Mormantul lui Tache Ionescu se afla in Manastirea Sinaia, asezata la poalele masivului Bucegi, catre capatul de apus al tapsanului neted dintre Valea Pelesului si Valea Rea. Manastirea a fost construita intre anii 1690-1695, de catre spatarul Mihail Cantacuzino.

In curtea veche a Manastirii Sinaia, langa paraclis, intr-un mic gang, ce strapunge latura de nord a cetatii pe sub clopotnita-turn, dand spre cimitirul manastirii, se afla cavoul celui care in perioada Primului Razboi Mondial a fost prim-ministru si care a avut un important rol in unirea Tarilor Romane, imediat dupa razboi: Take Ionescu. Cu o bogata activitate politica, publicistica si literara, Take Ionescu a fost un purtator de mesaj al generatiei sale, fiind un politician si un orator recunos­cut in epoca.

    

Daca ar fi sa caracterizam in cateva cuvinte, inima si mintea acestui om, putem lua cateva cuvinte din cele sapate in piatra mausoleului: "Nedreptatile pe care mi le-au facut altii mie nu cer nimanui sa le regrete, caci eu le uit; acelea pe care le-am facut eu altora, nu cer nimanui sa le ierte, caci eu le regret."

Take Ionescu - schita biografica

Take Ionescu s-a nascut la Ploiesti, la 25 octombrie 1859, in familia comer­ciantului Ghita Ioan. Cursurile primare si gimnaziale le-a urmat in orasul natal, pe cele liceale la Bucuresti, iar dupa terminarea acestora se va inscrie la Facultatea de Drept din Paris, cunoscand o ascensiune politica rapida.

Take Ionescu a desfasurat o bogata activitate publicistica, colaborand la diferite publicatii ale timpului, precum "Romanul", "Timpul", preluand conducerea ziarului "La liberte roumaine" si fondand ziarul "Ordinea", un oficios al propriului par­tid. In perioada studiilor liceale, Take Ionescu s-a simtit atras de literatura, pu­blicand versuri, poeme in proza si nuvele.

Creatia poetica a lui Take Ionescu este lipsita de personalitate, asa cum o dovedesc poeziile "Contemplare", "Refren de toamna" sau "La luna", iar nuvelele sale "O lacrima", "Roze albe si rosie", pun in discutie cu o insistenta specific adoles­centina, fie statornicia iubirii, fie incompatibilitatea in dragoste. Dincolo de nerealizarile majore, inerente oricarui inceput literar, unele teme sau motive literare pre­cum misterele, iubirea, trandafirul, au fost considerate de critica literara ca anticipa­tive ale poeziei si prozei macedonskiene. Take Ionescu a ironizat "Junimea" si pe membrii acestei importante societati literare si culturale romanesti.

La activitatea literara, Take Ionescu va renunta mai tarziu, atras simtindu-se de domeniul incitant al politicii. Astfel, la varsta de 26 de ani il aflam pentru prima data in Parlament, facand parte din guvernul liberal al lui I. C. Bratianu. Apoi, ii va parasi pe liberali si intre 1891-1895 il aflam ministru al Cultelor, pentru ca in 1900 sa detina functia de ministru de finante in guvernul condus de G.Gr. Cantacuzino si Ministru Instructinilor Publice, in guvernul conservator. in 1908 Take Ionescu intemeiaza Partidul Conservator Democrat.

Activitatea publica a lui Take Ionescu a fost axata in perioada primului razboi mondial pe o idee centrala, aceea a reintregirii nationale, iar dupa razboi pe o alta idee, aceea a alintei defensive a statelor din Rasaritul Europei.

In calitate de ministru de externe, Take Ionescu a fost acela care a semnat in 1921, tratatele de alianta prin care lua nastere Mica Intelegere, iar dupa scurta perioada, decembrie 1921 - ianuarie 1922, cand se afla in fruntea unui guvern de traditie, Take Ionescu se va retrage din viata politica.

In 1922, in luna iunie, Take Ionescu, departe de tara, la Neapole, in Italia, va trece la cele vesnice, iar ramasitele pamantesti, prin grija celei de a doua sotii, Adina Olmazu, se vor odihni in mausoleul sau de la Manastirea Sinaia. Aici, la Manastirea Sinaia, isi petrecuse marele om politic, in vara anului 1864, convalescenta, dupa grava imbolnavire de holera si tot aici, ramasitele sale pamantesti isi vor gasi odihna vesnica.

Mausoleul lui Take Ionescu de la Manastirea Sinaia

Mausoleul din curtea veche a manastirii are in alcatuirea sa doua incaperi, pe peretii carora sunt sapate in piatra fraze din discursurile celebre rostite de Take Ionescu si vegheate in eternitate de doua fresce, opera lui Costin Petrescu: Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, sfantul patron al celui disparut si Maica Domnului - Oranta.

    

Candela, mereu aprinsa, duce lumina celui plecat si cheama la respect pe cel ce viziteaza mausoleul, afland date despre Take Ionescu oratorul, avocatul si omul politic, care a militat pentru unitatea politica si sociala a romanilor. Textele sapate in piatra sunt o adevarata confesiune a unui carturar patriot, care s-a simtit chemat sa indeplineasca o misiune, asa cum marturisea la Iasi in 1916: "Da, generatia noastra sufera si are sa sufere. Sa sufere pentru ca ii va fi harazit ei sa scrie epopeea neamului romanesc."

Generatia din care facea parte si al carei reprezentant devenise, era generatia despre care declara in 1915, ca: "N-are doar sarcina de vitejie de a slulge cu sabia hotarele naturale, ci are si sarcina cuminteniei de a se transforma ea insasi, ca sa iasa nu numai o alta Romanie geografica, dar si o alta Romanie sufleteasca. Nu e destul sa fie numai in statistici cauza nationala, trebuie sa fie si in suflete."

Fiecare fragment de discurs sapat in piatra, pe peretii mausoleului, materializeaza o idee, fie ea politica, fie ea de suflet si face astfel posibila cunoasterea istoriei, a idealurilor unui neam, a neamului romanesc cu o existenta aparte.

Frumoasa sculptura si pietraria mausoleului au fost executate de Emil W. Becker, sculptor si medalist bucurestean din perioada 1881-1952. Se poate afirma ca aceasta sculptura atrage pe vizitator indemnandu-l la un mic ragaz, moment in care incercand sa descifreze textele de pe pereti isi va bucura sufletul cu marile idei politice ale oratorului trecut la cele eterne si care te provoaca ca om mereu la medi­tatie prin a afirma: "Nedreptatile pe care mi le-au facut altii mie nu cer nimanui sa le regrete, caci eu le uit; acelea pe care le-am facut eu altora, nu cer nimanui sa le ierte, caci eu le regret." (din inscriptiile de pe peretii mausoleului)

In incinta mausoleului, langa sarcofag, se afla urna cu cenusa si bustul celei de a doua sotii a lui Take Ionescu, Adina Olmazu, bust sculptat in marmura alba de sculptorul italian, Roscitano, la Roma, in septembrie 1926.