Biserica Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, aflata in centrul orasului Vaslui, a fost ctitorita in anul 1490, de catre Sfantul Voievod Stefan cel Mare (1457-1504). Fiind zidita in incinta Curtii Domnesti, aceasta biserica a indeplinit rolul de Biserica Domneasca. In anul 2004, biserica a fost numita monument istoric.

Biserica Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul - Vaslui

Biserica inchinata Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, aflata astazi in centrul orasului Vaslui, a fost ctitorita in anul 1490, de catre Sfantul Voievod Stefan cel Mare, ca paraclis al Curtii Domnesti. Ea a fost construita pe locul unei biserici mai vechi, din lemn, datand din secolul al XIV-lea. In urma sapaturilor arheologice, pe locul actualei biserici s-au descoperit ruinele a cel putin doua biserici mai vechi.

 

Pisania originala a bisericii, descoperita in anul 1882, pe peretele vestic al bisericii, intocmita in limba slavona, marturiseste urmatoarele: "Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a zidit acest hram cu numele Taierii cinstitului cap al Sfantului si slavitului prooroc, inainte mergator si botezator Ioan. S-a inceput in anul 6998, luna aprilie, 27, si s-a savarsit in acelasi an, septembrie 20."

Precum zice pisania, biserica a fost construita in mai putin de cinci luni, in perioada cuprinsa intre 27 aprilie si 20 septembrie 1490. In timp, din pricina schimbarilor politice, Curtea Domneasca din Vaslui si-a pierdut statutul initial si a ajuns in ruina; din ea s-a mai pastrat biserica voievodala.

In anul 1802, fiind zdruncinata de un mare cutremur de pamant, turla bisericii s-a crapat puternic, iar in anul 1818, zidurile bisericii s-au prabusit in intregime. Astfel, in anul 1820, Biserica Sfantul Ioan a fost reconstruita, din temelie, de catre Doamna Maria Cantacuzino, vaduva logofatului Costache Ghica, proprietar al mosiei Vaslui.

Biserica a fost rezidita pastrandu-se planul initial, intocmit in vremea Sfantului Stefan cel Mare. Ca noutate, s-au adaugat acum un pridvor si un turn-clopotnita. De asemenea, turla originala nu a mai fost construita, iar peretele care despartea naosul de pronaos a fost indepartat.

In partea sud-vestica a pronaosului a fost asezata o noua pisanie, in limba romana, scrisa insa cu litere chirilice, care marturiseste urmatoarele: "Acest sfantu si dumnezaescu lacas, dintru inceput fiind zidit de raposatul intru fericirea domn Stefan V.V. batranul si fiiul sau Bogdan V.V. si dupa vremea rasapindusa sau ziditu dinu nou de dumneaei cucoana Mariea Cantacuzini logofiteasa, sotiea raposatului marelui logofatu Costachi Ghica, cu toata cheltueala dumisale, spre vecinica loru pomenirea, la anii de la Hristos 1820." In partea superioara a pisaniei se afla asezata stema familiei Cantacuzino.

 

Biserica a fost reparata intre anii 1889-1890. Pictura in fresca a fost intocmita in anul 1894, de catre zugravul George Ioanid, ucenic al pictorului Gheorghe Tatarascu. In anul 1908 a fost restaurat turnul-clopotnita. In cele din urma, a fost indepartata tencuiala exterioara si s-au scos la iveala caramizile originale si discurile smaltuite.

Biserica Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul a fost restaurata amplu intre anii 1913-1930. Infatisarea actuala se datoreaza restaurarii din aceasta perioada. Dupa cutremurul din anul 1940, pictura bisericii a fost reparata, de catre zugravul Sebastian Constantinescu. Ultima curatare a picturii a avut loc in anul 1986.

Pronaosul bisericii, de mari dimensiuni, este tipic bisericilor ctitorite de Sfantul Stefan cel Mare. In patrimoniul bisericii se pastreaza mai multe obiecte vechi, din secolele XVIII-XIX, precum: icoane, obiecte liturgice din argint, carti religioase etc. Iconostasul bisericii, impodobit cu icoane pictate in ulei, dateaza din secolul al XIX-lea. In curtea bisericii se afla necropola familiei Elena Ghica.

Iulian Predescu

 

• Manastirea Sfantul Stefan cel Mare - Slanic
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Sfantul Stefan cel Mare in literatura poporului
  Publicat in : Vietile sfintilor