! (Dan. 2, 31-45; 4, 7-37; 5, 1-30).

4. Şi vedeniile prorocului privesc istoria lui Israil şi a celorlalte neamuri. In timpul domniei lui Baltazar, cele patru fiare care se ridică din adânc, adică leoaica, ursul, leopardul şi fiara cu dinţii de fier şi cele zece coarne, înseamnă împărăţii şi împăraţi în trecerea lor prin istorie, până când va aşeza divanul de judecată Cel vechi de zile, dimpreună cu Fiul Omului, astfel încât împărăţia sfinţilor sa domnească eshatologic. De altfel, în vedenia în care prorocul vede berbecul cu două coarne şi ţapul cu un singur corn, care e înfricoşător şi tăios, sunt însemnate împărăţiile mezilor şi perşilor, precum şi cele ale elinilor în parcursul lor istoric şi în destinul lor pe parcursul evoluţiilor istorice. In fine, cele şaptezeci de săptămâni, adică cele şaptezeci de săptămâni de ani după descoperirea făcută prorocului de către Gavriil, sunt timpul de testare a poporului ales, până când se marchează intrarea triumfală a restabilirii mesianice (Dan. 7, 1-8; 8, 1-27; 9, 1-24).

5. Oda a şaptea - imn liturgic al Bisericii: «Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi proslăvit este numele Tău în veci...». (Daniii 3, 24-33)

6. Oda a Opta - imn liturgic al Bisericii: «Lăudaţi şi preaînălţaţi pe Domnul, că ne-a scos pe noi din iad şi din mâna morţii ne-a mântuit pe noi...». (Daniii 3, 88-90)

Nikolaos Matsoukas

Cartile Bibliei, Editura Bizantina

Cumpara "Cartile Bibliei"

Note:

60 Sau: Belşaţar (BOR).
61 Şedrac, Meşac şi Abed-Nego (BOR).
 

• Sfantul Proroc Daniel este sarbatorit pe 17 decembrie
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Proroc Daniel
  Publicat in : Vietile sfintilor

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: