Schimbarea la Fata a Domnului pe Muntele Taborului este praznuita pe 6 august. Este momentul in care Hristos isi descopera dumnezeirea Sa in fata celor trei ucenici Petru, Iacob si Ioan. Dorea sa-I intareasca pe ucenici in credinta atunci cand Il vor vedea rastignit. Amintim ca Schimbarea la Fata a avut loc cu 40 de zile inainte de patima Sa.
Apostolii s-au invrednicit pe Tabor sa cunoasca prin har lumina dumnezeiasca ce izvora din Hristos. Li s-a descoperit ca lumea va avea un nou chip, unul duhovnicesc. Dupa cum Fiul din iubire a indumnezeit firea omeneasca pe care a asumat-o, tot din iubire ii va umple de slava dumnezeiasca pe toti cei ce se vor uni cu El.
Din Sfanta Scriptura aflam ca in Ziua Schimbarii la Fata, chipul Sau "a stralucit ca soarele". Hristos li S-a aratat ucenicilor asa cum era dintotdeauna: Dumnezeu in slava. S-a schimbat nu Hristos, pentru ca Dumnezeu este acelasi dintru vesnicie, ci Apostolii au primit cuget transfigurat ca sa priceapa in chip de neinteles si ochi pnevmatizati ca sa vada in mod nevazut lumina, slava necreata a dumnezeirii. Apostolul Petru da marturie despre aceasta experienta tainica si inefabila de pe muntele Taborului: "am vazut slava Lui cu ochii nostri" (I Pt. 1, 16).
Schimbarea la Fata a lui Hristos este schimbarea de perspectiva duhovniceasca si existentiala a Apostolilor. Asadar, momentul de pe Tabor ii vizeaza in primul rand pe ucenici. Sa nu uitam ca Tatal nu I se adreseaza lui Hristos, cum a facut-o la Botez, unde adresarea este la persoana a II-a singular: "Tu esti Fiul Meu Cel iubit intru care am binevoit", ci ucenicilor, prin persoana a II-a plural: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru care am binevoit; pe acesta sa-L ascultati".
Cu totii suntem chemati sa ne impartasim de aceasta slava dumnezeiasca. Experienta luminii taborice au avut-o multi sfinti si sunt si in prezent persoane care au primit acest dar. E de ajuns sa ne amintim de Sfantul Serafim de Sarov, care ii spune lui Nikolai Motovilov ca scopul vietii crestine este dobandirea Sfantului Duh. Iar pentru ca Motovilov ii cere sa-i spuna mai precis ce este harul Duhului Sfant, Sfantul Serafim il stranse brusc in bratele sale, il privi drept in ochi, fata lui devenind dintr-o data mai stralucitoare decat soarele la amiaza, si ii zise cu putere: "Priveste-ma, prietene al lui Dumnezeu, nu-ti fie teama! I-am cerut Domnului, din adancul inimii, sa te faca demn de a vedea cu ochii tai trupesti pogorarea Sfantului Duh; si iata ai devenit, ca si mine, cu totul luminos. Si te-ai umplut si tu de harul Sfantului Duh, caci altfel n-ai putea sa ma vezi in aceasta lumina. Ce simti?" Motovilov a raspuns: "Liniste, o pace de nespus. Inima mea s-a umplut de o bucurie inexprimabila". "Si ce inca?" "O caldura si o mireasma, pe care nu le-am mai simtit vreodata". "Aceasta mireasma este buna mirosire a Sfantului Duh, raspunse sfantul, si aceasta caldura nu este din afara, caci suntem in plina iarna si padurea in jurul nostru e acoperita de zapada; ea este in noi, dupa cuvantul Domnului: Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru (Luca 17, 21).
Sa ne intareasca Dumnezeu sa ne intalnim prin rugaciune cu Hristos Cel transfigurat pe Tabor.
Adrian Cocosila
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.