L-a cautat ani de zile, dupa ce a avut un vis minunat, in care stapana Gradinii Athosului, Maica Domnului insasi, l-a trimis peste Dunare, in Tara Romaneasca. Locul zidirii din vedenie tot nu i s-a aratat, desi a ridicat mai multe manastiri in drum: Vodita, Gura Motrului, Visina, Aninoasa. Ajunge si in zona Tismanei, in stransoarea muntelui, unde gaseste gazduire la o familie de tarani. Acestia aveau un copil, care s-a intors seara fara turma de porci data in grija. Printre lacrimi, baiatul spune ca a pierdut porcii in locul numit „La Chisatori“, pe Muntele Starmina. Atunci strainul tresare si zice: „Nu-l bateti, caci eu voi gasi porcii maine. Este chiar locul pe care il caut de atata vreme!“.

 

De la biografie la hagiografie

Ce se poate spune despre cineva care trece Dunarea pe un omofor, facandu-si doar semnul Crucii? Ce se poate spune despre cineva care, de os domnesc fiind (nepot al lui Basarab I si var cu Lazar, cneazul Serbiei), fuge la 16 ani din Prilep (Macedonia sarbeasca) la Athos, calugarindu-se? Mai mult, dupa peste 40 de ani de vietuire in lavra Hilandarului (ctitorie sarbeasca) si a Cutlumusului (ctitorie a lui Vlaicu Voda, varul sau), ajunge Protosul Sf. Munte, pe care il paraseste pentru „locul din vis“. Adica pentru Tismana, fabuloasa lavra a Munteniei, nestemata culturala si duhovniceasca a Evului de mijloc romanesc. Cel pe care il evocam este Cuviosul Nicodim de la Tismana, Sfantul care a dat Ortodoxiei romanesti primele manastiri stiute, cu reguli athonite si cu viata ascetica inalta.

Convertirea unui imparat catolic

Asa dupa cum in Dobrogea traditia populara consemneaza trecerea Sf. Ap. Andrei insotita de semne si minuni, tot asa Mehedintiul si Gorjul este plin de marturii ale prezentei Sf. Nicodim in aceste locuri. Un lucru este clar: intrega zona ii apartine duhovniceste. Bunaoara, cercetand imprejurimile Tismanei, insotit de copilul care pazea porcii, a gasit o pestera retrasa, unde insa salasluia un sarpe enorm. Scotandu-si crucea de plumb de la gat (se pastreaza si astazi si cantareste peste 670 de grame), a lovit fiara, care a plesnit, lasand locul curat pentru manastire. Apoi, cu ajutor domnesc, a ridicat biserica din piatra, dupa planuri proprii, adunand o obste numeroasa. Era anul 1385.

Darul cel mai de pret al Sfantului Nicodim era alungarea duhurilor rele din oameni. Asa se face ca la 13 august 1406, ajunge la Tismana imparatul Sigismund de Luxemburg. In suita, alcatuita din diplomati, clerici catolici si generali, se afla si fata lui, bolnava de epilepsie. In preajma manastirii, fata se vindeca in mod minunat, dupa o dramatica inclestare cu duhul necurat. Imparatul porunceste sa nu spuna nimeni nimic despre intamplare, dar la poarta, in dangatul clopotelor, Cuviosul Nicodim il intampina astfel: „Da slava lui Dumnezeu si Prea Curatei Sale Maici pentru mila pe care a facut-o astazi cu tine, tamaduind pe fiica ta!“.

A doua zi, in ajunul hramului Tismanei - Adormirea Maicii Domnului - soseste si domnitorul Mircea cel Batran cu suita sa. Privegherea care a urmat, dar mai ales sfanta slujba de a doua zi i-au uimit de catolici, in special pe imparatul Sigismund. Acesta se hotaraste sa-l mai incerce pe Nicodim astfel: in lavra Tismanei nu se manca deloc carne. La masa, dupa slujba, in fata Sfantului apare un vas acoperit, in care se afla un purcel. Stiind acest lucru, imparatul il roaga pe staret sa binecuvanteze... pastravul. Sfantul, privindu-l in ochi pe imparat, ii spune: „Fie dupa cuvantul tau, imparate. Pastrav sa fie!“; si, descoperind vasul, gaseste inauntru un pastrav! In fata atator evidente ale dreptei credinte, pe Sigismund il bate gandul convertirii la Ortodoxie. Si totusi ii mai cere Sfantului o ultima dovada: sa treaca prin foc nevatamat. Sub ochii ingroziti ai asistentei, Nicodim - doar pentru un suflet, ce-i drept, imparatesc - porunceste sa se aprinda foc mare, chiar intre cei doi brazi din fata bisericii. Dupa ce s-a rugat fiebinte la Dumnezeu, Nicodim si-a pus vesmintele si impreuna cu ucenicul sau Antonie (nimeni altcineva decat copilul care pierduse porcii) a trecut prin valvataie de trei ori, in numele Sfintei Treimi. Uluiti, toti au cazut in genunchi, iar imparatul a cerut pe loc botezul ortodox, numindu-se din acel ceas Matei. Mormantul lui se afla astazi intr-o manastire ortodoxa din Cracovia (Polonia).

 

Secretul staretilor

A doua zi de Craciun, 26 decembrie 1406, in varsta de 108 (dupa unele scrieri; dupa altele: 96), staretul coboara cu greu de la pestera sa, aflata deasupra manastirii, isi ia ramas bun de la intrega obste si se muta la Domnul. Este ingropat in mormantul din pridvor, dinainte pregatit. Dupa 7 ani, calugarii i-au aflat osemintele intregi, neputrezite, din care izvora mir. Domnitorul Basarab cel Tanar (1473) a hotarat sa aduca moastele la Bucuresti. In acel moment, Nicodim i se arata in vis staretului, instiintandu-l si poruncindu-i sa-i ascunda moastele, afara numai de un deget - aratatorul. Ingrozit, bietul staret ascunde sfintele moaste, si acesta a fost secretul cel mai bine pastrat al tuturor staretilor Tismanei. El s-a transmis oral, pana in timpul comunistilor, cand ultimul staret al manastirii (ulterior a fost transformata in obste de maici) a murit pe neasteptate intr-un spital din Bucuresti, neavand cui lasa taina sfintelor moaste ale Cuviosului Nicodim.

In anul 1955, Biserica Ortodoxa Romana a generalizat cultul Sfantului Nicodim, in vremea Mitropolitului Olteniei, Firmilian, cu data de praznuire 26 decembrie.

„Recordurile“ Tismanei

Nu numai vechimea Tismanei ii da aura de stralucire, dar si patrimoniul spiritual si cultural prezent aici. Bunaoara, bisericuta din cimitir este ctitoria lui Matei Basarab, iar langa ea se afla turnul de paza, din care pandurii lui Tudor Vladimirescu, baricadati in spatele zidurilor, au pichetat, cateva saptamani, drumul catre manastire. Apoi, la poalele peretelui de stanca, se afla cateva pesteri in care a fost ascuns tezaurul Romaniei, in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Printr-o tradare, el a fost gasit de trupele sovietice.

In muzeul Tismanei se afla cea mai veche cusatura din Romania, o bedernita care a apartinut mitropolitului Antim Critopol (1381). Aici, la Tismana, a fost scrisa cea mai veche carte romaneasca, un Tetraevangheliar, care are la sfarsit cateva randuri lasate chiar de mana „popii Nicodim“ - Sfantul Nicodim insusi. Volumul se afla la Muzeul de Istorie al Romaniei.

Interiorul bisericii are o pictura de o rara frumusete, facuta in doua etape: prima, apartinand lui Dobromir din Targoviste (1563-64) si care este prezenta in pronaos. A doua fresca, cea din 1732, a fost realizata de Ranite Grigorie, in stil post-brancovenesc, acoperind vechea fresca in naos si altar. Catapeteasma dateaza din 1766 si este din lemn de tei, poleit cu aur. Toaca de bronz de la intrare, cu vulturul bicefal al Basarabilor, este din 1840.

Anul 1955 marcheaza inceputul unor ample lucrari de restaurare a manastirii, mitropolit al Olteniei fiind Firmilian, iar stareta a manastirii fiind Ierusalima Gligor. Energica stareta, ardeleanca din Ocna Sibiului, pastoreste si in prezent obstea de la Tismana. Cele 40 de calugarite alcatuiesc inima vie, pastratoare in duh a Tismanei, ca pe o datorie marturisitoare a manturii si a zbuciumului veacurilor romanesti.

Razvan BUCUROIU
Lumea credintei, anul II, nr. 1(6)

• Manastirea Tismana
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania