O consecinţă a flecărelii: lenea sufletească
13.1. Definirea lenei sufleteşti (1-3)
Dacă minciuna este fiica vorbăriei, lenea sufletească îi este nepoata. Lenea sufletească este un fel de lâncezeală a sufletului si o moleşeală a minţii care împiedică efortul duhovnicesc sau îi deturnează sensul; se poate asocia uşor cu rugăciunea şi citirea psalmilor (atunci când se rămâne la literă), dar poate fi contracarată prin activităţile fizice zilnice sau prin ascultare (este mai greu să te rogi cu adevărat, în comparaţie cu prestarea unui efort fizic care se face uşor).
Ascultarea ajută simţurile să înfăptuiască uşor si corect dezideratele gândirii (2); prin practicarea îndelungată, acestea devin deprindere. Există însă riscul ca lâncezirea sufletului să biruie şi nu doar pe începători.
13.2. Manifestarea lenei sufleteşti (4-8)
Se manifestă prioritar prin amânarea motivată a rugăciunii (sfântul este ironic şi condamnă eterna justificare-îndreptăţire a păcatului): am oaspeţi, trebuie să fac milostenie, să cercetez bolnavii, neputincioşii şi descurajaţii, împlinind astfel porunci explicite ale Mântuitorului Hristos. Astfel, „ne atrage prin vreun motiv binecuvântat, ca printr-un căpăstru, din rugăciune ’ (4).
La acestea se pot adăuga multele slăbiciuni trupeşti inevitabile, care dispar însă ca prin minune atunci când se pune masa; cu stomacul plin, trupul îngreunat trage la somn (plenus venter non studit libenter: stomacul plin nu studiază cu plăcere), iar acesta „răpeşte stihul din gură cu căscături necuvenite" (5).
13.3. Remedii
Atenţia (trezvia) încordată1 la posibilitatea apariţiei lâncezelii sufleteşti constituie remediul fundamental, asociat cu gândul la cele de la sfârşitul vieţii (moartea şi la ceea ce urmează după); făcând acest exerciţiu constant, mintea se face din ce în ce mai puternică, tot aşa cum trupul hrănit raţional devine din ce în ce mai puternic.
Acest tiran poate fi legat de aducerea-aminte a păcatelor si bătut cu lucrul mâinilor, poate fi tras (pe roată) de gândul la bunătăţile viitoare, ţinta lui fiind „cei ce vieţuiesc şi se îndeletnicesc cu liniştea” (10).
Cauzele apariţiei sunt multe şi felurite: nesimţirea sufletului, neaducereaaminte de cele de sus şi „câteodată prea multele osteneli" (şi în spiritualitate, excesele se asociază cu iraţionalitatea).
Nepoatele sunt neascultarea, neaducerea-aminte de judecată, „ba uneori şi părăsirea făgăduinţei” (uitarea scopului creştinului).
Duşmanii care mă leagă în lanţuri (zice patima) sunt: cântarea de psalmi (rugăciunea) şi lucrul mâinilor. „Iar cea care mă omoară cu desăvârşire este rugăciunea unită cu nădejdea sigură a bunătăţilor (viitoare). Iar cine a născut rugăciunea, întrebaţi-o pe ea” (credinţa exprimată prin fapte, nădejdea împlinirii făgăduinţelor lui Dumnezeu şi dragostea necondiţionată, toate unite cu asceza atotcuprinzătoare).
13.4. Concluzie (10)
Fiind a treisprezecea biruinţă, cel care a dobândit-o „e cercat cu adevărat în tot binele”
Rezumat
1. Lenea sufletească este un fel de lâncezeală a sufletului şi o moleşeală a minţii care împiedică efortul duhovnicesc sau îi deturnează sensul.
2. Se manifestă prioritar prin amânarea motivată a rugăciunii (cercetez bolnavii, ajut pe cel sărac etc.), făcută posibilă de convingerea că împlinesc porunci explicite ale Mântuitorului Hristos.
3. La acestea adăugăm slăbiciunile trupeşti inevitabile, care dispar însă prin minune atunci când se pune masa şi, pentru căplenus venter non studit libenter, somnul „răpeşte stihul din gură cu căscături necuvenite”.
4. Atenţia (trezvia) încordată la posibilitatea apariţiei lâncezelii sufleteşti constituie remediul fundamental, asociat cu gândul la cele de la sfârşitul vieţii (moartea şi ceea ce urmează după ea).
6. Fiind a treisprezecea biruinţă, cel care a dobândit-o „e cercat cu adevărat în tot binele”.
Vorbe memorabile la treapta a treisprezecea a Scării
1. „Bărbatul ascultător nu cunoaşte lâncezeala sufletului. Căci prin cele ale simţurilor înfăptuieşte cele ale gândirii” (13.2).
2. „Fiecare din celelalte patimi e nimicită de o virtute. Dar trândăvia sufletească este moartea atotcuprinzătoare a călugărului” (şi a nevoitorului creştin, în general) (13.6).
3. „Sufletul bărbat (fortificat prin asceză) învie mintea noastră, dar lâncezeala şi lenea risipesc toată bogăţia” (13.7).
PR. PROF. DR. STEREA TACHE
Fragment din cartea "Scara virtutilor pe intelesul tuturor", Editura Sophia
Cumpara cartea "Scara virtutilor pe intelesul tuturor"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.