Sfantul Ilarion Troitki

Vladimir Alexeievici Troitki, dupa numele sau de mirean, s-a nascut in data de 13 septembrie 1886, in familie preotului din localitatea Lipiti, aflata la mica distanta de Moscova, Rusia. Urmand tatalui lor, in slujirea lui Dumnezeu, Vladimir si un alt frate de-al sau vor ajunge arhiepiscopi, cel dintai in vicariatul de Verei, iar cel de-al doilea in episcopia de Briansk.

Inca din primii ani de viata, Vladimir s-a dovedit a fi un om inzestrat cu mari daruri de catre Dumnezeu. In toti anii de scoala, din clasele primare si pana la finalizarea studiilor academice, el a obtinut cele mai mari rezultate.

In anul 1906, dupa ce a terminat cursurile Seminarului Teologic din Tula, tanarul Vladimir s-a inscris la Academia Teologica din Moscova. In anul 1910, dupa ce a terminat studiile academice, uimindu-i pe profesori, prin capacitatile lui intelectuale si sufletesti, Vladimir a fost numit profesor de Noul Testament, la Academia Teologica din Moscova.

Pana in anul 1912, cand isi sustine lucrarea de diploma, cu titlul "Schita asupra istoriei dogmei Bisericii", tanarul profesor a publicat mai multe articole, din care le amintim pe urmatoarele: "Piatra cea din capul unghiului Bisericii", "Teologia eclesiologica", "Unitatea idealului crestin" si "Scrisori despre Occident". Ca teolog, el s-a remarcat ca un aprig aparator al dreptei credinte impotriva ecumenismului.

In ziua de 28 martie 1913, la varsta de aproape 27 de ani, Vladimir a imbratisat viata monahala intr-o sihastrie a Manastirii Sfanta Treime, de langa Moscova, primind numele Ilarion. Cel care a savarsit slujba tunderii in monahism a fost episcopul Teodor Pozdeievski, cel care, peste numai doua luni, il va hirotoni preot pe monahul Ilarion.

In vara anului 1913, ieromonahul Ilarion a fost ridicat la rangul de arhimandrit, de catre mitropolitul Macarie al Moscovei, dupa care a fost trimis in Sfantul Munte, impreuna cu episcopul Nicon de Vologda, spre a lamuri o disputa dogmatica. In iarna aceluiasi an, Cuviosul Ilarion a fost numit profesor al Academiri Teologice din Moscova.

In anul 1917, arhimandritul Ilarion a participat la Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, in urma caruia a fost reinfiintat Patriarhatul Moscovei. In scaunul patriarhal a fost randuit Sfantul Tihon al Moscovei, care l-a desemnat pe Cuviosul Ilarion drept secretar al sau.

In anul 1919, arhimandritul Ilarion a fost arestat de catre bolsevici, fiind inchis intr-o temnita din Moscova, vreme de trei luni. Mai apoi, in data de 12 mai 1920, el a fost hirotonit episcop de Verei, de catre patriarhul Tihon. La scurt timp dupa hirotonia intru episcop, Ilarion a fost arestat iarasi, fiind inchis in aceeasi inchisoare, vreme de patru luni, iar dupa eliberare, in anul 1921, el a fost arestat din nou.

In data de 22 martie 1922, dupa ce a fost arestat si inchis intr-o aspra temnita din Moscova, Sfantul Ilarion Troitki a fost deportat la Arhanghelsk, vreme de un an. Dupa ce s-a intors in Moscova, episcopul Ilarion a fost numit arhiepiscop de Kolomna, de catre patriarhul Tihon. Fara pic de teama, noul arhiepiscop a inceput sa predice Cuvantul lui Dumnezeu si sa denunte abuzurile savarsite de autoritatile bolsevici.

Pentru ca a refuzat sa slujeasca impreuna cu un diacon randuit de autoritati, in data de 7 decembrie 1923, arhiepiscopul Ilarion Troitki a fost deportat in lagarul de pe insula Solovki, unde a petrecut vreme de trei ani. In acel timp, din pricina monahilor si a clericilor exilati, insula Solovki devenise o adevarata scoala a virtutilor, unde smerenia, infranarea, rabdarea, munca si saracia se invatau de voie sau de nevoie. Datorita bunatatii sale sufletesti si firii sale practice, Sfantul Ilarion a ajuns printre cei mai iubiti si respectati oameni din lagar.

In data de 18 iulie 1925, cand arhiepiscopul Ilarion a fost mutat intr-o inchisoare din Iaroslavl, un agent secret al bolsevicilor s-a straduit sa-l corupa pe sfant inspre o schizma, insa orice incercare s-a dovedit inutila. In cele din urma, in ziua de 13 aprilie 1926, arhiepiscopul Ilarion a fost dus inapoi, pe insula Solovki.

Pentru ca a spus si altora despre incercarile agentului secret din Iaroslav, in ziua de 19 noiembrie 1926, arhiepiscopul Ilarion a primit o noua condamnare, de inca trei ani. Astfel, in total, Sfantul Ilarion a petrecut sase ani in lagarul din Solovki.

In anul 1929, autoritatile bolsevice l-au trimis pe arhiepiscopul Ilarion spre o alta inchisoare, insa, pe drum, imbolnavindu-se de tifon, a fost dus la infirmeria inchisorii din Petrograd. In ziua de 15 decembrie 1929, Sfantul Ierarh Ilarion Troitki a trecut la cele vesnice, pe cand era in patul de spital. In aceeasi noapte, trupul sfantului a fost scos din inchisoare si dat unor rude, spre ingropare. Dupa ce a fost imbracat dupa cuviinta si asezat intr-un sicriu curat, Sfantul Ilarion a fost inmormantat in Manastirea Novo Devici, de catre mitropolitul Serafim Ciceagov.

Sfantul Nou Mucenic Ilarion Troitki a fost canonizat in ziua de 10 mai 1999, la o manastire din Moscova, de catre Alexie al II-lea, patriarhul Rusiei.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

• Grigorie Leu, un episcop martir
  Publicat in : Parinti
• Sfantul Eftimie Agritellis - Noul Martir
  Publicat in : Vietile sfintilor

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: