Nicolae Popovici, episcop ortodox al Episcopiei de Oradea, intre anii 1936-1950, s-a nascut in ziua de 3 ianuarie 1903, in localitatea Biertan, regiunea Tarnava Mare, si a trecut la cele vesnice in ziua de 20 octombrie 1960, in Manastirea Cheia, judetul Prahova, unde a fost izolat de catre comunisti, dupa o pensionare fortata.
Nicolae Popovici, episcopul Oradei
Nicolae Popovici s-a nascut in ziua de 3 ianuarie 1903, in localitatea Biertan, regiunea Tarnava Mare, in actualul judet Sibiu. Dupa ce termina scoala primara, in localitatea natala, invatand forte bine limbile germana si maghiara, tanarul urmeaza cursurile liceului din Dumbraveni, apoi pe cele ale Scolii Normale din Sibiu si pe cele ale Liceului Andrei Saguna, din Brasov. Intre anii 1923-1927, el urmeaza cursurile Academiei Teologice din Sibiu.
Fiind remarcat de catre mitropolitul Nicolae Balan, tanarul este trimis la studii, in strainatate. Astfel, intre anii 1927-1928, urmeaza cursurile Facultatii de Teologie din Atena, apoi, intre anii 1928-1930, pe cele ale Facultatii de Filosofie din Munchen, iar intre anii 1930-1932, pe cele ale facultatilor din Tubingen, Leipzig si Breslau. Intors in tara, tanarul Nicolae Popovici merge la Cernauti, unde, in anul 1934, obtine diploma de doctor in Teologie. In anul 1933, el va tipari, la Sibiu, lucrarea sa fundamentala, numita "Epicleza euharistica".
Intre anii 1932-1936, parintele Nicolae Popovici slujeste ca profesor, in cadrul Academiei Teologice din Sibiu, predand disciplinele Teologie Dogmatica si Apologetica, Omiletica si Limba Greaca. Tot in aceasta perioada, tanarul profesor va tine si o serie de predici, in Catedrala Mitropolitana din Sibiu. In anul 1934, din mila si grija fata de cei nevoiasi, el infiinteaza fondul "Mila crestina", in cadrul Ssocietatii Oastea Domnului.
In ziua de 1 septembrie 1929, fiind inca preocupat de studiu, Nicolae Popovici a fost hirotonit diacon celibatar, iar mai apoi, in ziua de 23 noiembrie 1934, a fost hirotonit preot, de catre mitropolitul Nicolae Balan. In ziua de 28 aprilie 1936, el a fost ales episcop de Oradea, potrivit dorintei fostului episcop titular, Roman Ciorogariu. Pentru aceasta, a fost tuns in monahism, la Manastirea Cozia, dupa care a fost hirotesit arhimandrit, iar in ziua de 1 iunie 1936 a fost hirotonit arhiereu, in Catedrala din Sibiu, inscaunarea avand loc in ziua de 28 iunie 1936.
Inca dintru inceputul arhieriei sale, episcopul Nicolae Popovici a aratat un real interes sporirii vietii duhovnicesti din eparhia sa, atat in randul preotilor, cat si in randul credinciosilor. Pentru aceasta, intr-o scurta perioada, el a efectuat peste o suta de vizite canonice si inspectii neanuntate, precum a si cununat sase mii de familii care traiau in concubinaj.
In perioada 1 aprilie 1940 - 25 martie 1941, el a fost loctiitor de episcop al reinfiintatei Episcopii de Timisoara, pe care a organizat-o si a inzestrat-o, din fonduri personale, cu o resedinta episcopala si cu o cladire pentru Consiliul Eparhial, chiar in centrul orasului.
In numai cinci ani, in Episcopia de Oradea s-au zidit si s-au sfintit douazeci de biserici si case parohiale. In anul 1937, episcopul face toate demersurile necesare pentru ridicarea unei catedrale marete, in orasul Oradea. Din pricina vremurilor, lucrarile nu au putut sa fie continuate. In localitatea Beius, episcopul Nicolae Popovici a construit un internat pentru fete. De asemenea, el a instituit si un fond pentru ajutorarea celor aflati in nevoi, a sprijinit ziarul episcopal, numit "Legea romaneasca", si a fost deosebit de preocupat de predarea Religiei in Scoala.
In vremea ocupatiei horthyste asupra Ardealului (30 august 1940 - 23 august 1944), episcopul Nicolae Popovici este batjocorit, inchis si exilat intr-un grajd, in satul natal, impreuna cu cei mai de seama locuitori oradeni. Neputandu-se intoarce in Oradea, episcopul isi stabileste resedinta in localitatea Beius, cat mai aproape cu putinta.
Episcopul Nicolae Popovici a fost unul dintre primii misionari trimisi peste Nistru, intr-un grup de peste cincizeci de ardeleni, indrumati de episcopul Nicolae Balan, mitropolitul Ardealului, in perioada 2-27 septembrie 1941. Mai apoi, in perioada 10 iulie - 1 august 1942, el a efectuat o noua vizita pastorala peste Nistru; cu aceasta ocazie, a savarsit slujbe in nenumarate biserici, a vizitat zeci de unitati militare si spitale, a sfintit biserici, a impartit sute si mii de carti si icoane. Mai multe predici ale sale au fost adunate in cartea "Lespezi de altar in slujba Bisericii si a neamului, la granita de vest a tarii", lucrare tiparita la Beius, in anul 1942.
Dupa data de 23 august 1944, episcopul Nicolae Popovici se va ruga nespus de mult pentru pacea lumii, insa ii va si incuraja pe soldatii romani aflati in lupta. Astfel, in perioada 4 mai - 3 iunie 1945, el s-a aflat in mijlocul soldatilor, pe frontul de vest. Odata reluate vizitele intre Biserica Ortodoxa Romana si cea a Rusiei, episcopul Nicolae Popovici a fost implicat direct in comunicarea dintre acestea.
In prima zi a anului 1950, in predica rostita credinciosilor, episcopul a spus si urmatoarele: "Parinti, sa aveti grija de copiii vostri, cresteti-i in spiritul Evangheliei, pentru ca aveti raspundere in fata lui Dumnezeu, nu-i lasati in cinematografe si pe terenurile sportive, unde tineretul este dus cu forta si unde primeste o educatie antireligioasa. Aduceti-i in biserica, ca aici primesc educatia care-i place lui Hristos. Pastrati sufletele lor departe de ideile straine de neamul nostru si va veti mantui si voi si tot neamul nostru. In pragul Anului Nou, Biserica trimite binecuvantarea pentru tot poporul si indeosebi tineretului nostru, trimite corpului didactic, care sunt raspunzatori pentru educarea tineretului nostru. Curaj invatatori, sa nu uitati ca veti raspunde si voi pentru tineretul nostru, care a pasit pe calea ratacirii."
Asemenea predici si invataturi, precum si cuvinte mult mai aspre fata de conducerea politica a tarii, vor mai urma, acestea fiind tinute multimilor fara pic de teama. Unul dintre sustinatorii cei mai de seama ai lui Nicolae Popovici a fost insusi patriarhul Iustinian Marina, care il sfatuia astfel: "Asculta de ei, dar fa ce stii, asa cum fac eu."
Dupa mai multe discutii cu administratia politica, s-a hotarat ca episcopul Nicolae sa fie mutat disciplinar, la Galati, in locul sau urmand a merge episcopul Chesarie Paunescu. Despre cazul episcopului oradean, mitropolitul Firmilian al Olteniei, spunea: "Regimul vrea capul lui Popovici si, daca nu i-l dam, s-ar putea sa se ajunga pana la reexaminarea raporturilor dintre Stat si Biserica. Popovici nu-si da seama ca, prin jocul lui de "a apara pozitia Bisericii stramosesti, fara compromisuri cu astia", face un mare rau Bisericii. El nu intelege ca o eventuala arestare a sa poate sa-l duca chiar la moarte."
In urma unei intalniri cu Petru Groza si Gheorghiu Dej, patriarhul Justinian Marina, a spus: "Situatia lui Popovici e mai grava decat banuiam. Niciodata nu l-am vazut pe premier atat de suparat; a zbierat pur si simplu la mine. Mi-a spus limpede ca, daca Sinodul nu-l indeparteaza pe Popovici din fruntea eparhiei Oradiei, il va aresta. Daca nu l-a arestat pana acum, aceasta a facut-o pentru a nu stirbi prestigiul Bisericii. Premierul s-a legat de o fraza din raportul meu, in care spuneam ca Popovici e om tanar, bine pregatit si capabil de a mai fi util Bisericii, daca il incercam in alta parte. Premierul mi-a cerut trimiterea lui Popovici la o manastire de dincoace de Carpati."
Solutia a fost, prin urmare, unica: "Din motive de interes superior bisericesc si din cauza de boala, Sfantul Sinod pune in retragere, din oficiu, pe Preasfintitul episcop Nicolae Popovici de la Episcopia Oradei, pentru aranjarea drepturilor la pensie. (...) Pentru refacerea sanatatii, i se atribuie deocamdata Sfanta Manastire Cheia, din regiunea Prahova." Dorind a merge in alta manastire, el nu a fost luat in seama. La manastirea indicata, i-a fost daruita chilia parintelui Grigore Babus.
La manastire, urmarirea episcopului nu a incetat, astfel incat Securitatea avea in slujba chiar un calugar din obste. Iubindu-l insa pe episcopul martir, calugarul angajat i-a spus inca dintru inceput: "Preasfintite, paziti-va de mine, fiindca eu sunt pus de Securitate ca sa raportez tot ce faceti in manastire, cu cine stati in contact, cine va viziteaza. Faceti in asa fel ca sa va feriti, sa nu va vad eu."
Un alt informator, in ziua de 12 martie 1952, nota: "Episcopul Nicolae Popovici este ca un sfant. El se duce aproape in fiecare noapte in biserica, in rand cu calugarii din manastire, iar cand nu se poate duce in biserica, se scoala totusi in miezul noptii si-si face toate rugaciunile, in camera sa. Atitudinea lui de om corect, cu foarte mare mila fata de calugarii batrani si bolnavi, a atras simpatia si respectul tuturor calugarilor din manastire." Pentru a nu mai atrage lumea, Securitatea ii va interzice sa mai participe la slujbe si sa mai predice.
Starea de sanatate a episcopului se va inrautati, crizele de tensiune fiind tot mai severe. Perchezitiile continue si acuzatiile de complicitate cu cei cer ascunsi prin munte au dus la o slabire tot mai mare a lui Nicolae Popovici. Au existat chiar si doua tentative de otravire a acestuia, cu vin. Astfel, in ziua de 20 octombrie 1960, pe cand se afla in Manastirea Cheia, vrednicul episcop Nicolae Popovici a trecut la cele vesnice, fiind inmormantat, mai apoi, in localitatea sa natala, Biertan.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.