In limba ebraică, numele Profetului Daniel înseamnă „Domnul este Jdecătorul meu” sau „Domnul judecă”. Fericitul Proroc Daniel, mladita din casa lui David, provenea din seminţia lui Iuda. Josephus susţine că descindea din Sedechia. Sfântul Epifanie (cca 315-403), episcopul Salaminei, ne spune că tatăl său se chema Saban şi că s-a născut în Bethoron, nu departe de Ierusalim. Pe când era încă un copii, a fost luat din Iudeea şi dus rob în Babilon.

In anul al treilea al domniei în Iuda a regelui Ioiachim (609-598), Nabucodonosor, regele Babilonului, s-a ridicat cu oştire multă împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat [cf. Daniel 1:1; II Regi 24: l]5. Iar când a fost de a cucerit sfânta cetate a Ierusalimului, el a pus mâna nu doar pe odoarele Templului, pe sfintele vase, ci a luat şi pe unii dintre fiii lui Israel, mai cu seamă pe aceia care erau din os domnesc şi din familii alese. A poruncit Nabucodonosor lui Aşpenaz, cel mai mare peste famenii săi, să aducă mai cu seamă tineri dintre fiii lui Israel fără nici un cusur trupesc, frumoşi la chip şi iscusiţi în toată intelepciunea, cunoscători a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plini de râvnă, ca să slujească în palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba chaldeilor [Daniel 1:4].

Daniel şi cei trei prieteni ai săi din Ierusalim - fraţii Anania, Misail şi Azaria - s-au numărat printre tinerii luaţi în robie. Aceştia purtau nume evreieşti, care înseamnă: Anania - „Domnul este milostiv”; Misail - „Cine este asemenea lui Dumnezeu?” şi Azaria - „Domnul ajută”. Tinerii aceştia erau de neam regesc, din seminţia lui Iezechia, iar mama lor se numea Caligona. Mai-marele famenilor le-a dat nume babiloniene. Astfel, Daniel s-a numit Belşaţar, Anania s-a numid Şadrac, Misail s-a numit Meşac, iar Azaria s-a numit Abed-Nego [cf. Daniel 1:7].

Sfântul Ioan Gură de Aur (cca 347-407) scrie că „au fost ei prinşi şi închişi în curtea palatului ca într-o închisoare [...], iar şederea lor acolo au privit-o ei ca pe o povară încă şi mai mare, adăugată peste apăsarea robiei în care se aflau. Căci, de ar fi putut afla adăpost în afara curţii palatului, într-o casă oarecare, s-ar fi bucurat de oarecare libertate. Dar, pentru ei, strălucirile şi bogăţiile palatului nu erau nimic mai mult decât închisoarea [...] unde se vedeau supuşi la osteneli dintre cele mai supărătoare. Impăratul le poruncise să vină la masa lui - plină de toate bogăţiile si de toată păgâneasca necurăţie -, lucru care lor, prin Lege, le era cu desăvârşire oprit şi le era mai cumplit decât moartea. Erau singuri, asemenea unor miei pierduti în mijlocul lupilor. Au avut de ales între a se lăsa mistuiţi de foamete sau a fi executaţi şi între a gusta din cărnurile oprite. Ce au făcut tinerii aceştia, aşa părăsiţi cum se aflau ei atunci - captivi, străini, robi la cheremul celor ce le porunceau să facă astfel de lucruri? S-au folosit de fiecare lucru, au valorificat orice prilej, cât de mic, spre evitarea păcatului, cu toate că se ştiau lăsaţi cu totul de izbelişte.”

Daniel şi-a pus în gând să nu se spurce cu bucatele şi vinul regelui şi a cerut voie căpeteniei famenilor să nu se pângărească. Şi Dumnezeu i-a dat să afle înaintea căpeteniei famenilor bunăvoinţă şi îndurare [Daniel 1:8-9]. „Drept pentru care, continuă Sfântul Ioan Gură de Aur, s-au dus la mai-marele eunucilor, care avea putere, şi l-au convins cu argumentele lor.”

Si a grăit Daniel către supraveghetorul pe care căpetenia famenilor îl pusese peste Daniel, Anania, Misail şi Azaria: „încearcă o dată cu servii tăi timp de zece zile
şi dă-ne să mâncăm bucate din zarzavaturi şi să bem apă! Apoi să te uiţi la chipurile noastre şi la chipul tinerilor care mănâncă din bucatele regelui şi cum ţi se va părea, aşa fa cu supuşii tăi!” [Daniel 1:11-13]

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „L-au convins să le facă această favoare. Şi, de vreme ce ei înşişi s-au folosit de tot ce le stătea în puteri, Domnul Dumnezeu li S-a alăturat El însuşi şi încă şi mai multă putere le-a dăruit.”

Astfel, pentru temeinica lor aşezare în credinţă, au fost binecuvântaţi de Dumnezeu. Chiar dacă de aici înainte s-au hrănit numai cu legume şi cu apă, înfaţişarea lor s-a vădit a fi mai frumoasă decât a celorlalţi tineri, care mâncau cu precădere carne. Daniel s-a înfrânat de la toată mâncarea cea gustoasă şi si-a uscat trupul. Dar a dobândit trecere înaintea Celui Preaînalt şi, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, şi-a păstrat frumuseţea. Profetul este reprezentat de obicei în icoane tânăr şi fără barbă, în costum de curte persan. Chiar dacă pare slăbit de post, are o constituţie puternică şi bine proporţionată. Are părul tăiat mai jos de urechi. Infăţişarea îi este sobră, deschisă, reflexivă, sugerând un bărbat înzestrat cu stăpânire de sine şi disciplină. Era animat de principii morale înalte. Nu era un om al echivocului sau dispus la compromisuri faţă de adevăr, înaintea puternicilor acestei lumi. El reprezintă un model de înţelepciune şi pildă vie de om drept, persecutat de alţi semeni de-ai lui, dar
liber înaintea lui Dumnezeu.

Cât despre viziunile sale, Sfântul Hipolit (cca 170-cca 236) scrie: „Nu se îngrijea de nimic alta decât numai să cunoască fără greşeală cele ce vor veni, pentru ca să-i poată învăţa şi pe alţii cu privire la acestea.” Sfântul Ioan Gura de Aur remarcă: „Daniel a avut nenumărate prilejuri de a se lăsa înfrânt [...], însă el nu a voit să-şi piardă comoara cea de mare preţ sau să o risipească [...] drept pentru care era tratat cu respect pentru înţelepciunea lui; căci era şi o vorbă care circula pe vremea aceea: tu îţi închipui că eşti mai înţelept decât Daniel  [Iezechiel 28:3] .”

Daniel a fost într-adevăr un bărbat foarte înţelept, despre care iudeii credeau că ar fi eunuc. Origen şi Fericitul Ieronim sunt primii care citează aceasta tradiţie, prezentă însă şi în scrierile lui Theodoret. De bună seamă că Fericitul Ieronim avea ştire de faptul că Origen prezentase deja aceasta. El afirmă: „Este de prisos să mai vorbim despre Daniel, de vreme ce evreii până în ziua de azi susţin că atât el, cât şi cei trei tineri erau fameni; ei cred aceasta bazându-se pe cuvântul Domnului care a fost prin Prorocul Isaia, către regele Iezechia: Si din feciorii care vor ieşi din tine şi îi vei naşte vor lua. Şi vor fi eunuci la curtea regelui din Babilon [Isaia 39:7] [...] Iar evreii aceasta susţin, cum că Daniei si cei trei tineri erau de os domnesc [cf. Daniel 1:3], iar de vreme ce Scriptura prevesteşte că vor fi eunuci de neam regesc, atunci tinerii aceştia au fost alesi şi făcuţi eunuci.”

In iconografie aflăm reprezentate şi scene din viaţa profetului: este arătat luând atitudine în apărarea nevinovăţiei dreptei Suzana; este reprezentat stând în picioare în mijlocul leilor; sau împreună cu Prorocul Avacum, care este înfăţişat mai la o parte, purtat de păr de către un înger al Domnului şi aducând mâncare pentru Daniel. Profetul Avacum îi aduce pâine, pe care Sfântul Hipolit şi alţii o interpretează ca pe o prefigurare euharistică. In unele tradiţii ale Psaltirii este cuprinsă şi viziunea profetului cu muntele cel mare (cf Daniel 2:34-35).

Fericitul Ieronim (cca 342-420) şi nu numai el singur arată că, în Vechiul Testament, Cartea Prorocului Daniel pe care o citim noi ar fi de fapt o traducere a lui Theodotion. Dar, după Nikifor Theotoke, care în sprijinul afirmaţiei sale aduce numeroase dovezi, cartea este totuşi opera Celor Şaptezeci, şi nu a acestui susţinător al lui Marcion, pe nume lui Theodotion.

Fragment din cartea "Vietile Sfintilor Proroci", Editura Sophia

Cumpara cartea "Vietile Sfintilor Proroci"



 

• Sfantul Daniel din Moscova
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Daniel - Profetul vizionar
  Publicat in : Religie
• Sfantul Daniel - Prorocul vizionar
  Publicat in : Vietile sfintilor

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: