Inaltpreasfintiile si Preasfintiile Voastre,
Preacuviosi si Preacucernici Parinti,
Iubiti frati crestini in Hristos, iubitori de sfinti si de marturie crestina,
Cand privesc aceasta impunatoare si mareata adunare de credinciosi in jurul acestui sfant locas istoric, intrezaresc in privirile dumneavoastra acea dorinta sincera si adevarata de a-l cinsti cum se cuvine pe cel sarbatorit astazi, Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, rodul si ocrotitorul faimoasei cetati a Thesalonicului, unde se pastreaza cinstitele sale moaste.
Intuiesc, totodata, si aud parca in adancul fiintei dumneavoastra bataile inimii manifestandu-se printr-o evlavie si cinstire fara precedent, fata de marele mucenic si izvorator de mir, dar si fata de cinstitele moaste ale Sfantului dumneavoastra, Cuviosul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, precum si fata de Sfantul Ierarh Nectarie, a carui mana dreapta am adus-o aici din sfanta sa manastire din Eghina, pentru binecuvantarea si Sfintirea dumnevoastra.
Cum toate acestea imi trec prin fata ochilor, doua ganduri imi vin staruitor in minte: primul este acela ca martirii lui Hristos, toti sfintii reprezinta cu adevarat slava, lauda si maretia Bisericii noastre, iar al doilea gand este ca oricat ar fi de prigonita credinta crestina, oricat ar transforma lumea din jurul nostru conceptiile noi, obiceiurile noi, tehnologiile noi, poporul credincios si binecuvantat care locuieste in tarile noastre ortodoxe nu va inceta niciodata sa-L iubeasca pe Dumnezeu, sa cinsteasca Biserica Sa si sa dea lumii contemporane o puternica marturie despre aceasta credinta si simtamintele sale.
In vremurile de persecutie, martiriul oamenilor din acea epoca era acoperamantul (corolarul) mantuirii crestine. Jertfirea vietii omului, cand aceasta se ofera pe altarul iubirii lui Dumnezeu, dobandeste dimensiuni uriase. Acel martiriu era, desigur, o marturisire a lui Iisus Hristos in mijlocul unei lumi idololatre, dar, in acelasi timp, reprezenta si un protest puternic si intens impotriva societatii respective pe care, totusi, Izbavitorul omului venise in lume ca s-o schimbe.
Astfel, sabiei si sulitelor, violentei si persecutiei crestinii din acea epoca le-au opus o aparare eroica, o rezistenta impotriva raului, motiv pentru care s-au si dovedit a fi stralucitori luminatori ai Bisericii.
Din pacate, astazi, lucrurile s-au schimbat. Locul sabiei, al armelor de foc sau al chinurilor il detin si il evidentiaza noile conceptii de viata si progresul stiintei.
Intr-adevar, puterea omului, indeosebi cea intelectuala, este uriasa. Niciodata nu s-a putut exprima in toata extinderea ei, ca in vremea noastra. Odata cu progresul stiintei, putem sa interpretam si sa intelegem aproape totul. Cu evolutia tehnologiei putem sa dobandim lucruri altadata de neconceput. Acestea genereaza un sentiment de autosuficienta aroganta, un antropocentrism egoist si un materialism miop si lipsit de filosofie.
Depasim viteza sunetului, dezintegram puterea atomilor, am zdrobit, prin sistemul digital, hotarele cugetarii si imbatati de succesul tehnologizarii lumii, am pierdut interesul nostru fata de Cel ce a creat lumea si modul cum a fost aceasta creata. Slava desarta a izbanzilor umane a diminuat slava lui Dumnezeu Creatorul. In final, s-a alterat si criteriul moral. Asa numitele valori universale, precum solidaritatea, respectul reciproc, demnitatea, dreptatea, democratia s.a au inlocuit virtutile sfintele ale credintei nadejdii si dragostei.
Intr-o astfel de lume, suntem chemati, atat ca Biserica, dar si personal, in calitate de credinciosi crestini ortodocsi, sa dam o buna marturie despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Nu este nevoie sa avem sindromul fricii, nici sa ne situam pe pozitii de aparare. Iata un frumos dialog intre un tanar om de stiinta si un parinte aghiorit contemporan:
Pana unde ar trebui sa mearga cineva cu stiinta si cunoasterea, parinte?
Pana la ultima sa limita; pana la descoperirea intregului adevar.
Si daca aceasta il va pironi de zid pe Dumnezeu? Daca se va descoperi ca Dumnezeu este inexistent?
Daca Dumnezeu exista, atunci nu se teme de cercetare; daca El nu exista, atunci este bine s-o aflam.
Un raspuns ferm, ortodox, incurajator si luminat de Dumnezeu.
Al doilea element la care trebuie sa luam aminte il reprezinta autenticitatea vietii noastre crestine ortodoxe. Apa curata a adevarului este pastrata in recipiente ruginite, insa abaterile crestinilor care s-au inregistrat de-a lungul veacurilor nu trebuie sa fie atribuite credintei insesi, ca si cum apa a fost cauza lor. Oare vom condamna un stejar din cauza faptului ca lemnul luat din el a fost folosit pentru confectionarea de bate? Nu! O apreciere corecta a adevarului credintei impune sa privim la apa curata si pura, nu la recipientele ruginite.
Iubiti frati si surori in Hristos Domnul nostru,
Suntem chemati in aceasta lume sa dam marturia cea buna despre Iisus Hristos; o marturie nu doar a cuvintelor ci mai ales a intregii noastre vieti. O marturie a identitatii dintre cuvinte si fapte.
Observati, iubitii mei, cat de mare, cat de uriasa este raspunderea pe care o avem in fata istoriei, fata de Biserica, fata de fratii nostri, chiar fata de noi insine, pentru a da aceasta marturie lumii contemporane, din ce in ce mai secularizate si haotice. Intr-o lume in care oamenii sufera din cauza lipsei de libertate, a saraciei si a somajului, va trebui ca viata noastra personala si viata Bisericilor noastre sa fie in conformitate cu cuvantul Evanghelic. Comunicarea dintre Bisericile Ortodoxe, ca rod al comuniunii Sfintei Treimi, deschiderea bratelor parintesti ale acestora si cooperarea noastra ecumenica, in calitate de ortodocsi, constituie dovada concreta ca Biserica este una, sfanta, soborniceasca si apostolica. Exact acest adevar il evidentiaza si prezenta Sfantului Ierarh Nectarie aici; sfintele sale moaste sunt marturia unitatii noastre in Hristos, deoarece sfintii ne unesc, anuland granitele si dimensiunea istorica a timpului.
In incheiere, doresc sa exprim calduroase multumiri Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, mare teolog si vrednic Intaistatator al Bisericii Ortodoxe a lui Hristos din Romania, pentru invitatia onoranta, ospitalitatea si dragostea sa generoasa aratata fata de noi si va doresc tuturor ca, impreuna, sa dam cu totii marturia cea buna despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos, in fapta si cuvant. Amin!
Biroul de Presa al Patriarhiei Romane
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.