Ceva mai presus chiar si decat voi amandoi

Draga mea Caterina,

"Te ador", "Esti un adevarat inger", "Dragostea mea este vesnica" - toate acestea sunt expresii care aduc mangaiere urechilor indragostitilor. Sunt convinsi insa acestia ca inteleg in profunzime sensul lor?

Daca exista ceva mai bun decat respectul de sine, e vorba fara indoiala de doi oameni care se respecta unul pe celalalt.

Totusi, in cazul in care acest respect reciproc nu constituie o parte dintr-o societate mai larga, este in pericol sa decada intr-o stare bolnavicioasa.

De la orele de fizica iti amintesti, desigur, ca soarele este acela care mentine in echilibru sistemul solar. Pamantul nostru si toate cele de pe el, care-ti apartin tie si lui Petre, ar fi alunecat de la locul lor daca n-ar fi existat forta gravitationala a soarelui, care sa le mentina.

Acelasi lucru se intampla si in casnicie. Cele doua persoane pot proveni din emisfere opuse sau este posibil sa se fi nascut in acelasi cartier. Nu are importanta. Ceea ce are cu adevarat importanta este aceasta: raman oare legate intre ele printr-o dragoste sfanta, care este mai puternica decat ei doi?

Intrebarea aceasta este esentiala pentru ca, pur si simplu, chiar si faptura cea mai "angelica" de pe pamant nu inceteaza sa fie ca si ceilalti oameni, adica faptura omeneasca, la fel ca si noi toti ceilalti. Si dupa cum stii, in stadiul sau actual, un caracter comun al lui homo sapiens este inclinatia sa innascuta spre automultumire.

Nu stiu de cand a inceput raul, dar este recunoscut ca, nici astazi, cei mai multi dintre noi nu am ajuns la un stadiu de dezvoltare care sa ne permita sa fim liberi prin instinctul de conservare. Vrei dovezi? Aminteste-ti frazele: "Ceea ce-ti spun eu", "Vreau, pentru ca in cele din urma asa-mi place", "inainte de toate, eu", care impreuna cu altele asemanatoare atesta paguba pe care o suporta o casnicie de indata ce inceteaza a se mai auzi cantecul primei iubiri.

E posibil ca tu sa fi luat hotararea de a te gandi intai la celalalt. Te vei stradui sa vezi viata prin ochii celuilalt. Vei fi cu el dulce politicoasa si tandra, zi si noapte. Daca insa semeni catusi de putin tatalui tau, intr-o jumatate de ora propunerile tale amabile se vor transforma si ele intr-o victima usoara a realitatii ucigatoare.

Asadar, intrepatrunderea reciproca necesara pare sa fie nercalizabila. Cum iesim din aceasta dilema?

Raspunsul, asa cum l-am cunoscut acasa la noi si l-am vazut de nenumarate ori la serviciul meu, in calitatea mea de sfatuitor, este tema centrala a scrisorii. Iata cheia dragostei in forma ei cea mai stralucitoare: cuplul care va intelege ca unitatea lui apartine cuiva, mai mare decat ei amandoi la un loc, a descoperit usa cea tainica, ce duce catre casnicia ideala.

Sa vedem, acum, cum puteti sa conformati viata voastra cu acest inceput binecuvantat.

Am auzit deunazi la radio un specialist in statistici sustinand ca una din patru casnicii sfarseste prin divort. Prezentand si alte elemente, afirma ca in ceea ce priveste cuplurile care merg regulat la biserica, procentul casniciilor destramate este de 1 la 54, in timp ce la cuplurile care reusesc doar sa faca rugaciunea impreuna procentul scadea la 1 la 50.

Nu preciza de unde a luat cifrele, dar mi-a dat ideea sa fac si eu o analiza cu elemente din experienta mea. Analiza mea este cu aproximatie urmatoarea: apreciez ca in douazeci de ani de munca au venit sa ma consulte in problemele lor mai mult de 2000 de cupluri. Numarul acesta ii cuprinde si pe cei care au venit singuri - doar sotul sau sotia. Si tine cont de aceasta: nu mi s-a intamplat niciodata sa ma viziteze cupluri sau soti singuri, care reusisera sa se roage impreuna. (Au existat putini, vreo duzina, care spuneau ca obisnuiau candva.)

Aceasta este marturia mea. Pe de-o parte, unul la tot atatea cupluri consulta psihiatrul. Pe de alta, unul la tot atatea cupluri divorteaza in tribunale. Dar, in conformitate cu experienta mea, nici un cuplu nu a stricat iremediabil casnicia, daca sotii au reusit ca prin rugaciune sa-si treaca mainile lor unite prin mana lui Dumnezeu. Permite-mi sa-ti enumar aici treptele rugaciunii comune, asa cum am recoman¬dat-o sutelor de cupluri:

1. Cadeti de acord sa dedicati in fiecare zi putin timp pentru a va intoarce impreuna privirile spre Dumnezeu;

2. Procurati-va carti de rugaciuni si insemnati-le pe acelea care vi se potrivesc mai mult;

3. Cand se apropie ora stabilita, asezati-va aproape unul de celalalt, fara sa vorbiti, si unul din voi sa citeasca rugaciunea pe care ati ales-o pentru acea zi;

4. Discutati apoi despre tema concreta la care ati dorit sa se refere rugaciunea voastra. Daca Petre este preocupat de o problema de serviciu, este momentul si ocazia sa-ti vorbeasca despre ea. Sau, poate tu esti cea care vrei sa-i spui, ca la un moment dat, te-a jignit si ca nu poti sa treci peste asta. Poti cere explicatii, daca ai nevoie, dar sa nu va certati; pur si simplu dezvaluiti-va unul altuia ceea ce aveti in inimile voastre;

5. Tinandu-va de mana, aplecati capetele si rugati-va in liniste lui Dumnezeu, asa cum intelege fiecare. Va fi mai bine daca nu o veti face cu voce tare. Este posibil ca rugaciunea cu cuvinte proprii, spusa cu voce tare in prezenta cuiva, sa va puna intr-o situatie delicata, si aceasta sa va faca sa abandonati dupa primele incercari;

6. Cand simtiti ca ati terminat, spuneti impreuna "Tatal nostru".

Pe masura ce veti progresa astfel, veti ajunge la inaltimea ascultarii tacite. Incet-incet, sensibilitatea voastra va creste, pana cand veti simti ca rugaciunea nu este modalitatea prin care luati ceea ce cereti de la Dumnezeu, ci modalitatea prin care Dumnezeu va tine alaturi de El.

Veti ajunge sa intelegeti ca rugaciunea nu inseamna cautare, cersetorie sau revendicare. inseamna mai mult deschiderea inimii noastre catre Dumnezeu, care deja bate la poarta ei. Deschiderea aceasta a portilor, a celor constienti si a celor mai putin constienti, este cea mai inalta forma a rugaciune. Vei face o descoperire extraordinara cand vei simti ca prima miscare a acestei convorbiri, dintre Dumnezeu si om, o face Dumnezeu. El cauta neincetat vieti asupra carora sa se poata pleca, sa slaveasca astfel pamantul cu dragostea Lui.

Ca sa invatati a va ruga impreuna este nevoie de timp, ca pentru orice lucru bun in casnicie. Dar merita: Dumnezeu este iubire, si amandoi credeti ca aceasta este cauza legaturii voastre.

Asadar, cu cat veti descoperi mai multe canale, prin care sfanta Lui dragoste sa se reverse in dragostea voastra omeneasca, cu atat mai pretioasa va fi aceasta dragoste.

Este important sa invatati acest adevar si sa-l respectati impreuna. De regula, este periculos ca unul sa ramana pe loc, iar celalalt sa progreseze duhovniceste. Casnicie nu inseamna sa marim distanta care desparte doi oameni, ci inseamna sa umplem golurile care determina deosebirile dintre ei, pana cand aceste doua vieti separate se vor roti in jurul unui Centru sfant - care este, de altfel, si destinatia acestei vieti.

Cele ce-ti spun acum nu sunt teorii. Am vazut de nenumarate ori casnicii care se zbateau in ultimele clipe sa revina la noutatea de viata, prin rugaciunea comuna tainica. Vorbesc insa si din experienta personala. Mama ta nu-si imagina maretia lucrarii pe care si-o asuma in timp ce inainta, mireasa fiind, prin mijlocul bisericii pentru a-mi da mana ei si a auzi preotul rostind:

"Insuti si acum, Stapane, intinde mana Ta din sfantul Tau locas si uneste pe robul Tau . cu roaba Ta., pentru ca de catre Tine se uneste barbatul cu femeia."

N-a trecut prea mult timp pana a inteles ca tanarul care si-a unit viata cu a ei ascundea, in interiorul lui, nenumarate eu-ri potrivnice. Lupta care se deschidea in fata ei consta in a uni, intr-un tot, caracterul acestui neascultator si nestatornic tanar cu linistea ei interioara, cu blandetea si cu delicatetea ei feminina.

Tu stii bine cat a reusit. O vedeam in fiecare zi dis-de-dimineata stand in coltul ei, cu Biblia si cu cartile ei. ii spunea "ora mea de liniste", si astfel am putut sa inteleg ca, cumpatarea sufletului ei era raspunsul la dezordinea mea. Intr-o zi, in deznadejdea mea, i-am cerut sa ma duca si pe mine "la izvorul apelor". Astfel am invatat si eu ca rugaciunea este cheia tuturor lucrurilor. Astazi, dupa douazeci si cinci de ani de convietuire, sunt mai mult decat altadata sensibil la emotia pe care mi-o provoaca prezenta ei. Cand o intalnesc din intamplare prin multime, simt in mine ecoul unui cantec vesel. Cand ii intalnesc privirea printre oameni este ca si cum s-ar inalta in fata mea un panou cu mesajul pe care-l cautam in acea clipa. Seara, cand ma intorc acasa cu masina, ma abtin sa nu accelerez viteza pentru a ajunge mai repede langa ea. Chiar si pana astazi, consider ca cea mai mare emotie a zilei este atunci cand vine langa mine, de oriunde s-ar afla, sa ma salute cu un sarut tandru si sa-si stranga, cu un sfant devotament, trupul ei langa al meu. Si, cum privesc atent, inainte la cararea vietii noastre, vad un cuplu batran tinandu-se de mana si inaintand spre apus. Simt in sinea mea ca sfarsitul va fi mult mai frumos decat inceputul.

N-as putea sa-i fac o urare mai frumoasa lui Petre decat aceasta: femeia lui sa-l conduca si pe el, asa cum a procedat mama ta cu tatal tau, in singurul loc al comunicarii ceresti, acolo unde doua vieti se unesc in treime sfanta.

Aud multi sociologi care spun ca singura solutie pentru blocarea divorturilor care tortureaza epoca noastra este o legislatie mai aspra. Ar fi putut sa ajute si aceasta in anumite situatii, dar raspunsul real la aceasta problema nu este sa facem divortul cat mai dificil, ci sa facem casnicia asa cum trebuie sa fie. Iar casnicia trebuie sa fie o legatura treimica sfanta intre Hristos, sotul tau si tine, acum si intotdeauna.

Sus sa avem inimile,
Tata

Charlie W. Shedd

.