Pe paraul Voronet, ceva dupa 90, un intreprinzator strain a vrut sa ridice, in amonte de manastire, un complex turistic: hotel luxos, hipodrom, piste pentru biciclete, piscine, bowling, partie de schi. M-am opus lucrarii, stiind ce va aduce: invadarea in patru sezoane a habitatului salbatic, cu intreg cortegiul de "otravuri" ale civilizatiei: zgomot, deseuri, furnicarul turistilor de ocazie in paduri. Tot atunci, Arhiepiscopia Sucevei mi-a fost un aliat conjunctural si eficient cu argumentul: "Un asezamant de pierzanie in coasta sfantului lacas?".
Investitorul strain s-a retras si crezusem ca padina intinsa de la confluenta Voronetului cu Brusturosul va ramane aceeasi in care, dimineata, gaseam urmele spaimelor firesti ale codrului: goane de cerbi si de lupi scrise in pulberea zapezii, vegheate de tacerile profunde ale muntelui. N-a fost sa fie asa.
In ziare au aparut anunturi: "Vand cinci ari de padure. Loc bun pentru cabane". Toata lumea vindea. si mai multi erau cumparatorii. Orasenii voiau case de odihna, nu mai suportau betonul, erau stresati. Trebuiau sa se retraga in natura, "sa-si revina". Cativa ani au fost de-ajuns pentru ca infratirea paraielor sa nu se mai zareasca dintre "vile". Constructii cu arhitectura bulibasita, aruncate parca de o mana parkinsoniana unele intr-altele, ciclopice sau marunte dupa punga proprietarului, cu sau fara pitici de gradina, obligatoriu cu antene parabolice pe acoperisuri. In curti au aparut apoi grill-uri zidite temeinic. Aerian, peste satul de vacanta aveau loc nevazute turniruri, in care protagonistii se infruntau neinduplecati in fumuri mirosind a mititei, sustinuti de galeria manelistilor ascunsi in boxele scoase pe terase. Apele Voronetului purtau la vale cohortele dozelor de bere si ale altor invinsi in razboiul cu pantecele triumfale ale celor veniti sa-si refaca fortele. Adesea insa, razboinicii cadeau sub propriul pantec, transformat din aliat in dusman si imi veneau la cabinetul medical sa-i pun pe picioare. I-as fi dat afara.Din curti si suri luminate cu cate un bec chior, tipatul circularelor si geamatul catranit al gaterelor se ridicau noapte de noapte, ilustrand sonor, mai bine decat in orice inchipuire, glasul goarnei Judecatii de Apoi, zugravite in fresca vestica a manastirii. Cu degetele taiate de scule si cu fetele invinetite de rachiu, gospodarii apareau si ei la policlinica, indiferenti la propria nenorocire, dar teribil de grabiti: camioanele asteptau in ulite, cu motoarele pornite, spre a fi incarcate cu cherestea pentru portul
Constanta. Prin ziarele locale au aparut noi anunturi: "Vand casa de odihna cu dotari complete la Voronet". I-am contactat pe vanzatori si am aflat ca sunt stresati de aglomeratie, ca nu mai suporta, ca vor sa plece de acolo unde "a venit tot prostu`", ca vor sa-si faca o alta cabana intr-un loc mai izolat. Eterni "virusi" bipezi: infecteaza, epuizeaza gazda si trec mai departe la alta, ucigand-o mereu cu seninatate.
La drum!:
tara e mare, lumea e mare! Suntem liberi.
Daramus Nicolae
.
Aboneaza-te la newsletter
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.