1. Si pe cand Apollo era in Corint, Pavel, dupa ce a strabatut partile de sus, a venit in Efes. Si gasind cativa ucenici,
2. A zis catre ei: Primit-ati voi Duhul Sfant cand ati crezut? Iar ei au zis catre el: Dar nici n-am auzit daca este Duh Sfant.
3. Si el a zis: Deci in ce v-ati botezat? Ei au zis: In botezul lui Ioan.
4. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocaintei, spunand poporului sa creada in Cel ce avea sa vina dupa el, adica in Iisus Hristos.
5. Si auzind ei, s-au botezat in numele Domnului Iisus.
6. Si punandu-si Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant a venit asupra lor si vorbeau in limbi si prooroceau.
7. Si erau toti ca la doisprezece barbati.
8. Si el, intrand in sinagoga, a vorbit cu indrazneala timp de trei luni, vorbind cu ei si cautand sa-i incredinteze de imparatia lui Dumnezeu.
9. Dar fiindca unii erau invartosati si nu credeau, barfind calea Domnului inaintea multimii, Pavel, plecand de la ei, a osebit pe ucenici, invatand in fiecare zi in scoala unuia Tiranus.
10. Si acesta a tinut vreme de doi ani, incat toti, cei ce locuiau in Asia, si iudei si elini, au auzit cuvantul Domnului.
11. Si Dumnezeu facea, prin mainile lui Pavel, minuni nemaiintalnite.
12. Incat si peste cei ce erau bolnavi se puneau stergare sau sorturi purtate de Pavel, si bolile se departau de ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei.
13. Si au incercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scotand demoni, sa cheme peste cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicand: Va jur pe Iisus, pe Care-l propovaduieste Pavel!
14. Iar cei care faceau aceasta erau cei sapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
15. Si raspunzand, duhul cel rau le-a zis: Pe Iisus Il cunosc si il stiu si pe Pavel, dar voi cine sunteti?
16. Si sarind asupra lor omul in care era duhul cel rau si biruindu-i, s-a intaratat asupra lor, incat ei au fugit goi si raniti din casa aceea.
17. Si acest lucru s-a facut cunoscut tuturor iudeilor si elinilor care locuiau in Efes, si frica a cazut peste toti acestia si se slavea numele Domnului Iisus.
18. Si multi dintre cei ce crezusera veneau ca sa se marturiseasca si sa spuna faptele lor.
19. Iar multi dintre cei ce facusera vrajitorie, aducand cartile, le ardeau in fata tuturor. Si au socotit pretul lor si au gasit cincizeci de mii de arginti.
20. Astfel crestea cu putere cuvantul Domnului si se intarea.
21. Si dupa ce s-au savarsit acestea, Pavel si-a pus in gand sa treaca prin Macedonia si prin Ahaia si sa se duca la Ierusalim, zicand ca: Dupa ce voi fi acolo, trebuie sa vad si Roma.
22. Si trimitand in Macedonia pe doi dintre cei care il slujeau, pe Timotei si pe Erast, el a ramas o vreme in Asia.
23. Si in vremea aceea s-a facut mare tulburare pentru calea Domnului.
24. Caci un argintar, cu numele Dimitrie, care facea temple de argint Artemisei si da mesterilor sai foarte mare castig,
25. I-a adunat pe acestia si pe cei care lucrau unele ca acestea, si le-a zis: Barbatilor, stiti ca din aceasta indeletnicire este castigul vostru.
26. Si voi vedeti si auziti ca nu numai in Efes, ci aproape in toata Asia, Pavel acesta, convingand, a intors multa multime, zicand ca nu sunt dumnezei cei facuti de maini.
27. Din aceasta nu numai ca meseria noastra e in primejdie sa ajunga fara trecere, dar si templul marii zeite Artemisa e in primejdie sa nu mai aiba nici un pret, iar cu vremea, marirea ei - careia i se inchina toata Asia si toata lumea - sa fie doborata.
28. Si auzind ei si umplandu-se de manie, strigau zicand: Mare este Artemisa efesenilor!
29. Si s-a umplut toata cetatea de tulburare si au pornit intr-un cuget la teatru, rapind impreuna pe macedonenii Gaius si Aristarh, insotitorii lui Pavel.
30. Iar Pavel, voind sa intre in mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lasat.
31. Inca si unii dintre dregatorii Asiei, care ii erau prieteni, trimitand la el, il rugau sa nu se duca la teatru.
32. Deci unii strigau una, altii strigau alta, caci adunarea era invalmasita, iar cei mai multi nu stiau pentru ce s-au adunat acolo.
33. Iar unii din multime l-au smuls pe Alexandru, pe care l-au impins inainte iudeii. Iar el, facand semn cu mana, voia sa se apere inaintea poporului.
34. Si cunoscand ei ca este iudeu, toti intr-un glas au strigat aproape doua ceasuri: Mare este Artemisa efesenilor!
35. Iar secretarul, potolind multimea, a zis: Barbati efeseni, cine este, intre oameni, care sa nu stie ca cetatea efesenilor este pazitoarea templului Artemisei celei mari si a statuii ei, cazuta din cer?
36. Deci, acestea fiind mai presus de orice indoiala, trebuie sa va linistiti si sa nu faceti nimic cu usurinta.
37. Caci ati adus pe barbatii acestia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe zeita voastra.
38. Deci daca Dimitrie si mesterii cei impreuna cu el au vreo plangere impotriva cuiva, au judecatori si proconsuli care sa judece, si sa se cheme in judecata unii pe altii.
39. Iar daca urmariti altceva, se va hotari in adunarea cea legiuita,
40. Caci noi suntem in primejdie sa fim invinuiti de rascoala pentru ziua de azi, fiindca nu avem nici o pricina pentru care am putea da seama de tulburarea aceasta.
41. Zicand acestea, a slobozit adunarea.
.