Dupa cum bine stim, fiecare dintre noi imediat ce ne nastem incepem sa cautam doua lucruri: Calea si Adevarul.

Prima cale este cea spre sanul mamei, pentru a ne hrani... apoi, pe masura ce incepem sa constientizam ce se intampla in jurul nostru, cautam alte cai... spre bratele celor dragi... spre locurile de joaca... spre invatatura sau sport... spre anturaje in care ne dezvoltam sau alternam personalitatea... spre dragoste... spre familie... spre acumulari materiale... spre performante intelectuale sau sportive... spre functie de constructie si inzestrare... multe dintre ele venind din bogatia spirituala, care este tot timpul in noi... trebuie numai sa o descoperim... cautand si iubind mereu Adevarul.

Poate ca o sa vi se para straniu ce o sa spun in continuare, insa este ceva normal si firesc pentru speta umana... gandindu-ne la modul cum s-a comportat cu Iisus.

Daca mi se punea aceasta intrebare, inainte de iunie 2000, cred ca altul ar fi fost raspunsul.

Cineva de sus, care cred ca ne iubeste, a intrat pe aceiasi lungime de unda cu mine si mi-a aratat Adevarul si Calea pe care trebuia sa merg in continuare.

Pe scurt... in iunie 2000, in urma unui accident vascular cerebral, am stat 5 zile in coma semiprofunda... perioada din care nu imi amintesc decat convorbirea cu ingerul meu pazitor, care ma incurajat... desi nu realizam situatia in care ma aflam... si mi-a dat cateva sfaturi pentru a putea duce la bun sfarsit misiunea vietii mele.

A urmat o operatie pe creier, atat de reusita incat se minuna si neurochirurgul, deoarece dupa numai o ora, doua, de la iesirea din sala de operatie, aveam un chef de vorba si un tonus... ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic... fapt cu totul adevarat pentru mine... care nu am realizat ca mi se facuse o interventie chirurgicala.

Ca inginer cercetator in domeniul mecanic, daca as fi constientizat realizarea acestei interventii chirurgicale... cunoscand ca in astfel de interventii... cea mai mica imprecizie in manevrarea bisturiului... fie el si cu laser... m-ar fi transformat pentru restul vietii intr-o leguma, nu cred ca as fi rezistat psihic.

Inainte de acest eveniment, am avut o periada de incercari mai grele in care acunulasem destul stres, devenind un robot care nu stia sa se bucure de viata... gasisem si o expresie pentru acest sentiment... "ma simt ca un mort viu".

Si atunci Dumnezeu a ales aceasta cale ca sa ma schimbe. Si intradevar de atunci simt ca am devenit un om nou, lucru pe care l-am marturisit intre patru ochi si neurochirurgului... care mi-a dat urmatoarea explicatie:

- Domnule, in mintea dumitale s-a petrecut o furtuna in urma careia lucrurile s-au asezat acolo altfel !

Dupa parearea mea, un om echilibrat alege intotdeauna calea de mijloc, deorece timpul a demonstrat ca in natura exista un echilibru perfect. Cati dintre noi oare... nu am remarcat ca dupa o perioada grea vine una mai buna (exceptand legile lui Murphy).

Rugaciune de multumire

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeule a toata milostivirea si indurarea, care ai nemasurata mila , nespusa si neajunsa iubire de oameni, cazand acum catre a Ta slava, cu frica si cu cutremur, aduc Tie multumire pentru binefacerile cu care m-ai invrednicit pe mine, nevrednicul robul Tau. Te slavesc, Te laud, si Te cant ca pe un Domn, Stapan si Facator de bine.Si iarasi cazand inaintea Ta, iti multumesc, cu smerenie, ma rog nemasuratei si negraitei Tale milostiviri, ca si de acum inainte sa-mi daruiesti faceri de bine, ca sa sporesc in dragostea Ta si a aproapelui meu.

Izbaveste-ma Doamne de tot raul si necazul. Daruieste-mi liniste. Si ma invredniceste ca in toate zilele vietii mele, totdeauna multumire sa-ti aduc Tie, sa graiesc si sa cant Treimii celei prea bune, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.  Amin.

Petrescu Nicu Dan Florin

• Conflictul dintre Adevarul crestin si filosofia evolutionista
  Publicat in : Sanatate si stiinta
• Despre adevarul fals
  Publicat in : Editoriale