Lenevirea orbeşte ochii minţii, fiindcă ea îi abate de la citirea Dumnezeieştilor Scripturi şi de la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, ce luminează mintea noastră. Ea naşte ura faţă de osteneală, ne învaţă să stăm degeaba şi odrăsleşte răutăţi de tot felul.
Un frate a venit catre avva Victor, cel ce petrecea intru tacere in lavra lui, zicand: ce sa fac parinte, pentru ca ma biruieste lenevirea? Zis-a lui batranul: aceasta boala, fiule, este sufleteasca. Ca precum celui bolnav de ochi, din cumplita durere
Un frate a venit catre avva Victor, cel ce petrecea intru tacere in lavra lui, si i-a spus: Ce sa fac parinte, pentru ca ma biruieste lenevirea
Mărturisesc că foarte am greşit cu mândria, cu slava deşartă, cu zavistia, cu urâciunea, cu iubirea de argint, cu nemilostivirea, cu mânia, cu somnul, cu lenevirea, cu îmbuibarea pântecului, cu tot felul de gânduri necurate
După cum spune Sfântul Teofan Zăvorâtul, răcirea începe prin uitare: Omul dă uitării şi binefacerile dumnezeieşti, şi pe Dumnezeu însuşi, şi mântuirea sa în El, şi primejdia de a fi fără Dumnezeu, şi pomenirea morţii: pe scurt, se ascunde de ochii lui tot domeniul duhovnicesc
Dacă minciuna este fiica vorbăriei, lenea sufletească îi este nepoata. Lenea sufletească este un fel de lâncezeală a sufletului si o moleşeală a minţii care împiedică efortul duhovnicesc sau îi deturnează sensul; se poate asocia uşor cu rugăciunea şi citirea psalmilor (atunci când...