In publicatia Indiscret in Oltenia din 7 martie 2012, domnul Crisu Popescu a publicat un articol de sustinere a sindicatului Pastorul cel Bun al unor preoti din Oltenia. Articolul cuprinde numeroase inexactitati si interpretari personale distorsionate care arata ca autorul nu intelege specificul misiunii preotesti si al organizarii Bisericilor Ortodoxe, dupa alte norme decat cele sindicale.

Pentru corecta informare a opiniei publice, Patriarhia Romana face urmatoarele precizari:

Hotararea in prima instanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) impotriva Statului roman este injusta deoarece indirect acuza Statul roman pentru ca a respectat autonomia Cultelor, garantata de Constitutia Romaniei (art. 29). Insa, daca Statul roman incuraja o miscare sindicala in Biserica, el ar fi fost considerat un Stat de tip totalitar comunist care se amesteca in viata Bisericii, ca sa diminueze rolul ei in societate.

Recursul pe care Statul roman are dreptul sa-l faca privind hotararea in prima instanta a CEDO vizeaza in primul rand apararea calitatii lui de Stat de drept care respecta autonomia Cultelor religioase garantata de Constitutia Romaniei si Legea Cultelor din Romania (489/2006), precum si de legislatia internationala. Potrivit Legii Cultelor din Romania, Cultele sunt autonome in relatia cu Statul si se organizeaza conform propriilor statute sau coduri canonice (art. 8, 1)

De aceea, la sedinta de lucru din 16-17 februarie 2012, Sfantul Sinod a hotarat ca Patriarhia Romana sa continue demersurile pe langa autoritatile romane in favoarea recursului la CEDO pentru apararea demnitatii Statului de drept si a autonomiei Bisericii Ortodoxe Romane de a se organiza si functiona liber potrivit specificului ei propriu privind vocatia, misiunea si slujirea clerului sau.

De ce se implica Patriarhia Romana in problema mentionata mai sus? Pentru ca Biserica Ortodoxa Romana are datoria de a pastra impreuna cu celelalte Biserici Ortodoxe surori unitatea dogmatica, liturgica si de disciplina canonica a clerului. Or, in aceasta privinta, nici o Biserica Ortodoxa din lume nu considera ca un sindicat al preotilor ar putea fi o structura canonica acceptabila. De ce? Pentru ca preotia nu este un drept individual, ci o misiune liber asumata, pe care Biserica o incredinteaza celor care au raspuns la chemarea ei, dupa cum au raspuns ucenicii lui Iisus la chemarea Lui, fara conditii si negocieri salariale.

Ca atare, o miscare sindicala preoteasca in Biserica nu va promova unitatea ecleziala, ci va contribui la secularizarea constiintei sacerdotale si la slabirea comuniunii ecleziale. In acest sens, trebuie mentionat si faptul ca unii dintre preotii care au initiat miscarea sindicala nu erau deloc saraci (ci, dimpotriva, erau mai instariti decat altii), nici nu erau cei mai implicati in activitati pastoral-misionare in favoarea credinciosilor saraci si nici nu erau cei mai corecti in ceea ce priveste disciplina canonica si administrativa a Bisericii. Iar daca preotul este preocupat mai mult de revendicari salariale decat de slujirea pastorala a credinciosilor, si acestia, la randul lor, ar putea cere preotilor mai multe drepturi, adica mai multa grija pastorala pentru ei.

De aceea, atat Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, cat si Patriarhia Romana, ca organism central executiv al hotararilor Sfantului Sinod, nu pot promova nici opozitia intre cler si ierarhie si nici opozitia intre credinciosi si preotii de mir, deoarece Biserica are datoria de a cultiva si pastra constiinta slujirii sacerdotale apostolice, fundamentata pe vocatia pastoral-misionara a clerului, nu pe actiuni de revendicare si presiune de tip sindical.

In concluzie, Patriarhia Romana considera demersurile ei actuale pentru un recurs al Statului roman la CEDO ca fiind o atitudine de statornicie si fidelitate in apararea principiului autonomiei Bisericii in relatia ei cu Statul si al principiului organizarii canonice a Ortodoxiei universale. Mai mult, in acest demers ea este incurajata chiar si de alte Biserici decat cele ortodoxe, intrucat si acestea sunt contrariate de hotararea in prima instanta a CEDO care asimileaza vocatia sacerdotala cu actiunea sindicala. Totodata, este semnificativ faptul ca doi dintre membrii completului de judecatori CEDO au avut o pozitie contrara hotararii luate, probabil pentru ca au inteles mai bine principiul autonomiei Cultelor fata de Stat si specificul organizarii Bisericii, fara a se lasa influentati de unii care din motive subiective au dorit ca hotararea CEDO sa fie defavorabila Statului roman.

BIROUL DE PRESA AL PATRIARHIEI ROMANE
 

.