Inaltarea la cer a Maicii Domnului

Inaltarea la cer a Maicii Domnului Mareste imaginea.

Theotokos - Nascatoarea de Dumnezeu

Singura definitie doctrinara privitoare la Sfanta Fecioara Maria, si fata de care Biserica Bizantina s-a angajat oficial, o constituie hotararea Sinodului de la Efes, care a numit-o Theotokos sau "Maica lui Dumnezeu". Evident hristologica, si nu mariologica, hotararea sinodala corespunde temei mariologice despre "Noua Eva", tema aparuta in literatura crestina teologica incepand din secolul al II-lea si care literatura da marturie - in lumina invataturii rasaritene despre mostenirea adamica - despre o conceptie mult mai optimista asupra libertatii umane decat cea prevalenta in Apus.

Dar teologia Sfantului Chiril al Alexandriei este aceea care, afirmand identitatea personala, ipostatica a lui Iisus cu Logosul preexistent - asa cum s-a statornicit la Efes - a servit drept baza hristologica pentru extraordinara amploare a evlaviei din jurul persoanei Sfintei Fecioare Maria dupa secolul al V-lea. Dumnezeu a devenit Mantuitorul nostru facandu-Se om. Dar aceasta „inomenire" a lui Dumnezeu s-a produs prin Sfanta Fecioara Maria, astfel ea fiind inseparabila de persoana si lucrarea Fiului ei.

Deoarece in Iisus nu exista ipostas uman si fiindca o mama poate fi mama numai a „cuiva", nu a „ceva", Sfanta Fecioara Maria este cu adevarat mama Logosului intrupat, „Maica lui Dumnezeu". Iar din pricina ca indumnezeirea omului are loc „in Hristos", ea este si mama intregului trup al Bisericii, intr-un sens tot atat de real ca si participarea omului „la Hristos".

Aceasta stransa apropiere dintre Sfanta Fecioara Maria si Hristos a condus la o popularitate crescanda, in Rasarit, a acelor traditii apocrife care vorbeau despre slavirea ei cu trupul dupa moarte. Aceste traditii si-au gasit un loc in poezia imnografica a sarbatoririi Adormirii (Koimisis 15 august), dar n-au constituit niciodata obiectul vreunei speculatii teologice sau al vreunei definitii doctrinare. Traditia despre „suirea Fecioarei Maria cu Trupul la cer" a fost tratata de poeti si predicatori ca un semn eshatologic, o consecinta a invierii lui Hristos, o anticipare a invierii universale. Textele vorbesc foarte explicit despre moartea naturala a Sfintei Fecioare, excluzand orice legatura posibila cu vreo doctrina despre Imaculata conceptie, care i-ar atribui nemurire si care ar fi total neinteleasa in lumina conceptiei rasaritene despre pacatul originar ca mortalitate mostenita.

Astfel, expresiile neingradite ale evlaviei si ale devotiunii fata de Sfanta Fecioara Maria. din cultul bizantin, nu sunt altceva decat o ilustrare a invataturi; despre unirea ipostatica in Hristos a dumnezeirii si a omenitatii. Intr-un fel, ele reprezinta un mod organic si legitim de a situa con-ceptele, intru catva abstracte, ale hristologiei secolelor al V-lea s; al Vl-lea la nivelul credinciosilor simpli.

Parintele John Meyendorff

.

04 August 2014

Vizualizari: 1382

Voteaza:

Inaltarea la cer a Maicii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE