PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane:
"Am ramas de-a dreptul uimiti de o asemenea declaratie care invrajbeste intreaga crestinatate. Acest lucru nu-L bucura pe Dumnezeu, Care este Parintele nostru. Poate se vor ivi raze ale ratiunilor si ale scrierilor fratilor din celelalte Biserici, pentru a gasi totusi solutii si a nu cadea in haos. Deocamdata, este greu de gasit o cale pentru continuarea dialogului cu Biserica Catolica de vreme ce chiar nu ne recunoaste ca Biserica, ci doar ca pe ceva particular. O lume intreaga, occidentala - fie ca sunt romano-catolici, protestanti, anglicani - sau noi ortodocsii, ne-am angajat, prin cei mai straluciti teologi, pentru a netezi calea de apropiere si unitate sfanta.
IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului:
"Documentul Congregatiei pentru doctrina credintei dat recent publicitatii nu a facut decat sa reactualizeze concepte de baza ale Conciliului II Vatican si, de aceea, pentru Biserica Ortodoxa, el nu aduce noutati teologice. Dincolo de orice declaratie oficiala a Bisericii Romano-Catolice, dar si de impactul ei in mass-media, este imperios necesar ca in dialogul interconfesional sa fie gasit un modus vivendi al sinceritatii si al onestitatii. Tezaurul Traditiei Apostolice primare trebuie sa fie baza pe care sa fie cladit orice dialog ecumenic contemporan".
Arhid. prof. univ. dr. Ioan Ica jr., contactat de Radio TRINITAS:
"Acest document, publicat recent de catre Vatican si care a avut darul deja de a trezi nenumarate discutii in mass-media, trebuie spus, din capul locului, ca nu aduce din punct de vedere teologic nicio noutate spectaculoasa. Vaticanul isi reafirma, periodic, pozitia sa eclesiologica oficiala. Aceasta pozitie oficiala este cea formulata de catre episcopatul Bisericii Romano-Catolice in 1965, la Conciliul Vatican II. Deci, acest document nu face altceva decat sa reactualizeze si sa reformuleze, in primul rand pentru credinciosii romano-catolici, cateva elemente care tin de eclesiologia si de pozitia Bisericii Romano-Catolice fata de ecumenism, pozitie care a fost, intr-un fel, schimbata spectaculos in anii "60 prin Conciliul Vatican II. Cu ocazia acelui Conciliu, Biserica Romano-Catolica, care pana in anii "60 nu a facut parte sub nicio forma din Miscarea ecumenica de refacere a unitatii crestine, se considera unica Biserica existenta a lui Hristos, deci, incepand cu 1965, Biserica Romano-Catolica s-a deschis spre ecumenism, dar deschiderea fata de ecumenism a fost insotita si de precizari si de nuantari care sa faca intr-un fel compatibila aceasta deschidere ecumenica noua, a Bisericii Romano-Catolice, cu invatatura eclesiologica clasica sa spunem, a Bisericii Romano-Catolice, formulata in mileniul II si, in acest sens vine, intr-un fel, si aceasta declaratie care preia, intr-un fel, fara sa aduca nimic nou, repuncteaza punctele principale ale eclesiologiei romano-catolice referitoare la celelalte confesiuni si Biserici crestine. Deci, tot ceea ce se spune in aceasta Declaratie este deja continut in actele oficiale ale Conciliului Vatican II. Conform acestuia, Biserica Romano-Catolica este Biserica lui Hristos, Biserica ce subzista prin excelenta in Biserica Romano-Catolica, in jurul pontifului roman, al episcopului Romei. In afara Bisericii Romano-Catolice exista doua tipuri de, sa spunem, comunitati crestine: Bisericile Rasaritene, Ortodoxe, care sunt tratate drept Biserici complete, integral, din punct de vedere dogmatic, sacramental, mai putin canonic, pentru ca nu sunt in comuniune nemijlocita cu episcopul Romei, si comunitatile protestante, care sunt tratate simple comunitati eclesiale, deci nu Biserici depline, ci doar comunitati in care subzista elemente de sfintire, elemente de Biserica. Aceasta invatatura a fost formulata la Conciliul Vatican II si a fost relansata si reactualizata de Biserica Romano-Catolica ori de cate ori a simtit nevoia ca trebuie sa-si precizeze punctul de vedere ecumenic. Lucrul acesta papii l-au mai facut in decursul istoriei, l-au facut si dupa 1965, l-au facut prin diferite declaratii: una a fost prin anii "70, o declaratie faimoasa "Misterium Ecclesiae", care a fost comentata la vremea respectiva de mitropolitul Ardealului, Antonie Plamadeala. S-a mai reformulat aceasta invatatura si in anul 2000, intr-o enciclica faimoasa a lui Ioan Paul al II-lea, "Dominus Jesus", care a provocat un scandal in anul 2000 si acum, in anul 2007, suveranul pontif Benedict al XVI-lea a tinut si vad ca tine sa reafirme intr-un fel aceeasi pozitie clasica, sa-i spunem, dupa 1965 a Bisericii Romano-Catolice.
Cat priveste declaratia ca Bisericile Rasaritene, Ortodoxe, sunt socotite drept Biserici particulare fata de Biserica Universala, putem spune ca aici este intr-un fel divergenta sau diferendul, dezacordul dogmatic si eclesiologic intre viziunea rasariteana despre Biserica, ortodoxa, si viziunea occidentala, romano-catolica, despre Biserica, si ea poate fi exprimata, poate fi redusa la esential in urmatoarea forma: Biserica Romei se considera a fi Biserica nu doar Biserica particulara dintr-un teritoriu ci, in acelasi timp si Biserica Universala. Roma invoca pentru ea insasi doua calificative, deci este Biserica locala a Romei si in acelasi timp Biserica locala, fata de care toate celelalte Biserici (pe care noi le numim Biserici locale, iar ei le numesc Biserici particulare). Conceptia ortodoxa despre Biserica este ca Biserica Universala exista si subzista in diversitatea Bisericilor locale. Noi nu avem aceasta terminologie de Biserica particulara. Noi vorbim despre Biserica Universala in sens de soborniceasca, catolica, in sensul simbolului de credinta constantinopolitan, care subzista in diversitatea Bisericilor locale, a Patriarhiilor, a Mitropoliilor, a Bisericilor Autocefale. Noi nu avem aceasta notiune de "Biserici particulare", pentru ca notiunea de Biserica particulara este pusa in ecuatie cu notiunea de Biserica Universala, asa cum este ea inteleasa ea de Biserica Romei. Noi nu avem aceste notiuni in eclesia noastra de Biserica Universala si particulara, ci doar de Biserica soborniceasca, catolica, in sensul, inca o data spun, nu romano-catolic, ci in sensul traditional al simbolului de credinta din 381 si Biserica locala, deci, intr-un fel, cei doi termeni teologici, cele doua ecuatii, deci Biserica Universala si particulara, pe de o parte, care sunt tipici pentru conceptia romano-catolica si celalalt tip de Biserica, soborniceasca, Biserica locala, exprima intr-un fel diferenta de abordare intre cele doua traditii: Rasariteana, Ortodoxa si Occidentala, cu privire la relatia dintre universal si local in Biserica, este o relatie cheie, intr-un fel, pentru organizarea ei si figura ei institutionala si canonica.
Cu tema sinodalitatii, episcopalitatii si a autoritatii Bisericii ne aflam in miezul acelorasi probleme eclesiologice care se afla in dezbatere si in dialog intre Bisericile de traditie crestina. Deci, comun atat traditiei occidentale catolice, cat si traditiei rasaritene ortodoxe este faptul ca ambele Biserici sunt Biserici episcopale. Deci, un lucru fundamental in constructia Bisericilor noastre este apostolicitatea Bisericii. Faptul ca Biserica este intemeiata de Iisus Hristos pe apostoli si pe urmasii apostolilor isi gaseste o concretizare in ambele traditii in persoana episcopului. Episcopii sunt socotiti urmasii apostolilor, dar episcopii nu sunt singuri. Asa cum nu a existat un singur apostol, ci au existat 12 apostoli, deci o fratietate apostolica, asa si episcopii nu sunt nici ei singuri. Episcopii alcatuiesc impreuna un sinod, a caror comuniune exprima intr-un fel comuniunea dupa modelul Sfintei Treimi. Asa cum Dumnezeu nu este singur, ci este Treime de Persoane, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, asa si apostolii nu sunt nici ei singuri, ci exista 12 apostoli a caror comuniune, a caror relatie de dragoste care se oglindeste in comuniunea de dragoste a credinciosilor intre ei, exprima, pe de o parte, dragostea intre Persoanele Treimice si, pe de alta parte, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni si a oamenilor fata de Dumnezeu. Acesta este modelul ideal dupa care sunt constituite Bisericile episcopale: episcop, sinod, Dumnezeu in Treime. Iar, relatia aceasta fundamentala dintre Dumnezeu in Treime si Sinod este exprimata de un text faimos, e vorba de canonul 34 apostolic, fixat in scris in Antiohia, secolul al IV-lea, si care spune ca toti episcopii dintr-un teritoriu sa-l recunoasca pe unul dintre ei primul si sa nu faca nimic fara avizul acestuia. La randul lui, primul dintre egali nu are voie sa faca nimic fara avizul si sfatuirea celorlalti, ca astfel sa fie laudat Dumnezeu Cel in Treime - Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Deci, este vorba despre corelarea dintre episcopii adunati in sinod si primul dintre ei. Aceasta este marea problema dezbatuta intre cele doua traditii crestine. Primul dintre episcopi este egalul confratilor sai, pe cand in traditia romana episcopul Romei revendica o harisma speciala, un primat in virtutea unei asa-zise succesiuni petrine, care s-ar concretiza numai in persoana lui in calitate de urmas al Romei. Aici sunt o suma intreaga de erori care trebuie nuantate, este faptul ca in traditia rasariteana toti episcopii sunt urmasii apostolilor si orice episcop este urmasul lui Petru in eparhia sa si, intr-un fel, orice crestin care marturiseste credinta lui Petru este in descendenta petrina. Prin aceasta, Biserica Ortodoxa a contestat aceasta monopolizare a harismei petrine de catre un singur scaun, cel al Romei, sau de titularul sau, persoana papei. Acesta este punctul nevralgic al dialogului si al tensiunilor existate in trecut intre cele doua Biserici. Pentru ca la noi, primatul, primul in Biserica, fie ca este mitropolit sau patriarh, este tot timpul conditionat de catre Sinod. Deci, nici Sinodul fara patriarh, deci fara primat, nici primatul fara Sinod, pe cand, in traditia occidentala, primatul, primul dintre episcopi, episcopul Romei, este considerat intr-un fel deasupra sau in afara colegiului episcopal, deci are putere de a se distanta si de a se exprima fara consensul si acordul restului colegiului episcopal. Acesta este principalul punct care a stat si la originea schismei din 1054, fiind si o tema principala pe agenda viitoarelor reuniuni ale Comisiei Internationale de Dialog".
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.