Maica Domnului Platytera este o reprezentare iconografica intalnita, in cele mai multe biserici, pe bolta altarului, ca mijlocitoare intre cer si pamant, tronand la hotarul dintre ierarhia cereasca si ierarhia pamanteasca. Numele icoanei provine din limba greaca, ἡ Πλατυτέρα τῶν οὐρανῶν, inseamnand "Cea mai inalta decat cerurile”. Aceasta icoana mai este intalnita si sub numele "Maica Domnului Imparateasa Cerurilor”.
Amintim inca de la inceput faptul ca locul cu totul special al icoanei, absida Sfantului Altar, si dimensiunile remarcabile ale acesteia (pentru ca este o icoana de mari dimensiuni) au rolul de sublinia modul unic de mijlocire a Maicii Domnului in iconomia mantuirii neamului omenesc.
Sunt persoane care se intreaba de ce Erminia picturii bisericesti nu a rezervat acest loc cu totul special unei reprezentari iconografice a Mantuitorului, pentru ca numai Lui I s-ar cuveni un asemenea loc. Mantuitorul este reprezentat insa intr-o maniera cu totul particulara in bolta locasului de cult in icoana Pantocratorului, Atotiitorului. Ce nu trebuie sa pierdem din vedere este faptul ca in icoana Platytera Maica Domnului nu este reprezentata singura. Mantuitorul Hristos apare alaturi de ea intr-un medalion sub chipul unui prunc, aratand ca asa cum Maica L-a nascut lumii pe Hristos, tot asa mijloceste inaintea Sa pentru mantuirea lumii.
Icoana Maicii Domnului Platytera este intalnita in biserici sub chipul a doua tipuri iconografice: tipul Imparatesei ("de majestate”) si tipul Fecioarei „orante“ (rugatoare).
Potrivit primuului tip iconografic Maica Domnului este infatisata stand pe tron, ca imparateasa a cerurilor, asa cum e descrisa in viziunea lui David, din Psalmul 44, 11, care se citeste la Proscomidie: "Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata“. Pe cap poarta coroana, pe genunchii sai sta Pruncul Iisus, "painea cereasca“ cum e numit in rugaciunea principala a Proscomidiei. De obicei doi ingeri, in pozitie de adorare, incadreaza chipul Fecioarei. Uneori apare pictata pe absida altarului, cu chipul descris de Apocalipsa: "invesmantata cu soarele si luna era sub picioarele ei si pe cap purta cununa din douasprezece stele“ (Apocalipsa 12,1).
Al doilea tip iconografic de pe bolta altarului este al Fecioarei "orante“, in atitudinea de rugaciune, cu mainile intinse spre implorarea lui Dumnezeu si ocrotitoare a credinciosilor. Este reprezentata bust, cu mainile ridicate din indoitura cotului, cu palmele desfacute, inaltate spre cer; are chipul indurerat, cu privirea concentrata in rugaciune. Valul care-i acopera capul cade in falduri peste frunte, peste umeri si brate, acoperindu-i corpul. Pe frunte si umeri stralucesc stele care-i impodobesc vesmantul, subliniind maretia si demnitatea chipului. Rezemat pe pieptul Fecioarei si privind drept in fata ca si ea, sta Mantuitorul, avand si El bratele intinse si binecuvantand. Are acelasi chip grav, concentrat. Chipul Pruncului este reprezentat ca avand trasatorurile unui adult, fapt ce ne arata ca si in copilarie El este Dumnezeu Intrupat, "puterea si intelepciunea lui Dumnezeu”. In dreapta si in stanga aureolei capului sau in josul ei sunt initialele: IS, HR, si la Maica Domnului: MP OU (Mitir Theou, μήτηρ θεου = Maica Domnului, in lb. gr.).
Platytera oranta personifica Biserica in functia ei de mijlocitoare, adunand pe credinciosi la rugaciune in legatura euharistica si „acoperind lumea cu valul ei de protectoare“. Ca orice mama iubitoare, Biserica se ingrijeste de toate nevoile noastre. Iar in Biserica sunt avute in vedere nevoile adevarate ale omului, cele mai profunde. De aceea, Biserica ne curtaeste de pacate, ne hraneste cu "painea vietii” (Ioan 6:35), ne imbraca in "vesmantul nestricaciunii” si in "haina dreptatii” Isaia (61:10).
De altfel, viata in Biserica este viata in Hristos. Iar icoana Maicii Domnului Platytera la acest lucru ne cheama. Sa ne rugam neincetat, asa cum Maica Domnului se roaga neincetat pentru lume, dupa cum si este reprezentata in icoana, pentru ca "Hristos sa ia chip in noi” (Galateni 4 : 19). Maica Domnului, "ceea ce este biserica sfintita”, cum o numesc cantarile bisericesti, este pururea mijlocitoare inaintea Sfintei Treimi pentru ca noi sa devenim temple ale Duhului Sfant, temple ale Dumnezeului celui Viu.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.