Sfantul Sfintit Mucenic Autonom

Dupa cum se dovedeste rautate cand cineva graieste cele necuviincioase, tot asa este si cand lasam in tacere cele ce sunt folositoare si cinstite. Ca precum se vatama gandurile celor ce aud pe cel ce graieste lucruri necinstite, asa este si cel ce tace faptele cele bune ale sfintilor, si lipseste de folos pe cei dreptcredinciosi.

Pentru aceea, fericita viata a Sfantului Aftonom nu am socotit sa o acoperim cu tacerea, ci prin scris ne-am sarguit a o da in auzul dreptcredinciosilor. Acest dumnezeiesc barbat, Aftonom, era impodobit cu cinstea episcopiei in Italia pe vremea imparatiei lui Diocletian (284-305), dar sosind prigoana cea cumplita asupra crestinilor si-a adus aminte de cuvintele lui Hristos cele scrise in Evanghelie: "Cand va vor urmari pe voi, fugiti din cetatea aceasta in cealalta" (Matei 10, 23).

Deci, lasand Italia, a mers in Bitinia si prin dumnezeiasca voie a ajuns la un loc care se numea Soreos. Acolo a fost intimpinat in cale de oarecare iubitor de straini Cornelie, la care a vietuit multa vreme. Si, propovaduind pe Hristos, intorcea pe pagani la credinta crestina. A dobandit acolo multe suflete lui Dumnezeu, pentru ca se ducea multime de popor in casa lui Cornelie, spre a asculta invatatura lui Aftonom, iar el ca un apostol le graia cuvintul lui Dumnezeu cu toata indrazneala, fara de opreala, caci lucra intr-insul acelasi Duh Sfant care peste sfintii apostoli, in limbi de foc s-a pogorat oarecand. Si se aprindeau, prin propovaduirea lui Aftonom, inimile omenesti spre dreapta credinta si spre dragostea lui Dumnezeu.

Auzind invatatura sfantului, se umileau si cu dragoste primeau cuvintele lui si cereau botezul de la dansul. Si a adus atatia oameni la acel loc spre sfanta credinta, incat nu incapea in casa lui Cornelie adunarea aceea de credinciosi. Apoi, le-a zidit lor o biserica afierosita numelui Sfantului Arhanghel Mihail, voievodul puterilor ceresti, incredintandu-i lui spre paza pe oamenii cei din nou luminati ca unui pazitor al neamului crestinesc. Iar facand pe Cornelie diacon si incredintandu-i lui turma cea cuvantatoare a lui Hristos s-a dus in Licaonia si in Isauria, dorind ca si acolo sa fie propovaduitor al dreptei credinte.

Deci, ostenindu-se vreme indelungata in cuvantul bunei-vestiri, iarasi s-a intors la Cornelie, cercetand oile cele castigate lui Hristos si facand pe Cornelie preot, slujea impreuna cu dansul mantuirii omenesti. Iar cand rau credinciosul imparat Diocletian a mers in Nicomidia, vrand sa piarda tot neamul crestinesc, atunci si sfantul Aftonom, ca cel mai vestit intre crestini, a fost cercat spre chinuire de catre inchinatorii de idoli. Iar el, dorind ca sa aduca inca multi oameni din intunericul paganatatii la lumina cunostintei lui Dumnezeu, nu s-a dat pe sine in mainile chinuitorilor ci, pazindu-si viata cea de buna trebuinta bisericii, s-a dus cu corabia la Claudiopol care se afla langa Marea Eucsinului (Marea Neagra), si semana acolo samanta cuvantului lui Dumnezeu care, cazand pe pamantul cel bun al inimilor omenesti, degraba, cu dumnezeiescul dar, a adus multe roduri duhovnicesti. Si, indreptand bine toate cele spre dreapta credinta si povatuindu-i pe calea mantuirii, s-a intors iarasi la Soreos.

Si vazand ca se inmultise biserica, a pus pe Cornelie episcop; iar el singur s-a abatut in partile Asiei, dezradacinand spinii nedumnezeirii si sadind sfanta credinta cea intr-unul Dumnezeu. Si ajutandu-i darul sfantului Duh, pe multi oameni in tara aceea i-a izbavit din ratacire si din pierzare prin invatatura cuvintelor sale, risipind capistele idolesti si zidind in inimile omenesti locasuri duhovnicesti Sfantului Duh. Apoi, iarasi s-a intors ca sa cerceteze pe Cornelie Episcopul si turma cea incredintata lui. Si vazandu-i pe toti invatandu-se in legea Domnului si sporind in fapte bune, s-a mangaiat si multumea lui Dumnezeu ca nu a lasat ca osteneala lui sa fie in zadar, ci a inmultit pe fiii cei bisericesti pe care el i-a nascut prin bunavestire.

Aproape de cetatea Soreos era un loc care se numea Limnos, ai carui locuitori erau toti impacliti cu intunericul slujirii idolesti. Deci, mergand la dinsii Arhiereul lui Dumnezeu Aftonom, le-a propovaduit lor pe Hristos si in putina vreme pe cei mai multi acolo i-a dobandit si, invatandu-i tainele sfintei credinte, i-a luminat cu botezul si i-a numarat cu turma cea aleasa a lui Hristos. Intr-una din zile, cei ce ramasesera in necredinta faceau praznic unui spurcat idol al lor si, aducand jertfe zeilor, dantuiau in capistea idoleasca.

Iar oamenii cei din nou luminati, a caror putere era atunci mai multa acolo, adunandu-se, au mers cu manie la necredinciosii cei ce praznuiau si le-au rasturnat jertfele si pe idoli i-au sfaramat ca praful; si au risipit capistea lor pana la temelie aratandu-le lor ca idolii nimic nu pot, pentru ca nu se impotrivesc celor ce ii sfarama, nici striga cand ii risipesc. Iar necredinciosii greu s-au maniat pentru un lucru ca acela, si gandeau cum ar putea sa razbune pierzarea idolilor lor, si cautau vreme potrivita pentru aceea.

Fiind instiintati de ziua in care slujitorul Domnului, Aftonom, avea sa aduca lui Dumnezeu jertfa cea fara de sange in biserica cea zidita de dansul a Sfantului Arhanghel Mihail, in cetatea Soreos si a adunat pe toti ai lui, cei din cetate, dimprejur; si se facuse multimea lor nenumarata si se gatira in taina ca sa navaleasca fara de veste asupra bisericii si sa ucida pe povatuitorul crestinilor, Aftonom. Acest lucru l-au si facut in vremea Dumnezeiestii liturghii; au navalit necredinciosii asupra bisericii, bizuindu-se pe multimea puterii lor si avand in maini unii arme, altii securi, iar altii pietre, au izgonit pe toti credinciosii cei ce erau atunci in biserica, iar pe Sfantul Aftonom in dumnezeiescul altar l-au ucis fara de mila si s-a stropit tot altarul cu sfantul lui sange. Asa arhiereul, aducand lui Dumnezeu jertfa cea fara de sange, singur jertfa sangeroasa s-a adus in jertfelnicul cel mai presus de ceruri. Apoi, ucigandu-l pe el, necredinciosii au aruncat asupra lui multime de pietre cu care il izbeau. Unii il impungeau pe dansul cu arme, altii il bateau cu lemne, iar altii cu pietre azvarleau intr-insul si, facand dantuire ca si-au razbunat necinstea idolilor lor, s-au dus.

Sfantul Aftonom zacea ucis si a fost atunci mare tulburare bisericii si plangere nemangaiata a credinciosilor pentru uciderea parintelui si pastorului lor cel bun. Iar oarecare diaconita, anume Maria, luand sfantul lui trup, l-a dat cinstitei ingropari.

Trecand multi ani dupa ingroparea lui, cand ajunsese marele Constantin imparat (306-337), si a primit sfantul botez, atunci un boier, anume Severian, a fost trimis de imparatul Constantin in Alexandria. El, temandu-se de tulburarea marii, nu a mers cu corabia, ci pe uscat, pe calea care era pe langa mare. Iar, dupa randuiala lui Dumnezeu, li s-a intamplat lor sa mearga pe langa mormantul Sfantului sfintit Mucenic Aftonom, si indata catarii au stat si nu puteau sa paseasca mai departe! Zadarnic ii batea cu bicele, nici unul nu s-a miscat din locul sau; si i-a usurat si de sarcinile pe care le duceau, insa nici asa nu au putut sa paseasca mai departe, deoarece cu mana nevazuta erau opriti. Si ramasese Severian in nedumerire.

Se intamplase atunci de era langa dansul oarecare barbat sfant, care avea darul a spune tainele lui Dumnezeu. Acela a zis lui Severian: "Se cade tie ca pe acest loc sa ridici o biserica sfantului mucenic al carui mormant este aici. Si daca vei fagadui sa faci aceasta, indata vei vedea pe catarii tai degraba mergand". Iar Severian cu bucurie a fagaduit si s-au pornit indata de la locul lor catarii si s-au dus inainte. Severian atunci i-a ridicat o casa mica de rugaciune sfantului mucenic pana ce s-a intors din Alexandria si intorcandu-se, a zidit o Biserica prea frumoasa deasupra mormantului sfantului.

Iar dupa multi ani, un preot, nestiind ca sunt aici cinstitele moaste ale sfantului Aftonom, acoperite cu pamant in biserica aceea, a risipit-o si a zidit alta noua, la alt loc, aproape de mare, iar in locul cel dintai, care avea intru sine moastele sfantului, necunoscute, a fost pustiu saizeci de ani, pana la moartea lui Zinon, imparatul grecesc (+491). Si nimeni nu stia de aceasta comoara de mult pret, pe care sanul pamantului o ascundea intru sine.

Dupa multi ani, un ostas din strajerii imparatesti, anume Ioan, avand porunca imparateasca, pazea in acele pomenite locuri, Soreos si Limnos. Acesta, sculandu-se intr-una din zile, a mers la vanat si, fiind la locul unde oarecand fusese biserica de deasupra moastelor sfantului, a vazut acolo un iepure fugind si, incordandu-si arcul, a dat drumul sagetii si l-a ucis. Apoi, vanand si alte fiare, s-a intors, iar odihnindu-se el noaptea pe patul sau, i s-a aratat in vis Sfantul Aftonom, poruncandu-i sa zideasca o biserica pe locul acela unde ieri ucisese iepurele.

Iar ostasul, sculandu-se din somn, s-a sarguit sa implineasca porunca si in scurta vreme a zidit o biserica prea minunata in numele sfintitului mucenic Aftonom ale carui moaste le-a aflat intregi in pamant, fara nici o stricaciune. De la ele multe minuni se savarseau si izvorau tamaduiri bolnavilor.

Despre nestricaciunea sfintelor lui moaste, fericitul Simeon Metafrast zicea asa: Eu vazand pe viteazul nevoitor si dupa moarte biruind firea, ma ridic spre prea marirea lui Dumnezeu, pentru ca, privind oarecand cu ochii in mormantul cel mucenicesc, am vazut sfintele lui moaste petrecand nebiruite de puterea mortii; pentru ca ceea ce se lauda ca pe toata alcatuirea de vietuitoare in trei zile o va risipi, aceea, de atata multime de ani, n-a putut sa strice nici macar un fir de par al acestui barbat prea luminos. Am vazut capul cu perii nevatamat, fata lui intreaga, pielea tare si nici genele lui nu si-au pierdut perii, fara numai ochii erau inchisi. Si privind eu la dansul, se vedea ca, numai pazind legea mortii, se preface a tacea si tot trupul lui se tine intreg pe toate alcatuirile sale de mai inainte. Nici din capul lui nu se rupsese ceva, nici din celelalte parti ale trupului nu se despartise ceva.

Asa stie Dumnezeu a preamari pe aceia care l-au proslavit pe el in trupurile lor. Pentru ca aceluia i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: