Cuv. Ilarion cel Nou si Stefan, facatorul de minuni

Cuviosul Ilarion cel Nou 

Cuviosul Ilarion din tinerete s-a calugarit, purtandu-si crucea si urmand lui Hristos Cel rastignit, patimile trupesti supunandu-si cu infranare. El pe toti monahii i-a covarsit cu fapta buna si, intr-o chilie intunecoasa inchizandu-se, fara tulburare a petrecut multi ani si s-a luminat cu nepatimirea. Pentru aceea si de randuiala preoteasca s-a invrednicit si a fost egumen al manastirii ce se numea Pelichit, in Asia, aproape de Elespont. Si a facut minuni alese, ca jivinele care vatamau semintele roditoare le certa si le izgonea cu cuvantul din tarini si din gradini, grindina a potolit-o cu rugaciunea si pamantul cel insetat cu ploaie l-a adapat, iar curgerea raului, ca si Elisei proorocul, a despartit-o; mana cea uscata a unui om a tamaduit-o, pe un orb l-a facut sa vada si schiopilor le-a daruit tamaduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor, care in zadar se osteneau, cu pesti multi le-a umplut mrejele.

   

Despre dansul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cantari, in a opta pesna a canonului, ca pentru cinstirea icoanei Mantuitorului a rabdat prigoniri de la muncitori si il numeste mucenic.

Pentru ca a vietuit, precum se povesteste intr-o cuvantare, pe vremea imparatiei lui Leon Armeanul (813-820), care a calcat sfintele icoane. Altora li se pare, cu adevarat, ca a trait pe vremea imparatiei lui Leon Isaurul (717-741) si a lui Copronim, fiul lui (741-775), care cu multi ani mai inainte de Leon Armeanul a fost, si ca a patimit pentru sfintele icoane in acea vreme cand voievodul lui Copronim, la Hanodracon, a navalit fara veste cu oaste asupra manastirii ce se numea Pelichit, in sfanta si marea joi a mantuitoarelor Patimi, cand se savarsea dumnezeiasca Liturghie. Si, intrand in biserica si in Altar cu indrazneala, a poruncit sa taca cantarea si a rasturnat la pamant Sfintele si datatoarele de viata Taine ale lui Hristos. Dupa aceea, prinzand pe cei mai alesi monahi, patruzeci si doi la numar, i-a ferecat cu legaturi de fier, iar celorlalti, cu batai cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe altii, barbile si fetele lor cu smoala ungandu-le, i-a aprins si altora nasurile le-a taiat. Dupa aceea a aprins manastirea si biserica, iar pe cei ferecati, patruzeci si doi de parinti, i-a surghiunit in tara de la marginea Efesului si acolo, intr-o baie veche incuindu-i, i-a chinuit cu sila de moarte.

   

Deci, in acea vreme, si Cuviosul Ilarion, ca un mai mare intre parintii aceia, avand randuiala egumeniei, se stie ca a patimit mult si si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane.

Cuviosul Stefan Marturisitorul, egumenul manastirii Triglia

 

  

Cuviosul Stefan, Marturisitorul lui Hristos, a fost in anii imparatului Leon Armeanul (813-820). Din tinerete iubind viata pustniceasca, cu toate faptele bune s-a infrumusetat si a fost egumen al manastirii Triglia, dupa rugamintea monahilor celor de acolo, si pe multi cu invatatura sa i-a sfatuit sa vietuiasca cu placere de Dumnezeu si in curatie sa petreaca. Dupa aceea raucredinciosul Leon a inceput a necinsti sfintele icoane si, prigonire cumplita ridicand asupra dreptcredinciosilor, a chemat pe Cuviosul Stefan si-l silea sa se lepede de inchinarea sfintelor icoane si impotriva credintei sa iscaleasca cu mana sa la lepadarea icoanelor. Iar cuviosul s-a impotrivit si nu numai aceea n-a facut, ci si pe imparatul l-a ocarat, numindu-l pagan si strain de adevarata credinta.

   

Deci a fost muncit cu batai si cu legaturi in temnita, apoi, in surghiun trimitandu-l si cu rele patimiri si dureri fiind chinuit, a trecut catre Hristos Dumnezeu, pentru Care multe nevointe a suferit si multe munci a rabdat.

.