Mulţi dintre noi vor să-L găsească pe Hristos, dar se lenevesc să-L caute. Vrem să ne învrednicim de mila Lui, dar vrem să primim bunătăţile Lui pe degeaba, fără de osteneli. Lenevindu-ne, vrem să fim proslăviţi; neostenindu-ne, vrem să ne îmbogăţim; zăcând în lenevire, vrem să ajungem la cer; păcătuind, vrem să fim drepţi; săvârşind fărădelege, vrem să fim odihniţi împreună cu sfinţii; îmbătându-ne cu dulceaţa vremelnică a păcatului, aşteptăm a primi veşnica desfătare în cer. Ce nădejdi deşarte! Ce aşteptare zadarnică! Nu aşa primim cele aşteptate!

Lenevirea orbeşte ochii minţii, fiindcă ea îi abate de la citirea Dumnezeieştilor Scripturi şi de la ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, ce luminează mintea noastră. Ea naşte ura faţă de osteneală, ne învaţă să stăm degeaba şi odrăsleşte răutăţi de tot felul.

Vai lenevirii noastre! Noi suntem leneşi, pe când vrăjmaşul nostru priveghează şi urzeşte ca să ne înghită. Noi mâncăm şi bem, pe când vrăjmaşul scrâşneşte din dinţi împotriva noastră. Noi grăim în deşert, pe când vrăjmaşul îşi împleteşte laţurile împotriva noastră.

Apostolul strigă: Fiţi treji, privegheaţi, fiindcă potrivnicul vostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită (I Pt. 5, 8).

Trebuie şi să fim treji, şi să priveghem, ca să nu ne înghită diavolul. Dacă suntem leneşi, ne-a înghiţit deja vrăjmaşul. Dacă suntem treji şi priveghem, se luptă împotriva noastră, dorind să ne înghită, însă nu poate, căci ne ajută Dumnezeu.

Unul dintre Părinţii pustiei a stat la rugăciune în miez de noapte, şi iată că a auzit glas de trâmbiţă ca la război. Şi-a zis în sinea sa: „De unde în pustie ostaşi şi război?"

Atunci i s-a arătat demonul şi i-a zis: „Acesta este război: când stai la rugăciune. Culcă-te şi dormi, şi nu ne vom lupta cu tine! Noi ne luptăm numai cu cei ce se înarmează asupra noastră cu rugăciune priveghetoare; cu leneşii nu ne luptăm."

Auzi ce-ţi spune puterea uneltitoare? „Cu leneşii nu ne luptăm." De ce? Leneşul e biruit deja, a căzut şi zace, călcat în picioare de vrăjmaş.

Credeţi cumva că în somn şi în lenevire se află linişte şi odihnă? Nicidecum! Nu sunt în ele linişte şi odihnă adevărată, ci numai moleşire, nesimţire, trândăvire, înceţoşare, întunecare, îngreuiere, deznădăjduire, zădărnicie. Dormit-au somnul lor, spune Scriptura, şi nimic nu au găsit in mâinile lor (Ps. 75, 5). Şi însăşi această odihnă trupească, îngăduită peste măsură, aduce după sine îngreuiere, îmbolnăvire şi moleşire, şi nu este în aceasta odihnă adevărată, ci visări noptatice întunecate, visări mincinoase, înşelătoare, drăceşti, şi altceva nimic.

Veacul acesta nu e linişte şi odihnă, ci luptă şi război, târg, neguţătorie, şcoală şi călătorie pe mare. Nu este pace în vremea luptei şi a războiului, nu e odihnă la şcoală şi la târg, nu este nici în călătoria pe mare lipsă de întristare. Cine, pe mare fiind, a petrecut fără întristare şi fără teamă? Cine nu a ştiut ce-i frica la război? Cine s-a odihnit la târg, la şcoală? Nimeni. Aşadar, în lucrarea lui Dumnezeu nu te lenevi, nu te trândăvi, ci nevoieşte-te, osteneşte-te, fiindcă acum ai de secerat, ai de făcut neguţătorie; seceră, cumpără, ca să nu fii osândit cu asprime dacă te vei arăta cu mâna goală, ca un străin de harul lui Dumnezeu! în pilda evanghelică, cel ce a primit un talant nu l-a cheltuit, însă nici nu l-a înmulţit, şi de aceea a auzit: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă (Mt. 22, 26-27). Iar tu nu numai că n-ai înmulţit, ci din pricina leneviei şi nesimţirii tale ai pierdut totul - şi ce vei spune în ziua înfricoşătoarei Judecăţi, când vei fi cercetat pentru toate cu de-amănuntul? Prin urmare, ia seama la tine însuţi cu luare-aminte.

Aşadar, nu îngropa talantul cel dat ţie în pământul leneviei şi nesimţirii, ci sârguieşte-te, fii treaz, priveghează! Adaugă neîncetat foc la foc, căldură la căldură, pentru ca, înmulţind ceea ce ţi s-a dat, să poţi spune în ziua aceea cu îndrăz- nire înaintea Domnului: „Doamne! lată, alţi cinci talanii am câştigat cu ei", şi vei auzi de la Domnul glasul preadulce: Slugă bună şi credincioasă! Peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău! (Mt. 25, 20-21).

Dacă nu vei înmulţi însă talantul pe care ţi l-a dat Domnul, ci-l vei împuţina şi îl vei pierde; dacă nu vei spori în urcuşul spre culmea virtuţilor, ci vei merge în jos; dacă nu vei adăuga zi de zi foc la foc şi osârdie la osârdie, ci până în sfârşit te vei răci şi te vei împietri, totul se va sfârşi prin căderea ta vrednică de plâns şi de tânguire. Aşadar, mai bine este pentru tine să faci cele bune decât cele rele, să fii treaz şi să priveghezi decât să te leneveşti şi să te dedai nesimţirii, fiindcă plata pentru rău va fi chinul, iar pentru bine - răsplată mare; pentru trezie şi priveghere vei primi la udă, dar pentru lenevire - osândă şi caznă. Drept aceea, priveghează zi de zi şi fii treaz: Fii credincios până la moarte, şi voi da ţie cununa vieţii (Apoc. 2,10), fiindcă diavolul stă treaz, priveghează, niciodată nu se odihneşte, ci umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită dintre cei ce îi stau împotrivă (I Pt. 5,8). Aşadar, şi tu fii treaz întotdeauna, priveghează şi nu te odihni niciodată, ca să scapi de cursele pe care ţi le împleteşte!

Pentru Hristos să nu îţi cruţi trupul, pentru că El l-a zidit. Nu te teme de pătimirea firii tale, fiindcă El va tămădui şi va înnoi firea fărâmată şi împrăştiată. Nu întârzia să I-o aduci jertfă, ca să primeşti de la El îndoite cinstiri. Nu te cruţa, ci pătimeşte pentru Hristos, precum şi El a pătimit pentru tine. Nu vezi cum alţii îşi petrec viaţa în mari necazuri şi cu mari necazuri mănâncă pâine în lumea asta? Fără să aibă nici mâncare destulă, nici cu ce să-şi acopere golătatea, plătind dări grele, aceştia, totuşi, se îngrijesc pururea pentru sineşi şi nu uită de Dumnezeu, pe când tu, fiind slobod de toate aceste griji, având de toate, nu te îngrijeşti câtuşi de puţin pentru sufletul tău, nu faci câtuşi de puţin placul lui Dumnezeu, ci te leneveşti şi te trândăveşti, şi câtuşi de puţin nu vrei să te nevoieşti pe pământ; în osteneală cauţi odihnă, în întuneric cauţi lumină, în moarte cauţi viaţă, dar nu vei afla şi niciodată nu vei vedea, căci doar în Domnul Dumnezeu e odihna veşnică.

SFÂNTUL DIMITRIE AL ROSTOVULUI

DACĂ VREI SÂ AJUNGI LA CER. SFATURI DE ŢINUT MINTE, Editura Sophia

Cumpara cartea "DACĂ VREI SÂ AJUNGI LA CER. SFATURI DE ŢINUT MINTE"

• Lenea ca nepasare fata de mantuire
  Publicat in : Religie
• Lenea este un mod de a te desfata prin nemunca
  Publicat in : Religie
• Lenea sufleteasca
  Publicat in : Religie
• Cum pot fi invinse lenea si plictiseala?
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: