Sfintele Moaste ii cinstesc pe toti aceia care ajung sa se inchine lor, caci spune Sfantul Apostol Pavel: "Fara de nici o indoiala, cel mai mic ia binecuvantare de la cel mai mare" (Evrei 7, 7). Pentru aceasta, mai mult ne cinstesc Sfintele Moaste pe noi, decat noi pe ele. Astfel, orice loc in care se afla Sfinte Moaste este binecuvantat de Dumnezeu si constituie o cinste deosebita pentru cei credinciosi, adunati in jurul lor, in numele lui Iisus Hristos.
Dintotdeauna, oamenii care au bineplacut lui Dumnezeu au avut puterea de a face minuni, iar dupa trecerea lor la cele vesnice, aceasta putere a ramas in trupurile lor. Astfel, despre Dreptul Elisei, citim urmatoarele: "A murit Elisei si l-au ingropat, iar in anul urmator au intrat in tara cete de moabiti. Dar iata, odata, cand ingropau un mort, s-a intamplat ca cei ce-l ingropau sa vada una din aceste cete si, speriindu-se, au aruncat mortul in mormantul lui Elisei. Cazand acela, s-a atins de oasele lui Elisei si a inviat si s-a sculat pe picioarele sale" (IV Regi 13, 20-21). In acest caz, ca si in cazul tuturor minunilor savarsite prin puterea Sfintelor Moaste, nu atat inchinatorul le cinsteste pe acestea, cat ele il cinstesc pe inchinator, cu nespuse daruri.
In biserici sunt multe Sfinte Moaste, insa nu atatea cati sfinti exista. Moastele multor sfinti nu au fost inca aflate, ele fiind ascunse de Dumnezeu. Multi sfinti au dat porunca ucenicilor sa fie ingropati in taina, iar locul sa nu-l spuna nimanui. Alti sfinti, vrand ucenicii sa le dezgroape cinstitul trup, au scos flacari din mormant, spre infricosarea acelora, precum s-a intamplat la mormantul Sfantului Atanasie Athonitul.
Sfintele Moaste ne cinstesc pe noi
Rugaciunile sfintilor au tinut lumea si au izbavit de moartea cea vesnica nenumarate suflete, intarindu-se prin aceasta cuvantul Apostolului, care zice: "Mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" (Iacov 5, 16). Trecand la cele vesnice, sfintii se roaga in continuare pentru noi, ba inca si trupul lor ni-l lasa, neputrezit si frumos la infatisare, spre izbavirea de toata neputinta cea trupeasca si sufleteasca.
Faptul ca sfintii nu isi intorc fata de la noi si nu ne parasesc, pentru pacatele noastre, nici macar dupa adormirea lor, lasandu-ne Sfintele lor Moaste, trebuie sa ne umple de smerenie, ca sa devenim vrednici de aceasta cinste.
Furtul de Sfinte Moaste, atunci cand acesta nu este impiedicat sub nici o forma, este inteles drept o dorinta a sfantului de a pleca din locul respectiv, fie pentru pacatele celor de acolo, fie dintr-o randuiala ascunsa a lui Dumnezeu. Iar cand Sfintele Moaste nu se lasa furate, acei sfinti vor sa ii cinsteasca in continuare pe cei din locul respectiv.
In vara anului 1774, cinstitul trup al Cuviosului Dimitrie cel Nou a fost asezat in Catedrala Patriarhala din Bucuresti. Dupa un secol si jumatate, in anul 1918, cand orasul era ocupat de trupele germane, mai multi soldati bulgari au patruns pe furis in catedrala, au luat racla cu Sfintele Moaste si, urcandu-le intr-o masina, au pornit spre Dunare, spre a le duce in Bulgaria. Sfantul nu a vrut insa sa plece din Bucuresti, deoarece, in noaptea cu pricina si a doua zi, tot orasul a fost cuprins de o ceata deasa si nefireasca. Nemaigasind drumul, soldatii bulgari s-au chinuit ore intregi sa iasa din oras, iar masina s-a defectat. Iesind din oras foarte tarziu, acestia au fost prinsi din urma, in dreptul localitatii Calugareni. Pelerinajul care a urmat intoarcerii Sfintelor Moaste a durat aproape o luna.
In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele Moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost asezate in Biserica Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi, iar in anul 1889, in urma unui cutremur, acestea au fost mutate in Catedrala Mitropolitana, unde se afla si astazi. Dupa trei secole, in anul 1945, cativa soldati sovietici au incercat sa ia Moastele Cuvioasei Parascheva si sa le duca in Rusia, insa Cuvioasa nu s-a lasat luata din orasul ei.
Dupa anul 1950, din pricina multimii pelerinilor, comunistii au hotarat sa ingroape in ascuns Moastele Cuvioasei Parascheva. In dimineata in care au inceput sa sape groapa, in cimitir, cerul s-a intunecat deodata, un vant naprasnic a inceput sa bata, iar o ploaie torentiala, cu grindina, tunete si fulgere a cuprins locul. Dupa ce au tras clopotele, credinciosii au savarsit Acatistul si Paraclisul Sfintei Parascheva, iar furtuna s-a potolit si cerul s-a luminat.
Precum vedem, atat Cuviosul Dimitrie Basarabov si Cuvioasa Parascheva de la Iasi, cat si toti ceilalti sfinti, care ne-au lasat Sfintele lor Moaste, ne cinstesc pe noi, cei mici, cu prezenta lor si nu se lasa instrainati din locul in care i-a randuit Dumnezeu. Suntem cinstiti de Sfintele Moaste atata timp cat le avem la indemana si le putem saruta oridecate ori dorim, fara a intampina vreo piedica.
Cum refuzam cinstea acestora? Necinstindu-le! Tot asa, cand nu le cinstim cum se cuvine, fiind manati de superstitie sau de interese lumesti, refuzam, de fapt, cinstea pe care acestea ne-o fac noua. Pentru aceasta, se cade sa ne indreptam spre sfintii lui Dumnezeu cu smerita rugaciune: "Sfinte al lui Dumnezeu, invredniceste-ma si pe mine, pacatosul, sa ma inchin cinstitelor tale Moaste!"
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Sfintele Moaste mai fac minuni?
Publicat in : Editoriale -
Sfintele Moaste, o dovada a existentei lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.