Una din însuşirile akediei este răcirea duhovnicească. După cum spune Sfântul Teofan Zăvorâtul, răcirea începe prin uitare: „Omul dă uitării şi binefacerile dumnezeieşti, şi pe Dumnezeu însuşi, şi mântuirea sa în El, şi primejdia de a fi fără Dumnezeu, şi pomenirea morţii: pe scurt, se ascunde de ochii lui tot domeniul duhovnicesc." „Aveţi grijă, grăbiţi-vă să refaceţi şi să reaprindeţi în suflet frica de Dumnezeu!", ne sfătuieşte Sfântul Teofan. „Răcirea are loc uneori fără voia omului... dar vine alteori şi în urma unor lucruri ce ţin de voia noastră: a distracţiilor, a convorbirilor dezordonate, a saturării cu mâncare, a somnului peste măsură şi a multor alte lucruri."
Aşadar, răcirea, care e născută de akedie şi lenevire, este adesea legată de uitarea binefacerilor dumnezeieşti şi de pierderea interesului faţă de viaţa duhovnicească.
Trebuie neapărat să învăţăm să vedem în toate evenimentele prezenţa lui Dumnezeu, să îi mulţumim pentru darurile pe care ni le trimite. Omul căzut în akedie, care s-a răcit duhovniceşte, se spovedeşte şi se împărtăşeşte foarte rar, îi vine greu să se pregătească pentru primirea Sfintelor Taine şi să se apropie de ele - iar fără participarea la Taine, fără harul lui Dumnezeu, el se va depărta tot mai mult de Dumnezeu şi răcirea duhovnicească nu va face decât să crească. Dacă ne luptă akedia, primul lucru ce trebuie făcut este spovedania şi împărtăşania cu pregătirea cuvenită. Şi să facem asta cât mai des, străduindu-ne să păstrăm în noi darul acesta duhovnicesc.
Imi amintesc foarte bine ce avânt a fost după sărbătorirea unui mileniu de la încreştinarea Rusiei. Preoţii botezau copiii şi adulţii cu miile. A început să renască viaţa creştină comunitară. La începutul anilor '90 au apărut o mulţime de organizaţii bisericeşti, de frăţii ortodoxe. Am aflat practic ce înseamnă viaţa bisericească, lucrarea creştină comună, ce înseamnă să fim fraţi şi surori. Au început cu mare repeziciune să renască bisericile, mănăstirile - şi, lucrul principal, acestea s-au umplut, literalmente, de oameni, de poporul lui Dumnezeu, care era gata să slujească lui Hristos. Din păcate însă, acestei perioade de avânt duhovnicesc i-a urmat o perioadă de răcire, de decădere, şi foarte mulţi dintre cei veniţi atunci în Biserică n-au fost în stare să rămână în ea. Şi, cum spune poetul, „aceia sunt departe, şi alţii nu mai sunt". Viaţa duhovnicească nu se poate sprijini numai pe avânturi, pe momente de înflăcărare. Mântuirea sufletului este o muncă foarte minuţioasă, care cere statornicie. După avânt poate urma o relaxare, şi demonul akediei aşteaptă tocmai acest moment.
Dacă s-a abătut asupra voastră akedia, moleşirea duhovnicească, trebuie în primul rând să vă siliţi să duceţi o viaţă duhovnicească, să nu vă lăsaţi de rugăciune, să luaţi parte în continuare la Tainele Bisericii; în al doilea rând, să citiţi literatură duhovnicească, Sfânta Scriptură, să vă înduhovniciţi existenţa, să învingeţi tentaţia perspectivei lumeşti şi să vedeţi mâna lui Dumnezeu în viaţa voastră; în al treilea rând, să vă siliţi să faceţi eforturi mai ales spre folosul celorlalţi. Vechii nevoitori au observat că demonii akediei nici să se apropie nu pot de cel care nu stă degeaba niciodată.
PR. PAVEL GUMEROV
CELE OPT PĂCATE DE MOARTE ŞI LUPTA CU ELE, EDITURA SOPHIA
Cumpara cartea "CELE OPT PĂCATE DE MOARTE ŞI LUPTA CU ELE"
-
Tristetea si akedia
Publicat in : Religie -
'Dracul de la amiazazi'
Publicat in : Credinta -
Definitia acestui rau
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.