Sfantul Efrem Sirul este un sfant cuvios care s-a nevoit in nordul Mesopotamiei, in cadrul secolului al IV-lea. Nascut in jurul anului 306, in localitatea Nisibe, si trecut la cele vesnice in data de 9 iunie 373, in localitatea Edessa, Cuviosul Efrem este pomenit de Biserica Ortodoxa in ziua de 28 ianuarie.
Din dragoste de Dumnezeu, sfantul sirian a compus si ne-a lasat drept mostenire duhovniceasca o serie de imne teologice si de cuvinte intelepte; dintre toate lucrarile scrise ale Sfantului Efrem, cea mai cunoscuta ramane insa rugaciunea care ii si poarta numele: Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul.
"Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie; iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdării si al dragostei, daruieste-mi-l mie, slugii Tale! Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin."
Sfantul Efrem Sirul
Sfantul Efrem Sirul s-a nascut in jurul anului 306, in localitatea Nisibe; astazi, localitatea natala a sfantului se numeste Nusaybin si este asezata in provincia turceasca Mardin, aproape de granita cu Siria. Se crede ca parintii sai erau crestini. In localitatea natala a sfantului se vorbeau mai multe limbi, dialecte ale limbii aramaice; comunitatea crestina din Nisibe folosea mai ales limba siriaca.
Potrivit traditiei crestine, Evanghelia a fost propovaduita aici de Sfintii Apostoli Tadeu si Mari, doi dintre cei 72 de ucenici ai Mantuitorului. In anul 298, cand persii cedeaza orasul Nisibe romanilor, acestia din urma erau condusi de imparatul pagan Diocletian; aprigul luptator impotriva crestinilor ii va persecuta mult pe crestinii din Nisibe.
Primul episcop de Nisipe a fost Sfantul Iacov (290-338) care, in anul 325, participa la Primul Sinod Ecumenic, tinut in Niceea. Cuviosul Efrem a fost botezat inca din copilarie, mai apoi, drept parinte indrumator avandu-l pe sfantul episcop. Hirotonit diacon la o data incerta, drept ascultare, cuviosul a inceput a scrie imne teologice si comentarii biblice.
Scoala teologica din Nisibe a fost infiintata in secolul al IV-lea, probabil de catre Sfantul Efrem Sirul, la aceasta predand el insusi cativa ani buni. In anul 410, scaunul episcopal din Nisibe este ridicat la rangul de mitropolie, avand la acea data sase episcopii sufragane.
Odata cu Sinodul Ecumenic de la Efes, din anul 431, nestorienii se grupeaza la Edessa. Inchiderea insa a Scolii teologice din Edessa, printr-un edict imperial, la dorinta arhiepiscopului Cirus, ii determina pe nestorieni sa se retraga la Nisibe, unde infiinteaza o alta scoala, sub patronajul episcopului Barsuma. Temeliile doctrinare ale Scolii din Nisibe erau cele propuse de Nestorie, Diodor din Tars si Teodor de Mopsuestia. Incepand cu secolul al V-lea, episcopii din Nisibe au fost nestorieni, orasul devenind centrul teologic al nestorienilor din Persia.
Incepand cu anul 337, dupa moartea Sfantului imparat Constantin cel Mare, persii incep sa atace marginile imperiului, drept pentru care vor si asedia de mai multe ori cetatea Nisibe. Dupa moartea imparatului pagan Iulian Apostatul, tronul imperial a fost incredintat lui Iovian, un crestin niceean. Nemaifacand fata presiunilor persane, acesta a incheiat un tratat de pace cu imparatul persilor, in urma caruia romanii renuntau la cetatea Nisibe, iar persii dadeau voie tuturor crestinilor din oras sa plece liberi. Astfel, in anul 363, cand orasul Nisibe este cedat persilor, Sfantul Efrem se muta in Edessa, impreuna cu un grup de crestini condusi de episcopul Avraam.
Edessa era un oras in care se vorbea cursiv limba siriaca. Avand peste saizeci de ani, pe langa misiunea de profesor la Scoala din Edesa, vrednicul Efrem a primit si nespusul har al Preotiei. Astfel, deoarece in oras erau adunate nenumarate religii pagane, Sfantul Efrem a fost luminat de Dumnezeu sa scrie un numar insemnat de imne in apararea dreptei credinte.
Sfantul Efrem Sirul a scris numai in limba siriaca. Sozomen spune ca Sfantul Efrem a scris peste trei milioane de versuri. Din scrierile sale s-au pastrat peste patru sute de imne. Pe langa nenumaratele scrieri lirice, sfantul a scris si omilii in versuri. Scrierile in proza sunt comentarii biblice (Facere, Iesire, Faptele Apostolilor, Epistolele Sfantului Pavel) si apologii impotriva ereticilor vremii sale.
Intr-una dintre calatoriile sale, Sfantul Efrem Sirul l-a intalnit pe Sfantul Vasile cel Mare, ierarhul din Capadocia. In anul 372, regiunea fiind cuprinsa de seceta si foamete, Sfantul Efrem organizeaza ajutoarele in cetatea Edessa.
In data de 9 iunie 373, inconjurat de un numar insemnat de calugari si pustnici, care veniti din manastiri, care din pustie si pesteri, Cuviosul adoarme in Hristos. Celor adunati langa patul sau, Sfantul Efrem le lasa un testament prin care ii roaga insistent sa nu il ingroape cu ceremonii fastuoase, ci simplu, in cimitirul saracilor, iar, in loc de flori si miresme, sa ii daruiasca rugaciunea lor.
"Ceasul judecatii pururea mai dinainte vazandu-l, ai plans cu amar, parinte Efrem, ca un iubitor de liniste; si indemanatic invatator ai fost cu faptele, cuvioase. Pentru aceasta, parinte preafericite, pe cei lenesi ii ridici spre pocainta. Harul ce izvoraste din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vietii Biserica, si lumii a izbucnit rauri de cucernicie, revarsand asupra noastra apa pocaintei; ci invatandu-ne cu cuvintele tale, parinte Efrem, roaga-te lui Hristos, Dumnezeul nostru sa se mantuiasca sufletele noastre."
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul care se rosteste in Postul Mare
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul explicata de parintele Petroniu Tanase
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Smerenie si libertate in rugaciunea Sfantului Efrem Sirul
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.