Sfintii Mucenici Luchilian, Ipatie , Pavel, Dionisie si ClaudieSfantul Mucenic Luchilian a fost pe vremea lui Aurelian, imparatul Romei. El mai intai traia in paganatatea inchinarii de idoli, fiind chiar slujitor idolesc, batran cu anii, cinstit la fata si alb la par. El isi avea locuinta aproape de cetatea Nicomidiei si slujea in capistile necuratilor zei. Iar dupa ce a fost luminat prin Sfantul Botez cu darul lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce nu doreste sa piara cineva, ci toti sa se mantuiasca, a inteles inselaciunea diavoleasca si ratacirea paganeasca, si a venit la cunostinta adevarului si a crezut intru Unul Dumnezeu cel adevarat, Domnul nostru Iisus Hristos, lepadand si scuipand pe idoli.

Astfel, la batranete, s-au innoit tineretile lui ca ale vulturului, pentru ca s-a nascut prin Sfantul Botez si s-a lipit cu tot gandul si cu tot sufletul de dragostea lui Hristos.

El arata si celorlalti pagani desertaciunea si pierzarea necuratiei si-i povatuia spre mantuire, aducandu-i la Hristos Dumnezeul nostru cu invataturile sale si fiind multora pilda de intoarcere catre Dumnezeu. Iar iudeii care traiau acolo, vazand o schimbare ca aceea a lui Luchilian - de la inchinarea de idoli la credinta crestineasca -, si mai vazand ca multi, prin pilda si invatatura lui, lasa slujirea de idoli si se lipesc de crestini primind Sfantul Botez, s-au umplut de manie si de ura. Deci umplandu-se de zavistie ucigasii cei cumpliti ai Domnului, l-au parat si l-au dat spre judecata paganilor. Si a fost adus robul lui Hristos la cercetare inaintea lui Silvan, cornitele care era pe atunci in Nicomidia.

Iar Silvan a silit mult pe batran sa se lepede de Hristos si sa se intoarca la slujirea idoleasca, dar el nu s-a supus nicidecum. Atunci Silvan, umplandu-se de manie, a poruncit sa-l munceasca in multe feluri: i-au sfaramat falcile, l-au batut cu toiege fara de mila si l-au spanzurat cu capul in jos; apoi, dupa multe si cumplite munci, l-au aruncat in temnita.

Si a aflat Sfantul Luchilian in temnita patru tineri, aruncati acolo pentru credinta in Hristos: pe Claudie, Ipatie, Pavel si Dionisie. Si bucurandu-se de ei, vorbea cu dansii despre Hristos Dumnezeu si ii intarea catre nevointa muceniceasca, ca sa nu se teama de vremelnicele munci pentru vesnica rasplatire din cer; sa nu se infricoseze de moarte, pentru viata ce va sa fie; nici sa-si crute floarea tineretilor lor pentru Hristos, Care le gateste in imparatia Sa fericirea cea neimbatranitoare. Astfel toti impreuna se rugau lui Dumnezeu ziua si noaptea, si unul pe altul se mangaiau in nadejdea lui Hristos.

Apoi, dupa cateva zile, Sfantul Luchilian a fost iarasi muncit impreuna cu ceilalti tineri si aruncat cu dansii intr-un cuptor inrosit. Iar Atotputernicul Dumnezeu a revarsat peste dansii mila Sa cea minunata, precum a facut de demult tinerilor evrei, care au fost in cuptorul Babilonului, pentru ca focul s-a prefacut in racorire si vapaia in roua, apoi, varsandu-se de sus si o ploaie mare, a stins desavarsit cuptorul; si Sfantul Luchilian cu tinerii au iesit nevatamati. O minune ca aceasta preaslavita a lui Dumnezeu, paganii cei orbiti cu necredinta si cu rautatea o socoteau a fi nu a puterii dumnezeiesti, ci a fermecatoriei crestinesti. Deci nedreptul judecator a osandit pe sfintii mucenici la moarte si i-a trimis in Vizantia, ca acolo sa-si ia pedeapsa. Si ajungand in Vizantia cei patru sfinti tineri - Claudie, Ipatie, Pavel si Dionisie -, au fost taiati cu sabia; iar pe Sfantul Luchilian l-au spanzurat pe cruce si, patrunzandu-l cu piroane peste tot trupul, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Iar ca el a fost rastignit pe Cruce de iudei, se arata in cantarea a treia a canonului, unde se dovedeste aceasta in urmatorul stih: "Iuda a vandut de demult ucigasilor de Dumnezeu pe izbavitorul Hristos, iar tu acum ai fost vandut de iudeii cei fara de lege".

Sfanta Mucenita Paula FecioaraInca s-a numarat la cununa lor cea muceniceasca si Sfanta fecioara Paula. Aceasta s-a nascut din parinti credinciosi si din tinerete aprinzandu-se cu inima spre dragostea lui Hristos, isi pazea fecioria sa pentru Mirele Cel fara de moarte si se sarguia sa se afle vrednica de camara cereasca. Apoi, ramanand orfana de parinti si avand averi indestulate, inconjura temnitele si cerceta pe cei legati care patimeau pentru Hristos, cumparand cu aur pe strajeri pentru a intra in temnita la sfinti. Ea slujea robilor lui Hristos, dandu-le toate cele trebuincioase din averile sale; celor chinuiti de foame si de sete le aducea hrana si bautura; celor dezbracati le dadea imbracaminte; trupurile cele ranite ale mucenicilor si bubele cele cu puroaie le tamaduia, spalandu-le, stergandu-le, punandu-le plasturi tamaduitori si invelindu-le cu panze curate. Si sarutandu-le ranile lor cele primite pentru Hristos, ii ruga cu lacrimi sa se roage lui Dumnezeu pentru dansa ca sa nu o lipseasca pe ea de mila Sa.

Aceasta mireasa aleasa a lui Hristos se ducea si la Sfantul Luchilian, care sedea cu tinerii in temnita din Nicomidia si se indulcea de invataturile lui cele folositoare. Iar cand sfantul era muncit impreuna cu acei tineri, ea privea la nevointa lor si in taina inimii sale se ruga cu dinadinsul lui Hristos pentru dansii, ca sa intareasca pe robii Sai si sa le dea rabdare si ajutor, ca sa poata rabda ei muncile pana la sfarsit, pentru slava sfantului Sau nume. Apoi, dupa ce se risipea multimea, ea se ducea la locul acela unde erau munciti sfintii si aduna sangele lor cel varsat pe pamant, si-1 pazea la sine cu o mare sfintenie. Iar cand duceau pe batran si pe cei patru tineri in Vizantia la moarte, ea ii urma slujindu-le.

Si dupa ce Sfintii tineri au fost taiati, aceasta sfanta fecioara le-a adunat cinstitele lor trupuri si le-a ingropat cu buna cucernicie. Iar dupa sfarsitul Sfantului Luchilian si a sfintilor tineri, facand cele de mai inainte, s-a intors iarasi in Nicomidia, slujind cu dragoste sfintilor mucenici. Deci, fiind cunoscuta de pagani ca este crestina, au prins-o- si au adus-o la judecata inaintea aceluiasi Silvan. Acolo, dupa multe momeli amagitoare si indemnuri ingrozitoare, cornitele vazand-o neinduplecata, a poruncit sa o bata mult fara mila cu bete si cu toiege. Si slabind ea cu trupul, nu cu duhul, de ranile cele multe, i s-a aratat ingerul Domnului si a tamaduit-o. Deci mucenita castigand sanatate trupeasca, s-a aratat mai indrazneata si mai viteaza in munci. Atunci au batut-o cu asprime peste gura, deoarece a ocarat cu cuvinte batjocoritoare pe muncitor.

Dupa aceasta au aruncat-o in temnita si, scotand-o iarasi la cercetare, au aruncat-o intr-un cuptor foarte ars, dar a iesit din cuptor fara de vatamare; de vreme ce si la ea, ca si la sfintii mucenici cei mai dinainte, puterea lui Dumnezeu a racorit taria focului, ca sa nu se atinga vapaia cea arzatoare de mireasa lui Hristos. Iar dupa toate acestea, muncitorul a osandit-o la moarte si a trimis-o la Vizantia ca acolo sa-si ia pedeapsa, unde s-a sfarsit si Sfantul Luchilian cu acei tineri.

Si cand a ajuns mucenita lui Hristos la locul acela, unde Luchilian a suferit pentru Hristos moarte pe cruce, a multumit lui Dumnezeu, Cel ce a invrednicit-o de cununa muceniceasca si de impartasirea cu sfintii. Apoi, rugandu-se Domnului cu dinadinsul, si-a plecat cu bucurie feciorescul sau cap sub sabie si, fiind taiata, a trecut de la cele de jos la cele de sus si a intrat in camara cea cereasca, intru bucuria Domnului sau, incununandu-se de preaiubitul sau Mire, Domnul nostru Iisus Hristos, cu indoita cununa, a fecioriei si a muceniciei.

.