De la Vatican la Athos

De la Vatican la Athos Mareste imaginea.

Distanta fizica dintre Vatican si Athos, potrivit maps.google.com, este de 1,343 km, putand fi parcursa cu automobilul in aproximativ 18 ore si 4 minute. Este o distanta rezonabila. Poate fi strabatuta cu un minim efort. In planul spiritualitatii insa, distanta dintre aceste doua state, simboluri ale crestinatatii, este de la "cer la pamant”, neputand fi parcursa pana in prezent vreme de un mileniu. Din contra, odata cu trecerea timpului, in ciuda eforturilor de apropiere dintre cele doua Biserici, distanta pare sa creasca in mod constant.

Cine este interesat sa studieze diferentele interconfesionale dintre Biserica Romano-Catolica si cea Ortodoxa, sa nu se reduca la a citi Catehismele celor doua Biserici, sau manualele de Teologie Dogmatica. Diferentele ies in mod fundamental la iveala daca ni se ofera posibilitatea vizitarii Vaticanului si a Sfantului Muntele Athos. Fiecare din ele este expresia spiritualitatii Bisericii pe care o reprezinta. Diferentele dintre ethosul apusean si cel rasaritean, ies la iveala pornind de la lucrurile esentiale, pana la detaliile marunte. Desigur, nu trebuie sa pierdem din vedere baza comuna pe care o avem. Insa adevarul se face la fel de bine cunoscut din nuante.

In ceea ce ma priveste, vizitand Vaticanul m-am simtit instrainat de mine insumi si de ceilalti. Experienta a fost intrucatva - fara a exagera - "traumatizanta”. Cozi interminabile de turisti, insotiti de aparate foto-video, dornici sa surprinda fiecare moment petrecut in "Cetatea Sfanta”. Zarva, zarva, zarva. Vaticanul a fost locul in care am pierdut si putina liniste cu care veneam de acasa.

Roma mi s-a parut un oras minunat, cu atat mai mult cu cat este sfintit de sangele martirilor din primele veacuri ale crestinatatii. Vaticanul insa, mi-a pus inainte nesfarsite ziduri reci, lipsite de viata. Venisem in cautarea lui Dumnezeu, dar nu am gasit decat lucruri care nu inceteaza sa afirme masura omului. O cautam cu privirea pe Maica Domnului, mi se vorbea zece minute despre Rafael. Incercam sa contemplu imaginea lui Hristos, ghidul mai vorbea inca zece minute despre Michelangelo. Desigur, privit din perspectiva istoricului sau a istoricului de arta, Vaticanul, Catedrala San Pietro si Muzeul Vaticanului reprezinta comori de mare pret.  Am  avut  strania impresie ca tot acest loc nu mai prezinta un interes duhovnicesc, in sine, pentru fiecare crestin, vizand numai anumite categorii de oameni de cultura, interesate de activitatea si operele marilor artisti renascentisti. Numai ca eu nu venisem numai in cautarea sau intampinarea culturii Renasterii. Insetam dupa mai mult.

Nu in acelasi fel au stat lucrurile atunci cand am pasit pentru prima data in Sfantul Munte Athos. Inca de la inceput, Athosul mi s-a infatisat ca loc al linistii, randuielii si rugaciunii. De aceea, in acest loc fara prea mult efort reusesti sa  te linistesti, sa intri intr-o randuiala, si sa te deprinzi cu rugaciunea.

Toate manastirile si schiturile, precum si viata monahala din Sfantul Munte, ii ofera omului contemporan, sansa de a descoperi Ortodoxia prin ceea ce are aceasta mai autentic si mai frumos. Pe langa istoria milenara si valorosul tezaur cultural de factura bizantina, asezamintele monahale atonite pun inaintea pelerinilor marturia traditiei vii a Bisericii Ortodoxe. Athosul are si el "artistii” sai, pe Manuil Panselinos, pe Teofan Cretanul, pe Sfantul Ioan Cucuzel si multi altii, mai putin cunoscuti lumii intregi. Intrebandu-i insa pe parinti cu privire la viata pe care ei au dus-o, ei nu-ti vor prezenta atat biografia lor, cat minunile consemnate in traditie, legate de activitatea acestora. Pun in evidenta, intr-un final, lucrarea lui Dumnezeu, nu pe cea a omului. De aceea, in Athos am simtit ceea ce nu am reusit sa aflu in Vatican, anume sa pregust, macar si in mica parte, ceva din bucuria Imparatiei.

Concluziile, vor varia in functie de perspectiva din care evaluam toate aceste lucruri, cea a ortodoxului sau a romano-catolicului. Pentru multi dintre romano-catolici pasii facuti pe cararile Athosului au reprezentat o intoarcere "acasa”. Exista numeroase exemple cu cei care au facut experienta vietii atonite luand apoi decizia nu numai sa treaca la Ortodoxie, ci sa-si petreaca restul vietii intr-una din manastirile de aici. In acest sens, manastirile atonite sunt intr-un anume sens "cosmopolite” putand intalni in cadrul obstilor, monahi de multe nationalitati, provenind din diferite ramuri ale crestinatatii.

Acestea sunt numai cateva ganduri, si, in mod cert, pot fi puse in evidenta aspecte mult mai importante decat cele prezentate in articolul de fata. Multi vor spune ca aceasta comparatie este exagerata, mult mai potrivit fiind sa comparam manastirile atonite cu cele catolice. Intentia a fost aceea de a compara cele doua ipostaze ale unui stat , dupa cum le aflam in Biserica Ortodoxa (Athos - stat monastic )si in cea Romano-Catolica (Vatican - oras stat).

Inchei insa prin a prezenta modul cum cele doua state crestine sunt pastrate in constiinta ortodoxului de rand, fara studii de specialitate, asadar, fara preconceptii. Intreband un prieten, care este prima persoana pe care o asociaza cu Vaticanul, acesta mi-a raspuns sec, Papa. Intrebandu-l acelasi lucru cu privire la Muntele Athos, a raspuns fara a sta pe ganduri, Maica Domnului. Cred ca si numai raspunsurile prietenului ar fi fost suficiente pentru a ne face o imagine justa, asupra distantei reale de la Vatican la Athos.

Radu Alexandru

07 Septembrie 2010

Vizualizari: 1974

Voteaza:

De la Vatican la Athos 5.00 / 5 din 1 voturi. 4 review utilizatori.

Comentarii (4)

  • Mircea Suta Postat la 2010-08-27 19:45

    Dragii mei, Nu trebuie decit sa spunem, cred eu, Capul Bisericii Ortodoxe este Domnul Iisus Hristos ! Capul Bisericii Catolice ...este papa. Trebuie oare spus mai mult ?! "Lumea are nevoie de rugaciune, nu de muzee, nu de o arta si de o cultura izolata de puterea de a schimba esential omul, in inima lui. Lumea are nevoie de vieti curate si de sfinti."-mai ales acum, in aceste vremuri... DOAMNE AJUTA ! Mircea

  • olivian filipPostat la 2010-08-27 12:18

    In calitatea mea de crestin catolic ma simt dator sa va transmit celor care ati cazut pe spate la concluziile lacramoase ale domnului Radu Alexandru, ca parerea dansului este una trasa de coada, strict subiectiva si sentimentalista. Inainte de toate, Vaticanul este centrul catolicitatii dar nicidecum neaparat inima sa spirituala. Asadar din capul locului comparatia este fortata. Spiritualitatea Bisericii Catolice se gaseste acolo unde orice crestin catolic traieste in mod autentic cuvantul Evangheliei, iar daca va referiti la un loc, un monument spiritual anume, ei bine acesta este prezent in aproape orice colt al lumii catolice. In acest sens va invit sa faceti un tur al sanctuarelor catolice macar din Europa, si abia dupa aceea sa va dati cu parerea. Domnule Radu cred ca stiati dinainte ca mergeti intr-un muzeu si nu la o ceremonie religioasa. Daca tot ati fost acolo ar trebui sa stiti ca Muzeul Vatican este doar atat, "un muzeu", si nu un loc de rugaciune. Bazilica Sf Petru de asemenea are un orar special dedicat turistilor, care pot sa fie si atei la urma urmei sau neopaganii zilelor noastre, si un altul dedicat ceremoniilor religioase. De altfel daca ati fi fost interesat sa va rugati ati fi facut-o, fiindca in capela papala din partea dreapta a bazilicii se afla in continuu expus spre adoratie Sfantul Sacrament , iar acolo turistii nu au acces decat daca se roaga , si nu ca sa faca poze. Un alt loc ferit de flashuri se gaseste in partea dreapta a baldachinului...puteati sa va rugati fara sa va deranjeze nimeni, cum eu o fac uneori. In plus nimeni nu va impiedica sa coborati in cripta papilor si sa va rugati acolo, macar langa acei papi care faceau parte din biserica nedespartita. S.A.M.D. Totusi ma intreb cum de un fidel ortodox ca dumneavoastra a batut atata cale ca sa se roage taman in cuibul "ereticilor", cand asa cum spuneti Muntele Athos e plin de variate delicii spirituale? Cum de un iubitor al singuratatii s-a dus sa-si gaseasca linistea taman intr-un muzeu plin ochi de tot felul de oameni mai mult sau mai putin pestriti, probabil iubitori de arta? Nu ma mira ca ati iesit bolborosid...repet: Muzeul Vatican nu e cel mai potrivit loc de rugaciune, ca sa nu spunem ca nu e deloc menit pentru asa ceva!!! Inca ceva stimate domn. A avea studii de specialitate nu inseamna a avea pre-conceptii, ci o cunoastere mai profunda, lucru care nu face altceva decat sa-ti faciliteze deschiderea spre ceva nou sau deosebit. Evident nu a fost cazul dumneavoastra. Imi pare rau totusi ca ati plecat de acolo fara sa va fi bucurat macar de frumusetea operelor de arta, care fie vorba intre noi, o cuprind reprezentata deseori pe Sfanta Fecioara. Iar daca tot ati vorbit de statul Athos, va sugerez un scurt documentar care vorbeste si despre "raurile de dragoste" ce se scurg acolo intre fratii ortodocsi. Il gasiti pe youtube, si poate va este cunoscut...se numeste "ambasadorii fara tara". Ceea ce ma uimeste in astfel de postari este aerul acela de nesiguranta si automasaj al egoului religios. Mergeti la ceilalti, trageti o fuga cu idei deja formate, mai faceti ceva evaluari superficiale, dupa care va flatati unii pe altii pentru dreapta credinta de care suntei animati, evident cu fraze lacramoase, invocand realitati cu care poate niciodata nu va confruntati. Asa ca si cuuriozitate "windorin" , de ce nu mergeti la Sfantul Munte daca asa patos va leaga de acel loc? Daca ati putea pleca oricand, de ce nu o faceti? Prefer sa ma opresc aici...amintindu-va ca nu aveti idee despre ce este catolicitatea. Trebuie sa o experimentati cu o inima sincera si deschisa pentru a o cunoaste. PS: aceasta nu inseamna ca trebuie sa renuntati la ortodoxie !

  • Radu AlexandruPostat la 2010-08-27 10:40

    La nivel personal, toti suntem chemati sa parcurgem "calea de la Vatican la Athos", de la viata secularizata, instrainata de Dumnezeu, ce tinde a ne caracteriza - ortodocsi fiind -, la o viata caracterizata de asceza si aflarea lui Dumnezeu.

  • windorin Postat la 2010-08-27 05:53

    Sfantul Munte Athos este locul unde as putea pleca oricand, fara de nici o pregatire, caci nu e stare in care sa nu'mi doresc sa fiu acolo. Trist, ori bucuros, inima salta numai si la auzul acelui loc. Pamantul, pietrele, apa, aerul, zidurile, acolo totul este altfel, caci rugaciunea si nevointele parintilor sfintesc toate. Lumea are nevoie de rugaciune, nu de muzee, nu de o arta si de o cultura izolata de puterea de a schimba esential omul, in inima lui. Lumea are nevoie de vieti curate si de sfinti.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE