Parintele Mircea Pacurariu

Parintele Mircea Pacurariu Mareste imaginea.

La Multi si Fericiti Ani, Preacucernice Parinte Profesor Mircea Pacurariu!

O scurta scrisoare deschisa, adresata cu prilejul acestui frumos ceas omagial, festiv si aniversar - implinirea a optzeci de ani de viata ai Preacucernicului Parinte Profesor Mircea Pacurariu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa "Andrei Saguna" din Sibiu…

Cu multa bucurie stim si (re)cunoastem ca in fiecare an la data de 30 iulie este ales prilej de aleasa si frumoasa sarbatoare, mai ales pentru dumneavoastra, insa, de data aceasta, permiteti-mi sa ma impartasesc si eu de aceasta bucurie si incununare, acum la ceas aniversar si jubiliar, deoarece impliniti si inmanunchiati o frumoasa, rotunda si bogata varsta, rotunda, cea de 80 de ani, frumosi, plini, rodnici si consistenti!.

Recunosc si marturisesc faptul ca eu personal, va cunosc de relativ putina vreme dar de la bun inceput am fost placut impresionat de dumneavoastra, datorita caracterului, onoarei, demnitatii, blandetii, intelepciunii si spiritului de om serios, onest si muncitor, perseverent si tenace, care va caracterizeaza!.

De aceea, am apreciat si admir in continuare aceste calitati, pe care le aveti, le cultivati si le impartasiti si altora, cu toata abnegatia, dragostea si generozitatea!.

Totodata, va apreciez toata munca, osteneala si sudoarea depusa in campul activitatii stiintifice, de cercetare, scriitoricesti, publice, civice, publicistice, editoriale, culturale ori spirituale si mai cu seaama in cea organizatorica, fiind un bun initiator, fondator, coordonator si organizator al multor activitati, societati si actiuni culturale, de anvergura nationala si internationala, in tinuturile binecuvantate ale Transilvaniei, Tarii Romanesti si nu numai, in Oltenia, Muntenia toata si Dobrogea strabuna – tara, pamant, neam si popor in care colaborati si cooperati atat de frumos, de bine si de eficient cu toata preotimea si intelectualitatea zonei si care, din aceste motive, va stimeaza, va respecta si va pretuieste atat de mult, dimpreuna cu noi toti!.

Prin urmare, cugetand eu acum, in acest ceas si moment sarbatoresc, omagial si aniversar, la activitatea si la personalitatea preacucerniciei voastre, una foarte complexa si foarte completa, ma gandesc la darul omului providential cu care v-a inzestrat Creatorul si Stapanul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos – pe Care dumneavoastra il cinstiti, de atata vreme, cu toata sinceritatea, dragostea si abnegatia!.

M-as bucura sa stiu, Preacucernice Parinte Profesor, ca atat contemporanii cat si posteritatea va vor acorda, totdeauna, cinstea, recunostinta si pretuirea cuvenita pentru tot ce ati facut, pentru ceea ce sunteti si insemnati (sau ar trebui sa insemnati) dumneavoastra in constiinta si in memoria noastra colectiva, care, ma rog lui Dumnezeu sa nu fie alterata si o spun aceasta cu mare infrigurare fiindca, din pacate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita binefacatorii si inaintasii nostri dar incerc, totusi, sa–mi fac un act de incurajare si de optimism si sa cred ca ori de cate ori va fi pomenit numele Mircea Pacurariu va fi pronuntat cu veneratie si respect pentru tot binele pe care dumneavoastra l-ati facut atator oameni si care fapte, fiti sigur, ca sunt consemnate de catre Dumnezeu in Imparatia Sa cea cereasca si vesnica de care, ne rugam Lui, sa aveti parte!.

Asadar, fiti incredintat, Preacucernice Parinte Profesor, ca sunt foarte multi oameni de rand, din tara noastra si din diaspora romaneasca, credinciosi ori slujitori ai altarelor care se roaga Bunului Dumnezeu, sa va daruiasca multa liniste si pace in suflet, multa bucurie sufleteasca si sa va rasplateasca pentru faptul ca i-ati facut pe ei sau pe copiii lor oameni, cu carte, cu spirit, suflet si simtamant romanesc, cu scoala autentica, cu carte romaneasca de invatatura, cu biblioteci si cu studii inalte, incheiate, in aceste locuri, fapt ce nu poate fi uitat de si in istoria sau geografia acestor locuri (ale Ardealulului stramosesc si Transilvaniei strabune) - marcate de prezenta si activitatea dumneavoastra atat de bogata si de prodigioasa si care s-a desfasurat, si inca se desfasoara, pe parcursul atator ani; rugaciuni carora ma alatur si eu, dorindu-va, inca odata sa ne traiti intru multi, folositori si roditori ani, alaturi de familie, de colegi sau colaboratori si de toti cei dragi ai dumneavoastra!.

Cu alte cuvinte, asadar, doresc sa recunosc si sa dezvalui adevarul ca am apreciat intotdeauna bogata si diversa activitate a Parintelui Academician Mircea Pacurariu, aceea de slujitor si sacerdot al sfantului altar, de profesor universitar, scriitor, publicist si om deosebit de activ al cetatii, puterea sa de munca, deosebita sa capacitate de: asimilare, concentrare, sintetizare, promovare si redare a datelor, informatiilor, citatelor si evenimentelor istorice si nu numai, a activitatilor si actiunilor culturale si spirituale pe care le initiaza, supravegheaza si organizeaza, cu multa seriozitate si avizata competenta, cartile (in special cele de istorie bisericeasca nationala, romaneasca) pe care le-a scris si le scrie Parintele Profesor si Academician Mircea Pacurariu, precum si toata activitatea sa culturala si spirituala, caracterul si cultura foarte vasta si solida de care dispune, de asemenea (si) atasamentul si dragostea preacucerniciei sale pentru cultura, arta si spiritualitatea noastra autentica!. Sunt de-a dreptul impresionat de capacitatea si puterea preacucerniciei sale de munca sustinuta, pe care o desfasoara si acum, constatand din aceasta ca are aceasta atitudine, mereu pozitiva si optimista, fata de viata, fata de semenii si cunoscutii lui ce nu sunt putini si care, daca sunt sinceri, il apreciaza si il admira mult, fiindu-i cat se poate de recunoscatori, asa cum incerc sa-i fiu si eu acum, cand scriu aceste randuri, cu o nedisimulata emotie!.

Altfel spus, la data de 30 iulie 2012, Parintele Prof. Univ. Dr. Mircea Pacurariu, Membru corespondent al Academiei Romane, a implinit venerabila varsta de 80 de ani, dintre care 53 de ani dedicati si inchinati invatamantului teologic romanesc si cercetarii stiintifice in domeniul istoriei Bisericii poporului roman.

Parintele Magistru Mircea Pacurariu a vazut lumina zilei intr-o veche familie de preoti de pe meleaguri hunedorene. Tatal sau, Stefan Pacurariu (1904-1978), originar din Zlasti (azi cartier al municipiului Hunedoara), a indeplinit timp de 37 de ani misiunea de Preot paroh in comuna Rusi, cu filia Strei, fiind a cincea generatie de slujitori ai Bisericii. Mama sa, Cornelia Pacurariu (1905-1974), a fost descendenta a unei familii de preoti din Campia Transilvaniei.

Parintele Profesor si Academician Mircea Pacurariu a urmat cursurile scolii elementare din orasul Orastie (1939-1940) si din municipiul Deva (1940-1943), apoi pe cele ale Liceului de baieti (azi Colegiul „Decebal”) din municipiul Deva (1943-1951). Dovedind multa ravna, s-a situat intotdeauna, la absolvirea claselor scolare, in randul premiantilor.

Datorita inclinatiilor spre domeniul umanist, in special spre studiul istoriei, s-a inscris in anul 1951 la Facultatea de Istorie din Cluj Napoca. Insa datorita „originii sale nesanatoase”, a fost exmatriculat inainte de inceputul anului II, in pofida rezultatelor deosebite la examene. In aceasta situatie, dar si datorita traditiei de familie, s-a indreptat spre studiile teologice. In toamna aceluiasi an s-a inscris la Institutul Teologic cu grad Universitar din municipiul Sibiu, pe care l-a absolvit in mod stralucit, cu teza de licenta Monografia Institutului Teologic Universitar din Sibiu (1811-1956), coordonata de Pr. Prof. Univ. Dr. Sofron Vlad.

A urmat in continuare, intre anii 1956-1959, Cursurile de magisteriu (doctorat) de la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti. A fost o perioada de acumulare, de aprofundare, de cercetare a rolului Bisericii Ortodoxe, a reprezentantilor ei de seama in istoria neamului nostru.

Dupa ce, timp de o luna si jumatate, a ocupat functia de bibliotecar la Eparhia Romanului, IPS Dr. Iustin Moisescu, pe acea vreme Mitropolit al Moldovei si Sucevei, l-a numit, la 15 octombrie anul 1959, profesor titular la Seminarul Teologic de la Manastirea Neamt. Dupa mai bine de doi ani, la recomandarea Consiliului profesoral de la Institutul Teologic de Grad Universitar din municipiul Sibiu si in pofida unor impotriviri din partea organelor politice, mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului l-a promovat in postul de asistent universitar pentru Limbile greaca si latina. A ocupat aceasta functie timp de aproape un deceniu (1 decembrie 1961 - 1 octombrie 1970). In anul 1968, in ziua de 17 iunie, si-a sustinut, in fata unei prestigioase comisii, teza de doctorat, cu titlul Legaturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Tara Romaneasca si Moldova in secolele XVI-XVIII. A obtinut nota maxima (aceea de 10 – zece). Mai mult decat atat, a fost de fapt cea dintai decernare a unui titlu de Doctor in Teologie dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial; cel de-al doilea titlu de Doctor in Teologie fiind acordat Parintelui Profesor Ioan Bria.

In luna aprilie anul 1970 a fost hirotonit diacon, iar un an mai tarziu a fost hirotonit preot. In acelasi timp, in toamna anului 1970 a fost promovat conferentiar universitar, iar un an mai tarziu profesor universitar titular, la catedra de Istoria Bisericii Ortodoxe Romane. A activat in aceasta functie pana in anul 2003 (cursurile de Licenta) si in anul 2005 (cursurile de Master), pastrand pana astazi conducerea programelor de doctorat, la disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Romane (IBOR).

Asadar, Parintele Magistru Mircea Pacurariu insumeaza 53 de ani de activitate didactica (dintre care 51 la Facultatea de Teologie din Sibiu). Este un numar impresionant de ani de munca si de formare a atator generatii de preoti, fiind intrecut, ca vechime, in istoria invatamantului teologic sibian, doar de unul din profesorii institutului, anume de Ioan Hannia (47 de ani de activitate). O activitate de catedra de 46 de ani a mai fost atinsa doar de alti doi predecesori, anume de Profesorii Dimitrie Cuntan si Grigorie Marcu. Datorita autoritatii si prestigiului atat in plan stiintific dar si organizatoric, Magistrul a indeplinit functia de decan al Facultatii de Teologie Ortodoxa „Andrei Saguna” din cadrul Universitatii „Lucian Blaga” din municipiul Sibiu, timp de doua mandate (1992-2000).

Activitatea de dascal a fost impletita cu o munca de cercetare stiintifica de exceptie. Pana in acest an, Parintele Magistru si Academician Mircea Pacurariu este autorul a 35 de lucrari in volum.

Prima lucrare istorica a Parintelui dateaza din anul 1956, fiind lucrarea sa de Licenta. Tema a constituit-o istoria invatamantului teologic din Sibiu, in acel an sarbatorindu-se 155 de ani de la reorganizarea Seminarului sibian de catre episcopul Vasile Moga. Trei decenii mai tarziu, Parintele Profesor a revenit la aceasta tema, realizand prima monografie completa a Institutului Teologic (cu titlul Doua sute de ani de invatamant teologic la Sibiu, 1786 -1986). In aceasta lucrare, aparuta la Sibiu in anul 1987, a prezentat, pe parcursul a 420 p., bogata vatra de formare a numerosi intelectuali si teologi romani.

In cei 12 ani trecuti de la absolvirea Institutului Teologic si pana la sustinerea titlului de Doctor in Teologie, Parintele Profesor si Academician Mircea Pacurariu a publicat un numar impresionant de studii consistente ca numar de pagini, anume 24, in care a abordat diferite probleme de Istorie a Bisericii Romanesti, vadind multilateralitatea sa.

In ceea ce priveste teza de Doctorat, tanarul Mircea Pacurariu a surprins deosebit de bine legaturile stranse intre Ortodoxia ardeleana si fratii intru credinta de pe cealalta parte a Carpatilor, in secolele XVI-XVIII, adica intr-o vreme in care Ortodoxia ardeleana se afla in situatia de confesiune tolerata, trebuind sa infrunte actiunile prozelite ale principilor calvini, iar apoi ale Curtii catolice de la Viena. Parintele Profesor Mircea Pacurariu a aratat deosebit de bine cum, fara sprijinul fratilor de peste munti, ortodocsii ardeleni nu ar fi putut supravietui.

Dupa promovarea la Catedra de Istoria Bisericii Ortodoxe Romane (IBOR), Parintele Profesor Mircea Pacurariu a lucrat timp de trei ani la redactarea unui nou manual de Istoria Bisericii Ortodoxe Romane. Mai intai a publicat o scurta sinteza de Istoria Bisericii Ortodoxe Romane (IBOR) pentru elevii seminaristi (1972, noi editii in anii 1978, 1987, 1996, 2000). Lucrarea respecta caracteristicile unui manual propriu-zis. Experienta de profesor la Seminarul de la Manastirea Neamt a putut fi astfel pe deplin fructificata. Cartea cuprinde, in lectii scurte si clare, cele mai importante date si evenimente din Istoria Bisericii Ortodoxe Romane. De real folos pedagogic sunt insa si textele propuse ca lectura la sfarsitul lectiilor. Prin acestea, manualul pentru Seminarii poate fi considerat si prima culegere de documente pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Romane (IBOR).

Marea sinteza de Istoria Bisericii Ortodoxe Romane (IBOR) a aparut insa mai tarziu, in anii 1980-1981. Acesti ani au fost printre cei mai grei pentru Parintele Profesor Mircea Pacurariu, Securitatea Statului Comunist facand presiuni asupra conducerii bisericesti pentru inlaturarea lui de la catedra. Insa Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Iustin Moisescu (stiind de cele trei volume date la tipar) a rezistat acestor presiuni si s-a opus indepartarii Parintelui Profesor.

Cele trei volume constituie intr-adevar o monumentala lucrare de istorie bisericeasca romaneasca, insumand peste 1900 de pagini si publicata in doua editii (o a treia se afla sub tipar la Iasi). Este cea mai ampla sinteza de istorie bisericeasca romaneasca, mult mai completa decat celelalte doua sinteze aparute in secolul trecut (avand ca autori pe Nicolae Iorga si pe Parintii Profesori Gheorghe Moisescu, Silviu Dragomir, Stefan Lupsa si Alexandru Filipascu). A luat in considerare ultimele rezultate ale cercetarilor de istorie politica, bisericeasca si culturala.

Un compendiu al monumentalei opere a fost tiparit la Chisinau (1993) si Sibiu (2007), fiind tradus, cu unele completari, in limba germana (este singura lucrare pe aceasta tema tiparita in spatiul german).

O alta lucrare de sinteza a Parintelui Prof. Univ. Dr. Mircea Pacurariu priveste istoricul Bisericii ardelene (Istoria Bisericii romanesti din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures pana in 1918, Cluj-Napoca, 1992). Si aceasta tema l-a preocupat pe Parintele Profesor ani indelungati, ea fiind precedata12 ani inainte, de lucrarile Inceputurile Mitropoliei Transilvaniei (1980), Politica Statului ungar fata de Biserica romaneasca din Transilvania in perioada dualismului, 1867-1918(1986) si deja amintita carte Doua sute de ani de invatamant teologic la Sibiu, 1786-1986 (1987).

In cea dintai a adus rectificari necesare la vechile lucrari redactate de Augustin Bunea, Stefan Metes si Stefan Lupsa, sustinand existenta straveche a Institutiei mitropolitane ortodoxe romanesti pe meleaguri ardelene (istoricii precedenti au mentionat doar existenta unor episcopii razlete, fara continuitate istorica, in diferite parti ale Transilvaniei).

Cea de-a doua lucrare a aparut in anii critici ai polemicii noii istoriografii nationaliste maghiare, anume dupa publicarea tendentioasei Istorii a Transilvaniei tiparita in trei volume (lucrare care relativiza cu totul rolul romanilor in istoria meleagurilor intracarpatice). Folosind numeroase documente istorice de arhiva si din presa vremii, lucrarea Parintelui Pacurariu infatiseaza lupta romanilor pentru emancipare nationala si religioasa din timpul monarhiei dualiste austro-ungare. Asemenea majoritatii lucrarilor Parintelui Magistru,si aceasta pune accent pe contributii individuale, prezentand in anexa indice de nume de personalitati care si-au adus contributii importante la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Datorita importantei lucrarii, ea a cunoscut versiuni in limbile engleza, (315 p.), franceza (325 p.) si maghiara (334 p.).

Tot din domeniul istoriei bisericesti ardelene fac parte si alte lucrari tiparite ulterior de Parintele Magistru Mircea Pacurariu: Istoria manastirii Prislop (1986 – prima monografie a acestui lacas monahal) si Revolutia romaneasca din Transilvania si Banat in anii 1848-1849. Contributia Bisericii (1995). Lucrare deosebita, in traditia vechii istoriografii ortodoxe ardelene, ea prezinta rolul jucat de clerul roman (nu doar ortodox, ci si unit) in timpul revolutiei pasoptiste, contributia acestora la organizarea poporului roman in lupta de emancipare nationala. Deosebit de important este sumarul redactat in limba engleza.

In acelasi domeniu este si una din recentele carti ale sale, anume voluminoasa lucrare Carturari sibieni de altadata (2002). Ca profesor care si-a desfasurat cea mai mare parte din viata la Sibiu, s-a considerat obligat sa conceapa o lucrare despre carturarii sibieni predecesori. In peste 700 de pagini, lucrarea cuprinde biografiile a 130 de oameni de cultura sibieni, teologi, juristi, literati, economisti etc. Sunt biografiile personalitatilor care au activat in Congresele National Bisericesti si Sinoadele arhidiecezane din Sibiu, resedinta Mitropoliei Ardealului, fie clerici sau laici, cu totii manati de dorinta pentru emanciparea spirituala, nationala si materiala a romanilor ardeleni.

Printre ultimele lucrari de istorie bisericeasca transilvana sunt Catedrala mitropolitana din Sibiu, 1906-2006, Istoria manastirii Prislop (ed. II) si Uniatia in Transilvania in trecut si astazi (ed. V, cea dintai datand din anul 1990).

Insa preocuparile in detaliu ale Parintelui Profesor Mircea Pacurariu nu s-au marginit doar la aspecte de istorie transilvana. In anul 1993 a tiparit necesara lucrare Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii si a neamului romanesc. Este prima lucrare din Romania, dupa evenimentele din anul 1989, care se ocupa de romanii de dincolo de Prut. Este prezentat zbuciumul fratilor din stanga Prutului dupa anexarea teritoriului basarabean de catre Rusia, in anul 1812, trecand prin toate etapele de rusificare, apoi vremelnica unire cu Romania (1918-1940), urmat, din nefericire, de surghiunul in indepartata Siberie din perioada stalinista si comunista. Este prezentata si scurta perioada de relaxare politica de dupa anul 1989. Se poate constata din carte ca,in pofida suferintelor si a politicii de rusificare, romanii basarabeni si-au pastrat identitatea.

O alta contributie istoriografica importanta realizata de Parintele Academician Mircea Pacurariu este lucrarea Sfinti daco-romani si romani (in trei editii, 1994, 2000 si 2007). Este tot o premiera publicistica din cea de-a doua jumatate a sec. XX in Romania. Parintele prezinta, pe baza unei bogate bibliografii romane si straine, vietile mai multor sfinti care au vietuit pe teritoriul romanesc. Desi autorul a considerat lucrarea ca avand caracter de„popularizare”, se observa acrivia, seriozitatea si rigoarea stiintifica. Lucrarea este valoroasa, de altfel, si datorita Sinaxarului sfintilor romani si indicelui alfabetic al acestora.

Insa una din cartile de referinta si de capatai, egala ca importanta cu monumentala sinteza in trei volume, este Dictionarul Teologilor romani (doua editii). Este o lucrare deosebit de importanta, ea acoperind un alt gol in literatura istorica si teologica romana. Este singura opera de acest gen in limba romana. Dictionarul cuprinde peste 720 de teologi romani si straini (care au trait intre romani), ortodocsi si de alte confesiuni, fiecare cu biografia si contributia sa bibliografica. Nu sunt suficiente cuvinte de lauda pentru acest volum, decat sa reliefam utilitatea lui, motiv pentru care a fost trecut pe un site pe Internet, pentru a putea fi consultat la nevoie si gratuit de fiecare cercetator dornic sa cunoasca istoria Bisericii noastre.

Parintele Magistru si Academician Mircea Pacurariu nu este doar unul din importantii istorici ai Romaniei contemporane, ci inainte de toate un Slujitor al Sfantului Altar, Un Liturghisitor si Sacerdot, un Presbiter. Acest fapt este dovedit, cu prisosinta, de voluminoasa lucrare Predici la duminici si sarbatori, la praznicele imparatesti si ale Maicii Domnului, ale Sfintilor si la Sfinti romani; predici ocazionale si la inmormantari (2000). Intr-adevar, bibliografia Parintelui Magistru Mircea Pacurariu nu putea fi completa fara acest volum. Cele 632 de pagini ne prezinta preotul, finul cunoscator si talcuitor al Sfintei Scripturi si al operelor Sfintilor Parinti, lasand sa se intrevada trairea adanca, fara de care Parintele Magistru si Academician Mircea Pacurariu nu ar fi putut realiza atatea lucruri minunate pe taramul stiintei teologice si educative. Ne putem explica astfel cum, chiar si la aceasta varsta venerabila, spiritul este inca atat de tanar, gasind resurse pentru noi si noi proiecte. Volumul da la iveala tocmai suportul sufletesc al credintei, latura prezentata noua de aceasta lucrare de maturitate.

In alta ordine de idei, din activitatea sa publicistica si stiintifica spicuim si mentionam urmatoarele:
- 30 de carti (unele in doua, trei sau sase editii).
- 125 studii in reviste teologice.
- 20 studii in reviste teologice din strainatate.
- 180 articole in reviste teologice sau laice.
- 40 articole omagiale sau comemorative.
- 20 articole cu probleme de actualitate.
- 235 articole de popularizare (in ziare bisericesti si laice).
- Circa 200 articole prezentate pt. „Enciclopedia teologica rusa” la Moscova (unele au aparut).
- Peste 50 bibliografii prezentate pt. „Enciclopedia istoriografiei romanesti”, ed. II.
- Peste 60 bibliografii cu personalitati teologice din Ardeal si Bucovina prezentate la un Lexicon austriac la Viena (unele au aparut).
- Peste 30 de biobibliografii prezentate pentru Dictionarul enciclopedic in 6 volume (unele au aparut).
- 88 recenzii.
- 30 note si insemnari.
- 60 predici tiparite.
- 13 predici funebre tiparite.
- 23 prefete la unele lucrari istorice.
- 160 conferinte publice in Sibiu si alte localitati.
- Circa 100 conferinte cu preotii la protopopiate.
- Circa 35 conferinte cu ghizii de la manastiri si muzee.
- 25 conferinte peste hotare.
- 150 expuneri si interviuri la Radio.
- 25 interviuri in presa.
- 85 expuneri sau interviuri la TV.
- Peste 80 de predici si cuvantari in catedrala din Sibiu.
- 275 predici in diverse biserici din tara (cateva in SUA si Canada)
- Sute de cuvantari festive si ocazionale, mai ales la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Andrei Saguna” din municipiul Sibiu.

Cu alte cuvinte, asadar, am prezentat pe scurt principalele lucrari in volum ale Parintelui Profesor si Academician Mircea Pacurariu. In aceste lucrari si studii, s-a aplecat cu atentie asupra vietii si activitatii unor ierarhi avangardisti pentru vremea lor, ca de pilda, Antim Ivireanul (1966); domnitorul declarat sfant, Constantin Brancoveanu (1996); mitropolitul Dosoftei (1990); domnitorul Dimitrie Cantemir (1974); arhiereii Neofit si Filaret Scriban (1970). De asemenea, a evocat diferite evenimente glorioase din istoria poporului roman, precum domnia lui Mihai Viteazul in Transilvania (1975), Razboiul de Independenta (1967), evenimentele din Balcanii acelor vremi (1980) si Unirea de la 1918 (1994). Parintele Profesor Mircea Pacurariu s-a ocupat si de legaturile Bisericii Ortodoxe Romane cu celelalte Biserici surori.

Intr-o singura propozitie, trebuie sustinut si afirmat ca intreaga activitate stiintifica a Parintelui Mircea Pacurariu insumeaza peste 700 de titluri, cu peste 13.000 de pagini tiparite.

Pentru remarcabila sa activitate bisericeasca, didactica si culturala, Parintele Profesor Mircea Pacurariu a fost ales, la data de 24 octombrie anul 1997, Membru corespondent al Academiei Romane, fiind al 16-lea profesor al Scolii teologice sibiene care s-a bucurat de aceasta aleasa onoare. Totodata, a fost cinstit cu diferite distinctii bisericesti si laice: Iconom stavrofor (1976),„Crucea Patriarhala” (primita de la Patriarhul Iustin Moisescu, in anul 1979, si de la Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist Arapasu, in anul 2001); ordinul „Steaua Romaniei” in gradul de ofiter (distinctie oferita de fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu); apoi peste zece medalii din partea Patriarhiei Romane, a unor eparhii dintara, a Patriarhiei Moscovei si a Patriarhiei Bulgare.

In semn de recunoastere a contributiei Parintelui Magistru Mircea Pacurariu, in cercetarea stiintifica,concretizata printr-o imensa lista de volume si studii, dar si pentru pasiunea care a insotit activitatea de pedagog, caldura dar si exigenta pe care le-a dovedit in formarea tinerilor cercetatori, si nu in ultimul rand pentru calitatile sale de preot slujitor, autor al multor inaltatoare predici, in 12 octombrie 2007, cu ocazia aniversarii zilei de nastere a IPS Parinte Arhiepiscop si Mitropolit Laurentiu Streza, ca fost student si apoi coleg de catedra al Parintelui Profesor si Academician Mircea Pacurariu, IPS Sa i-a inmanat „Crucea saguniana”. Mai trebuie retinut si subliniat faptul ca Parintele Profesor Mircea Pacurariu a contribuit intr-un mod consistent si foarte edificator la intocmirea, redactarea, sustinerea si promovarea propriu-zisa a dosarului de canonizare a Mitropolitului Transilvaniei – Andrei Saguna – care, intre timp, in urma procesului si a ceremoniei de canonizare, din toamna anului 2011, a devenit Sfantul Mitropolit Andrei al Transilvaniei…

Cu toate ca a renuntat la munca de la catedra, Parintele Magistru Mircea Pacurariu nu si-a incheiat si munca de cercetare si indrumare. A continuat sa scrie cu acelasi suflu tanar, sa aduca la lumina alte aspecte ale Istoriei Bisericii Ortodoxe Romane (IBOR), dar si sa indrume si sa dezvaluie tinerilor teologi metodologia de cercetare, indeosebi in vederea obtinerii titlului de Doctor in Teologie.

Prin urmare, acum, in incheierea acestor modeste dar sincere randuri, scrise cu toata pretuirea, recunostinta si admiratia, la acest marit praznic si ceas aniversar – al zilei dumneavoastra de nastere, doresc sa va urez, inca odata, Preacucernice Parinte Profesor, sa aveti parte de multa putere de munca in continuare, de multe realizari si sporite impliniri sufletesti, insotite de un sincer si calduros „La Multi si Fericiti Ani!” Sa va bucurati de realizarile si implinirile de pana acum, sa le cultivati si sa le inmultiti, pe mai departe, indeosebi pe cele de ordin cultural, spiritual, romanesc si carturaresc!. Dumnezeu sa va binecuvanteze, sa va ajute si sa va poarte de grija!

Bucuresti – 30.07.2012

Cu aleasa pretuire si
deosebita consideratie,
Drd. Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2245

Voteaza:

Parintele Mircea Pacurariu 3.00 / 5 din 2 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Viorica DragomanPostat la 2012-07-31 09:54

    Dumnezeu sa va binecuvinteze Parinte Decan (ati fost decanul Facultatii de Teologie in vremea studentiei mele si, pentru mine, ati ramas Parintele Decan)! Cu respect si pretuire, Viorica Dragoman

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE