Exista un rost al bolii si al suferintei ignorat deseori: cand cineva sufera, Dumnezeu asteapta in prima instanta ca acel om aflat la ananghie sa fie inconjurat de cat mai multi oameni dornici sa ajute, prieteni, colegi sau dusmani aflati in regret. Iar acesti prieteni sositi ca roiul in jurul suferindului au o mare datorie: sa fie nu numai trup si suflet langa cel suferind ci si intre ei sa fie uniti si in dragoste. Abia apoi, suferindul, dus pe "brate sufletesti" de toti acesti oameni, trebuie sa ajung la medic si la Sfanta Biserica, intru vindecare.

Dumnezeu ne-a lasat pe pamant atat de fragili, slabi, tocmai pentru a ne vedea uniti, intelegand si noi faptul ca singura noastra cale de a supravietui sufleteste si trupeste, departe de distrugere si autodistrugere, este sa fim uniti in mare iubire.

Exista un principiu sacru al prieteniei care este un criteriu obligator in definirea adevaratei prietenii (o minte in 2 trupuri): prietenul prietenului meu este prietenul meu. Aceasta lege poate fi respectata intodeauna numai intr-un singur context: daca esenta prieteniei dintre A si B este centrata intr-o Providenta Unica (la care A si B sa se raporteze cu tot sufletul), recunoscuta de A si B, la fel si prietenia dintre B si C. Numai asa poate fi respectata intodeauna tranzitivitatea prieteniei si se poate crea o triada A-B-C de prieteni, centrata in Divin. Atunci sa ne amintim si afirmatia Hristica: Acolo unde se vor aduna doi sau trei in numele mele, acolo voi fi si eu. Misterul vietii, al iubirii si al credintei este tocmai aceasta trecere de la Doi, la Trei: de la A si B sa se treaca la A prieten cu B intru Providenta P. (A-P-B), apoi B-P-C, apoi A-B-C in jurul lui P.

De aici si vorba inteleapta ca in legea Iubirii adevarate consfintite si inchise prin Divin: 1=1=3. Amintiti-va si de triada Divin-Om-Aproapele.

E o necesitate a invata Iubirea in primul rand prin prisma divina. Iubindu-l intai pe Dumnezeu, vom invata sa ne iubim aproapele asa cum il iubeste pe acela (aproapele nostru) Dumnezeu insusi, adica sa ne iubim aproapele desavarsit, asa cum numai Dumnezeu, Creatorul lui ii poate iubi. Abia apoi, dupa ce am invatat iubirea pentru Dumnezeu, putem invata iubnirea aproapelui si apoi chiar si iubirea dusmanului. Aceasta este esenta lectiei de iubire adevarata pe care Dumnezeu insusi ne-a dat-o intrupandu-se in istorie. Hristos s-a nascut, dandu-i Sfintei Treimi chip de om, tocmai pentru ca, omul sa invete mai usor Iubirea fata de Sfanta Treime, care poate parea pana atunci o notiune abstracta. Omul a fost creat de Dumnezeu sa iubeasca in primul rand fiinte vii, inclusiv oameni, si evident in primul rand pe Creatorul insusi, si nu o notiune abstracta. De aceea s-a intrupat Treimea intr-un Om: ca sa invatam dintr-un singur foc sa iubim atat pe dumnezeu, cat si pe aproapele si dusmanul.

Marea eleganta a lectiei date de Divinitatea insasi intregii istorii este intruparea lui Hristos. Pentru ca Hristos a insemnat atunci pentru fiecare om fie un prieten, fie un dusman fie divinitatea insasi, fie toate trei la un loc. De aceea invatand sa-l iubim pe Hristos mai impuscam 2 "iepuri de iubire": iubire de aproape si iubirea de dusman, atat primul cat si al doilea fiind intrupate intr-o singura persoana.

Chiar si cei care initial L-au iubit pe Hristos au fost avertizati de El ca vor suferi mult (chiar si in familie) din cauza Lui si vor fi ispititi sa il perceapa in cele din urma ca pe un dusman.

Pe cei care l-au urat de la inceput, Hristos a incercat sa ii invete sa-L iubeasca ca Dumnezeu, facandu-le cele mai mari promisiune pe care le poate face istoria omenirii.

Iar pe cei care L-au iubit pe Hristos ca Dumnezeu, acesta i-a trimis sa-L iubeasca prin fapte, adica sa-i invete si pe ceilalti sa-L iubeasca pe El ca pe Dumnezeu insusi.

Iata deci marea lectie de iubire: Hristos trebuie sa fie iubit intai ca Dumnezeu, apoi ca prieten si apoi ca "Dusman" ("cine nu este cu Mine este impotriva Mea", "nu puteti face nimic fara Mine"). Aceasta este ordinea cea mai fireasca a invatarii Iubirii. Hristos insa, fiind un triunghi echilateral, poate fi invatat plecand de la orice colt al ringului (coltul divin, coltul priteniei sau cel al dusmaniei). Un exemplu este cel al apostolului Pavel care a pornit din coltul dusmaniei fata de Hristos, si dupa ce a parcurs toate celelalte colturi ale ringului, a cunoscut centrul triunghiul echilateral (care este si centrul cercului inscris si circumscris acestui triunghi echilateral), adica pe Dumnezeu insusi in forma lui Unu-Trei (Unic-Triadic).

Iata misterul de a inconjura de trei ori centrul Iubirii care este Hristos insusi. O ilustrare grafica foarte sugestiva se regaseste intr-un foarte vechi simbol (1). Sau in alta varianta grafica, mai complicata (2). Sau acest nod tridimensional (3).

Exista si o celebra teorema geomtrica, foarte ilustrativa pentru lectia Iubirii Hristice: centrele triughiurilor echilaterale construite pe laturile unui triughi oarecare formeaza tot un triunghi echilateral. E un fel de proiectie a lectiei Hristice in lume geometriei, si are o calitate didactica aparte privind intelegerea cel putin teoretica a principiului, pentru ca practic, vii invata prin fericiri si suferinte. (4)

In geometrie lectia triunghiului este fundamentala, triunghiul fiind celula elementara a tuturor celorlalte figuri geometrice 2D sau 3D sau cu o infinitate de dimensiuni, si cheia intelegerii lor. Iar cercul, prin discul sau asociat contine o infinitate de triunghiuri. Chiar si punctul, putand fi considerat un cerc cu raza zero ascunde cel putin un triunghi. Tot asa, lectia iubirii Hristice triadice este fundamentala in implinirea sufleteasca a omului.

Andrei Lucian Dragoi

1. 

2. 

3. 

4.